Ce fel de funcţionar public este medicul român?

Ministrul Sănătăţii a fost foarte ferm: „Plicul cu bani nu se va mai putea întâlni în România, având toate regulile şi soluţiile prevăzute.” Această poziţie este fundamentată de decizia 19/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), care arăta că medicul este funcţionar public, iar infamul plic, tolerat tacit de autorităţi de atâta vreme, este mită.

Sunt total de acord, impozitul pe boală, inechitabil şi nereglementat, al obligării pacienţilor să plătească personalului medical sume, pe care adesea nu şi le permit, trebuie să dispară. Însă nu oricum!

Înlăturarea cutumei oferirii de atenţii nu se poate face însă fără a aduce şi ale modificări, de esenţă, ale funcţionării sistemului sanitar. Compromisul creat de banii daţi pe sub masă sau direct în buzunar, necontorizaţi, neimpozitati au argumentat o serie de anomalii care însă trebuie imediat corijate. În caz contrar, nu numai că nu apreciem actul medical aşa cum trebuie, dar tolerăm o discriminare.

Cel mai prost plătit procuror are un venit dublu decât cel mai bine plătit medic primar! Argumentaţia se găseşte chiar în legea salarizării unitare a personalului bugetar: „Salarizarea judecătorilor şi procurorilor trebuie să le asigure o reală independenţă economică, condiţie necesară pentru protecţia acestora împotriva oricărei atingeri aduse independenţei şi imparţialităţii lor în înfăptuirea actului de justiţie.” Deci statul îi plăteşte pe primii pentru a nu lua mită şi îi pedepseşte cei din urmă! Până acum procurorii îi hăituiau pe cei care condiţionează actul medical. Din acest an, este limpede, orice plată suplimentară cade sub incidenţa Codului penal! Cum eventualitatea diminuării veniturilor procurorilor este exclusă, poate a venit timpul să fie compensat plicul cu o creştere salarială, măcar până la jumătatea venitului unui procuror debutant!!!

În urmă cu o lună, în Monitorul Oficial a fost publicată o lege care vizează o altă categorie de funcţionari publici. (Legea nr. 15/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 546 din 22 iulie 2015.). Spre exemplu, aceştia, dar şi mulţi alţii, având importanţa muncii pe care o depun, beneficiază de pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni înainte de data pensionării. Cum medicii fac (prea) multe gărzi şi fiind vorba de venituri brute, ar oferi acestora o pensie de aproximativ 1500 de euro! Nu cred că există vreun argument ca funcţionarul public medical să nu beneficieze de o astfel de compensaţie similară!

Puţini sunt cei care ştiu că medicilor nu le sunt recunoscute gărzile drept ore suplimentare, deşi tocmai atunci este munca mai stresantă, la cea mai mare intensitate, atunci vin cele mai grele cazuri. Medicii sunt efectiv forţaţi prin acte normative să efectueze aceste ore chiar dacă depăşesc numărul maxim de ore pe care le poate face un funcţionar public. Obligaţia medicului se rezumă la 20 de ore de  gardă lunar. Din lipsă de personal mulţi fac şi 2 pe săptămână! Aceste ore nu sunt luate în considerare la vechimea în muncă, nu aduc niciun spor la pensie, nu sunt plătite într-un regim aparte, nu atrag ore de odihnă compensatorii şi cel mai adesea încalcă legislaţia muncii referitoare la numărul maxim de ore pe care le poţi lucra! Deşi jumătate din munca de gardă se desfăşoară noaptea, medicul aflându-se cel mai adesea în imposibilitatea de a se odihni, nu numai că la terminarea gărzii nu este trimis acasă, dar nu rareori i se permite sau impune “sudarea” a două gărzi consecutive, expunând sănătatea sa şi a pacienţilor!

Medicii rezidenţi din anii mici, cei mai oropsiţi din sistem, duc greul muncii birocratice deşi menirea lor este cu totul alta. Lor le revine obligaţia de a face gărzi cu nemiluita, în care muncesc efectiv, nu sunt simpli spectatori. Deşi figurează în scripte ca medic de gardă, deşi sunt adesea primii care iau contact cu pacienţii, nu li se plătesc aceste gărzi!

Funcţionarii publici au dreptul la programe de pregătire profesională, conform aceluiaşi Codul al Muncii, angajatorul având obligaţia de a suporta cheltuielile cu aceasta cel puţin odată la 2 ani, fapt neîntâlnit vreodată într-un spital! Într-un mod aproape inexplicabil, medicii au căzut într-o altă dimensiune, multe din beneficiile funcţionarilor publici prevăzute de Codul Muncii nefiindu-le aplicate!

Bonurile de masă au reprezentat un beneficiu constant acordat funcţionarilor publici. Pentru personalul spitalelor acest subiect a fost şi este motiv de permanentă frustrare!

Salariile funcţionarilor publici încadraţi în legea salarizării unitare a personalului bugetar provin în totalitate de la bugetul de stat, bugetele lor separate fiind aprobate de Parlament. Medicii din spitale reprezintă o inexplicabilă excepţie. O creşte salarială cu 25%, în mod absolut paradoxal, nu afectează nici bugetul de stat, nici cel al asigurărilor sociale de sănătate! Banii medicilor ajung în cardul de salarii ca urmare a serviciilor furnizate şi facturate de spital către Casa judeţeana de asigurări de sănătate! Este o situaţie aproape similară cu cea a persoanelor angajate în regiile autonome sau absolut similară cu cea a medicilor de familie sau de altă specialitate care lucrează în ambulator. Nimeni nu stabileşte  salariul acestora prin amintita lege! Nimeni nu poate da o explicaţie acestei anomalii si ea totuşi se perpetuează! Subscriu soluţiei de a asigura în totalitate salariile personalului medical din spitale de la bugetul de stat, în concordanţă cu statutul lui de functionar public! Ar fi o masură concordantă cu decizia politică referitoare la scăderea contributiilor la fondul de asigurari de sanatate din partea celor cu venituri mari (de parcă acest fond ar fi excedentar)! Da, dacă scoatem salariile din acest fond, banii asiguraţilor ar putea fi folosiţi pentru a cumpara mai multă sănătate! O merită!

Aceste anomalii, şi multe altele, s-au bazat pe sentimentul de culpabilitate al medicilor, care astfel au fost împiedicaţi moral să se asocieze în sindicate sau să facă grevă! Oricine, de la cel mai oropsit pacient până la ministru le-ar fi putut spune de la obraz: “Tocmai voi v-aţi găsit să veniţi cu jalba’n proţap?!”. Ministrul Sănătăţii a rezolvat o parte a ecuaţiei, a interzis plicul. Corectarea regimului discriminator şi înjositor alocat medicilor de spital trebuie făcută imediat şi în niciun caz prin acordarea unui spor de 25% luat de la medicii de familie şi a celor din ambulator (aşa zisele economii realizate de aceştia)!

Medicilor li se face în mod nemeritat o dublă nedreptate. Pe de o parte au fost puşi la colţ, fiind arătaţi cu degetul de opinia publică drept şpăgari, atât prin decizia ICCJ cât şi prin tembelismul celor care au vrut să oficializeze şpaga! Nu toţi medicii primesc plicuri şi în mod categoric toţi prefera plicului plata adecvată, raportată la puterea economică a ţării noastre dacă nu la fel ca în occident!

Parafrazând un coleg care spunea că pacienţilor li se va face dor de vremea când puteau rezolva în spital ceva cu un plic, opinie pe care nu o sprijin, dar este posibil să fie adevărată, spun autorităţilor că foarte curând le va fi dor de timpurile în care nimeni nu recunoaşterea medicul de spital ca fiind funcţionar public!