Centenarul

Celebrarea Centenarului, în ajun, dominată somptuos şi înalt patriotic prin inaugurarea şi sfinţirea de către Biserica Ortodoxă Română a Catedralei Naţionale, a venit să ne amintească, prin contrast cu „stângăciile“ - ca să le spunem catifelat – clasei politicianiste, cu mândrie firească, dar şi nostalgic,  zbaterea şi solidaritatea tulburătoare a liderilor autori ai Marii Uniri.

În acest 1 Decembrie centenar nu putem, astfel, să nu ne gândim cu emoţie la renunţarea de sine, la renunţarea de orgolii subiective, la renunţarea  tuturor intereselor personale sau de partid sau de conjuncturi internaţionale demonstrată de către diriguitorii celor trei identităţi româneşti în favoarea asocierii tuturor energiilor morale şi spirituale naţionale şi punerea lor în slujba idealului naţional de veacuri plătit cu jertfe de sânge al poporului întreg: Marea Unire.

Această filă de calendar nou care începe mâine 1 Decembrie 2018 ar fi timpul să fie pecetluită emblematic de modelul moral al diriguitorilor provinciilor româneşti de la 1 Decembrie 1918.

Modelul politic, modelul social, modelul spiritual, modelul ctitorial al înaintaşilor de la 1 Decembrie 1918, într-adevăr greu de urmat, se pare, de către cei de azi, nu este imposibil, ba chiar este  obligatoriu a fi împlinit, pentru a fi transformat în izvorul renăscător al unei cuceritoare şi salvatoare renaşteri naţionale.

Prin împlinirea acestui model am dovedi noi toţi cei de astăzi că am înţeles, în sfârşit, chemarea cuprinsă în primele două cuvinte ale Imnului naţional!

Aşa îmi reprezint eu cu speranţă, la o vârstă care mă apropie de centenar, imaginea calendarului nou al naţiunii noastre care începe cu fila 1 Decembrie 2018.