Ce gândeşte Suveranul?

Se ştie că Regele de mult îşi dă seama de starea nenorocită în care a ajuns ţara, şi nu pierde nicio ocazie pentru a-şi manifesta nemulţumirea faţă de guvernul vizirului.

Regele pândea de mult momentul când să spună verde şefului colectivităţii ce crede despre această politică descreierată. Astfel, ieri, când vizirul a mers la obişnuita audienţă, Regele s-a închis cu dânsul în cabinetul de lucru, luând cele mai stricte precauţiuni a nu fi auzit de nimeni, şi i-a tras vizirului o săpuneală numărul unu..." Ştiţi, desigur, cine a scris propoziţiile de mai sus: Caragiale, în schiţa „Reportaj". Ele fac parte dintr-un articol din ziarul „Revolta" şi aparţin unui reporter, pe numele lui, Caracudi. Personajul caragialian a devenit celebru ca model al ziaristului care inventează subiecte cu caracter senzaţional, menite să crească tirajul ziarului. Intrigat de revelaţiile din articolele lui Caracudi, redactorul şef îl urmăreşte, într-o zi, în speranţa de a-i descoperi sursele de informare. Îl găseşte în Cişmigiu, la o masă, compunându-şi calm articolul, cu o ceaşcă de cafea în faţă şi cu o ţigaretă în gură. Credeţi că îl pedepseşte pentru lipsa de onestitate profesională? Da de unde! Îşi însuşeşte metoda şi se pune el însuşi pe scris un articol, atrăgător intitulat pentru cititorii ziarului, „Ce gândeşte Suveranul ?" „Al dracului Caracudi!", exclamă el cu admiraţie în timp ce îşi stoarce creierul ca să-şi imagineze ce ...

Mă gândesc deseori de la o vreme la Caracudi şi la şeful lui, răsfoind ziarele sau zapând televizorul. Multe articole sau dezbateri par scoase din Caragiale. Datul cu părerea fiind o instituţie naţională la români, cum am mai scris, „informaţiile" sau comentariile au, nu o dată, natura celor ale lui Caracudi. Deunăzi, un politician cunoscut pentru excesele lui ne anunţa pe un post foarte urmărit de TV că unul din liderii politici cei mai de seamă ai ţării a fost văzut la un spital făcând chimioterapie la ficat, colon, rinichi şi ceafă. Asta ca să dreagă răul pe care i-l provocaseră nişte homeopaţi chinezi, care îi înfipseseră un ac de seringă în ficat, obligându-l să aducă de urgenţă de la Bologna doi medici reputaţi, şi care ne-au costat pe noi, contribuabilii, două milioane de euro, şi care i-au alungat pe chinezi cu vorbele: „Fugiţi că îl omorîţi!" Destul de interesaţi de asemenea „informaţiuni politice de sensaţie", după cuvântul redactorului din „Reportaj", moderatorii emisiunii TV au stăruit să afle şi altele aşijderea. Şi au aflat, de exemplu, că victima chinezilor are patru conturi în străinătate, „pe numele unuia şi altuia" de care nu ştie decât un ministru care are poliţia lui secretă şi care îl şantazează pe această temă. Cât priveşte dovezile, ele sunt sublime, dar lipsesc cu desăvârşire. Nu v-am dat decât un exemplu din foarte multe. Cine crede că l-am inventat, după metoda lui Caracudi, n-are decât să ceară caseta cu emisiunea „Ora de foc" de pe Realitatea tv de marţi 31 septembrie. Nici în emisiune, nici până când scriu aceste rânduri, moderatorii sau şefii postului nu şi-au dat nici cea mai mică strădanie să combată fanteziile invitatului, lăsându-l să delireze pe un ton inchizitorial, întrerupându-l rareori şi cu mult respect, deşi era evident că omul e bolnav incurabil. Din păcate, nici această situaţie nu e unică. Ce gândeşte Suveranul? a devenit întrebarea banală pe care jurnalişti şi politicieni şi-o pun şi la care răspund cu mare seriozitate în faţa ascultătorilor uluiţi de atâta pătrundere şi putere de analiză.