Ce trebuie să ştim despre produsele bio. „Nu pot fi culese crude şi coapte artificial în timpul transportului“

Produsele ecologice sunt cele care au crescut în medii fără pesticide, fără îngrăşăminte chimice şi fără aditivi.

Pentru ca un produs să fie numit bio (eco sau organic), el trebuie să îndeplinească mai multe standarde de calitate stricte şi să primească certificările necesare.

Astfel, consumatorul are siguranţa că ştie ce mănâncă şi poate alege acest produs în detrimentul celor existente în supermarket, sau chiar la piaţă, care au o origine incertă. Faţă de fructele şi legumele din agricultura convenţională, la cultivarea cărora se folosesc pesticide, cele ecologice conţin o cantitate mai mare de vitamine, minerale şi antioxidanţi. Astfel, alimentele bio păstrează gustul bun, întâlnit astăzi din ce în ce mai rar, nu conţin toxinele asociate tratamentului cu chimicale şi oferă aportul optim de nutrienţi de care organismul tău are nevoie.

Consumul produselor bio înregistrează un trend ascendent în ţările europene. Ce înseamnă de fapt bio? Înseamnă fără aditivi sintetici, pesticide, organisme modificate genetic şi hormoni de creştere. Înseamnă o agricultură ecologică şi tehnologii nepoluante. Aşa se nasc produse sănătoase, gustoase şi care respectă natura şi sunt crescute în armonie cu mediul, folosind numai substanţe naturale, potrivit csw.ro.

Care e diferenţa dintre bio, ecologic şi organic 

Produsele bio, eco şi organice desemnează de fapt acelaşi lucru: sunt produse realizate conform legislaţiei în vigoare, fără a fi utilizate substanţe chimice sau să fie folosite modificări genetice, în armonie cu mediul înconjurător şi certificate de un organism autorizat. Ce diferă este doar spaţiul geografic în care se foloseşte fiecare din cei trei termeni. Astfel, termenul „organic” se foloseşte pentru produse agroalimentare din ţări precum Marea Britanie, Statele Unite şi Canada, termenul „bio” (de la ”biologic”) este folosit în special în Franţa, Germania, Italia şi Ungaria. În Romania, pe sigla de certificare scrie „Agricultura Ecologică”, cu prescurtarea „ae”. „Agricultură ecologică” este un termen protejat şi atribuit de Uniunea Europeană României pentru definirea acestui sistem de agricultură şi este similar cu termenii ,,agricultură organică” sau ,,agricultură biologică” utilizaţi în alte state membre. 

„Rolul sistemului de agricultură ecologică este de a produce hrană mai curată, mai potrivită metabolismului uman, în deplină corelaţie cu conservarea şi dezvoltarea mediului. Unul dintre principalele scopuri ale agriculturii ecologice este producerea de produse agroalimentare proaspete şi autentice, care să respecte factorii naturali şi de mediu. În perioda de producţie la fermă se interzice utilizarea organismelor modificate genetic (OMG-uri şi derivatele acestora) a fertilizanţilor şi pesticidelor de sinteză, a stimulatorilor şi regulatorilor de creştere, hormonilor, antibioticelor etc. În etapa de procesare a alimentelor se interzice folosirea aditivilor alimentari, a substanţelor complementare şi a substanţelor chimice de sinteză, pentru prepararea alimentelor ecologice”, arată Ministerul Agriculturii.  Pe scurt, produsele organice provin din agricultură organică, fără pesticide şi fără modificări genetice. Pentru a fi cu adevărat organic, produsul trebuie să aibă 95% ingrediente de natură organică, mai specifică autoritatea.

Mihaela Bilic explică mai clar situaţia, arătând că termenul eco/bio/organic pare a fi pentru consumator o garanţie a calităţii. „Aceste termene fac referire în principal la tehnicile de cultivare a solului şi grijii pe care producătorul trebuie să o acorde calităţii solului. Este o politică ce vizează în special mediul, nu produsul rezultat”, arată Bilic.

Ce pericole ascund E-urile

Organismul uman este bombardat zilnic de un inamic pe cât de viclean, pe atât de greu de identificat. Este vorba despre aditivii alimentari, cunoscuţi sub denumirea generică de „E“-uri, conţinuţi, aproape fără excepţie, de alimentele din comerţ. Se regăsesc în special în alimentele hiperprocesate şi sunt folosite pentru conservare, colorare, îndulcire etc. în timpul preparării acestora, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Produsele alimentare ieftine sunt şi cele mai bogate în E-uri, avertizează specialiştii. 

Potrivit specialiştilor nutriţionişti, E-urile sunt substanţe chimice de sinteză şi, întrucât nu se găsesc în mod natural, nu ar trebui să facă parte din alimentaţia umană. Aditivii sunt dăunători organismului, deoarece nu sunt recunoscuţi şi acceptaţi de către corpul uman, explică medicii. Altfel spus, o substanţă străină care este ingerată mult timp nu are cum să nu producă efecte secundare.

Iată cum sunt descrise E-urile în literatura de specialitate: „substanţe care se folosesc la prepararea unor produse alimentare, în scopul ameliorării calităţii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare” (Ordinul Ministerului Sănătăţii nr.975/1999), sau `orice substanţă care nu este consumată ca aliment în sine şi nu este folosită ca ingredient constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nutritivă şi care se adaugă intenţionat, cu un scop tehnologic (incluzând modificări organoleptice) în timpul producerii, procesării, preparării, tratării, împachetării, ambalării, transportului şi stocării unui aliment, devenind un component sau afectând într-un fel caracteristicile alimentelor la care se adaugă” (Codex Alimentarius FAO-WHO).

În băuturile răcoritoare întâlnim, de exemplu, dioxid de carbon, caramel, aspartam, acid citric şi acid fosforic alimentar, benzoat de sodiu şi cafeină. E - 211, adică benzoatul de sodiu, este folosit ca antiseptic, conservant alimentar şi pentru a masca gustul unor alimente de calitate slabă. Răcoritoarele cu aromă de citrice conţin o cantitate mare de benzoat de sodiu, până la 25 mg/250 ml. Specialiştii spun că acesta provoacă urticarie şi agravează astmul.

  Fructele si legumele bio nu pot fi culese decat la maturitate. Nu pot fi culese crude şi coapte artificial în timpul transportului, pentru că nu pot fi supuse tratamentelor chimice sau cu ozon care să le facă rezistente la transport Jacques-Pascal Cusin  Specialist în nutriţia alternativă

De asemenea, E - 330, acidul citric, produce cel puţin afecţiuni ale cavităţii bucale. Se găseşte în cele mai multe sucuri, în muştar, în conservele de ciuperci. E - 338, acid fosforic, folosit şi în preparatele din brânză, produce tulburări digestive, precum indigestie, vomă sau colici abdominale. 

Persoanele care doresc să verifice tipul de E consumat, poate apela la o serie de aplicaţii mobile, precum E-Inspect Food Additives (cu o bază de date care cuprinde peste 500 substanţe chimice sau naturale utilizate în industria alimentară). Acestea pot fi utilizate pentru a înţelege riscurile consumului unui anumit aliment, fiind specificat gradul de risc şi ce reacţii sau afecţiuni se pot declanşa.