Societate

articolul anterior

Ce lipseşte ca să iubeşti cu adevărat România

23
10 Feb 2020 09:59:14
Dan Ionescu

Pare cel puţin exagerat sau aproape un păcat capital să te întrebi dacă merită să iubeşti România. E de la sine înţeles că trebuie să o iubeşti. Eşti obligat. Probabil că ai primi sute sau mii de motive pentru care nu ar trebui să te întrebi aşa ceva. Dar foarte puţine pentru care ar trebui să o iubeşti.

Sigur că recursul la istorie, familie, strămoşi, sacrificii, tradiţii şi alte exemple din categoria romantică par a fi cât se poate de valide. Doar că pentru cei care trăiesc astăzi ar fi mai sănătos să le oferi motive concrete, aproape palpabile, pentru a crede din nou în ceea ce ar putea însemna România.

Cred însă că lipsesc două elemente fără de care iubirea faţă de propria ta ţară devine îngrozitor de dificilă.

Primul dintre ele este lipsa puterii de a face ceva. Imposibilitatea de conta şi de a reprezenta ceva. Puterea de a schimba cu adevărat ceva ce nu merge. Nu e ca şi când nu ştim ce e greşit, ce dă rateuri, ce nu ne place. Ştim cu toţii ce nu e bine, nu e nevoie de cine ştie ce analiză complicată. Şi, cu toate astea, trec ani după ani fără ca ceva semnificativ să se întâmple şi să te facă să speri că se poate mai bine.

După tragedia de la Colectiv şi cazul Hexi Pharma, ai fi crezut că sistemul de sănătate se va schimba din temelii. Nimic nu s-a întâmplat cu adevărat. După discuţiile interminabile despre falimentul educaţiei, ţi-ai fi închipuit că se va cutremura sistemul din temelii. Şi, apropo de cutremur, după cel din 1977 ai fi crezut că o să avem grijă de oraşele noastre, dar uite că nu. Autostrăzile au devenit obsesii naţionale fără să construim un kilometru măcar.

Probabil că suntem singura ţară din lume care are proteste pentru eliberarea justiţiei şi construirea de autostrăzi, aproape simultan. E semnul cel mai evident al disperării şi al lipsei de putere. Fiecare dintre noi, societatea în ansamblul ei, clasa politică. Nimeni nu pare a fi în stare să facă ceva care să mai poţi crede.

Al doilea este credinţa adâncă în faptul că nu se va schimba nimic. Că nu are niciun rost să te oboseşti să faci ceva. Că nimic nu va fi vreodată bine. Nu are rost nici să mai încerci. Dacă nu eşti deja obosit, eşti sigur dezamăgit şi stors de vlagă. Renunţarea vine de la sine. Cine încă mai speră fuge din ţară. De altfel, nici nu trebuie să ne mai mire când câte un politician ca Firea enunţă dispreţuitor că, dacă nu-ţi convine, nu ai decât să pleci.

În condiţiile astea, de ce ai iubi cu adevărat România? Ce-ţi oferă ea ca să rămâi? Să te întorci? Să mai speri? Nimic. Doar că e greu să ai curajul să recunoşti şi atunci te refugiezi în amintiri, pentru că prezentul nu mai are nicio speranţă.

De asta, atunci când te uiţi la ce se întâmplă astăzi, te ia şi lehamitea. Poţi să înţelegi jocul politic, poţi să accepţi că interesul electoral şi al partidului tău e important. Că ai vrea să fie preşedinte, premier sau primar cel care îţi e coleg. Dar e de neacceptat ce se întâmplă în baletul ăsta mincinos al Parlamentului care mimează democraţia şi politica, deopotrivă. Am compromis centenarul, comemorarea a 30 de ani de la Revoluţie, ideea de prima femeie prim-ministru, noţiunea de moţiune de cenzură şi probabil cam toate principiile şi ideile care ar face atmosfera respirabilă în societate.

Aşa că nu mai rămâne decât exerciţiul în sine, curajul de a te întreba de ce ai mai iubi România. Este dovada supremă că încă îţi mai pasă. Contestarea în sine este necesară pentru o minimă sănătate socială şi mentală. Nu de alta, dar propaganda politică a distrus şi compromis şi ideea de iubire şi mândrie naţională.

Până când nu ne întrebăm de ce am mai iubi această ţară şi cum putem să ne oferim noi înşine bucuria de ai iubi, vom trăi într-un fals patriotism şi o realitate tristă.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

23 Comentarii

aladin
10.02.2020, 10:13:30

Interesant punct de vedere ! In primul rand ca sa iubesti ceva trebuie sa aiba proprietati de tara libera si nealineata . Nimeni nu poate zice : hai sa iubim Imperiul Roman de Apus ! Pentru ca nu are nicio identitate , azi fiind defapt Bruxelul .

-2 (6 voturi)
Lucifer
10.02.2020, 10:16:18

Este bine şi oarecum surprinzător( pentru Adevărul, un jurnal de tip mozaic progresist...) ca, din când în când, să apară articole despre patriotism. Chiar dacă într-un registru retoric sau dubitativ cum este acest articol, este bine şi necesar ca să se pună şi acest tip de probleme. Mai ales azi când furia globalismului progresist distruge popoare, naţiuni şi poate state.... Autorul zice " curajul de a te întreba de ce ai mai iubi România." Asta mă face să spun că "a iubi" nu este dubitativ, iubeşti sau nu iubeşti. Iar România merită să fie iubită la modul aprioric. Fiindcă, altfel, prin simplă negaţie, o întrebare de felul "dacă nu-ţi iubeşti ţara natală, atunci, oare, poţi iubi pe alta"? duce la absurditate. România trebuie iubită oricum, oricând şi oriunde.

+2 (8 voturi)
Lucifer
10.02.2020, 13:32:25

Şi, aşa ca o altă părere, iată ce scria Eminescu: "Cine-au îndrăgit străinii, Mâncă-i-ar inima câinii, Mânca-i-ar casa pustia, Şi neamul nemernicia!" Da, versurile sunt xenofobe, dar poate azi când taifunul globalismului distruge popoare, naţiuni, state, etc ar fi bine să reluăm, ca apărare, teme cam demult uitate. NB: oare va rezista această postare?

+1 (5 voturi)
Paun Al
10.02.2020, 10:33:16

Suntem in 2020 si nici pana acum la romani nu exista o motivatie , care sa ne faca sa ne dorim cu toata fiinta , sa traim ca romani , aici in Romania , sa empatizam intre noi romanii ,sa nu ne mai furam caciula noi romanii unii altora , sa nu ne mai preocupam de capra vecinului nostru roman ... Daca ne uitam la istoria tarilor occidentale unde acum romani se simt mai bine , in acel mediu civilizat , ar vedea ca lucrurile nu au stat asa din totdeauna . Generatii au contribuit ca sa existe acum acel mediu , in care ne place sa traim . Cati romani sunt dispusi sa faca ceva , aici in Romania , ca lucrurile sa se schimbe si in societatea romaneasca ..."o tara ca afara "? De 30 de ani romanii ar putea sa-si construiasca o societate , un mediu social ca in Vest . Ce ne impiedica sa facem asta ? Ca nu mai este teama de lagare , de inchisoare , de Canal ...de a-ti pierde viata . Sentimentul de neputinta , sentimentul ca traim in locul unde nu se intampla nimic ... vine din faptul ca doar o minoritate dintre romani isi pun aceasta problema : ce este de facut , ce suntem dispusi sa facem concret , pentru ca si in Romania sa existe un mediu social civilizat , prietenos .

+2 (6 voturi)
Dan Petru
10.02.2020, 13:42:15

Dom'le, e clar. Oamenii-s perversi. Iubesc (sau nu) un stat. Lol. Aia e "Romania". Un STAT. Hai sa iubim statu', neica. Sau sa-l uram. Ce castigam ? Experienta, si nici atat. Ma rog, pe altii ii intereseaza FUNCTIONAREA statului aluia. Functioneaza bine ? E-n regula. Functioneaza prost ? De ce si ce trebuie facut ? Aia care o dau inainte cu amoru' (sau ura) pentru un stat nu-s interesati de calitatea functionarii ci de umorile lor personale. Sa se excite ei corespunzator si ... gata, sunt fericiti.

-2 (4 voturi)

Vezi toate comentariile (23)