Centrul Vechi încă petrece. Autorităţile nu au scos distracţia din inima Bucureştiului

0
Publicat:
Ultima actualizare:
TInerii continuă distracţia, chiar şi la lumina lanternelor echipelor de inspecţie; Foto: Alexandra Şerban
TInerii continuă distracţia, chiar şi la lumina lanternelor echipelor de inspecţie; Foto: Alexandra Şerban

Tinerii bucureşteni gonesc pe străzile din Centrul Istoric, în căutarea marii petreceri a sfârşitului de săptămână, printre somaţii de încetare a activităţii şi afişe ce anunţă laconic închiderea unor localuri.

După o lună de la accidentul tragic din clubul Colectiv, autorităţile par că s-au trezit dintr-un somn adânc, profund, de ani. După aplicarea legii promulgate de preşedintele Klaus Iohannis pe 17 noiembrie a.c. – care interzice desfăşurarea activităţii barurilor, cinematografelor ori teatrelor în clădiri cu risc seismic ridicat –, la orizont a apărut un verdict sumbru, însă predictibil: „Adio, distracţie în Centrul Vechi!“. Rând pe rând, cârciumile, altădată pline de muşterii, erau nevoite să tragă obloanele şi să pună lacătul la poartă. Acesta era triumful temutei buline roşii. La sfârşitul săptămânii trecute, reporterii „Weekend Adevărul“ au mers să ia pulsul distracţiei în Centrul Vechi, pregătiţi chiar să vadă deznădejdea la faţa locului. Aşadar, situaţiunea.

Din capul locului, trebuie notate câteva observaţii de context. E începutul unei scurte vacanţe ce s-a abătut asupra oamenilor muncii din toată ţara prin voia hazardului care a potrivit Sf. Andrei şi Ziua Naţională la început de săptămână. E o vreme rece, de noiembrie târziu, şi aerul umed înţeapă nările. S-ar putea să ne fi chitit prost: oamenii au plecat la munte în excursie, studenţii s-au răspândit prin ţară, s-au dus acasă la părinţi, iar bruma de bucureşteni care şi-a făcut drum prin centrul Capitalei ar putea fi atrasă mai degrabă de târgul de Crăciun, deschis recent în Piaţa Universităţii.

De la intrarea pe strada Academiei, orice grijă că Centrul Vechi ar fi fost abandonat e spulberată. Oamenii se plimbă nestingheriţi, care-ncotro. Grupuri de tineri, de străini, de prieteni, familii cu copii şi cupluri cu câini în lesă străbat străzile mai alene ori cu pas mai grăbit.

Ora 21.00. Victimele bulinei roşii

   

centrul vechi

Foto: Restaurantul Argentin, închis - o imagine dezolantă

Căutăm, înainte de toate, să vedem ce a mai rămas în Centrul Vechi. Începem cutreieratul metodic – întâi, strada Blănari. Tresărim la fiecare frântură de vreo melodie oarecare ce străbate întunericul. „Asta de unde vine? O fi din Iron?“ „Nu-i, că e-nchis.“ Şi iată cum se adeveresc ştirile: Argentin e închis „în vederea consolidării“. E întuneric şi e gol, terasa a fost evacuată. Adio, ciocnit de halbe de bere şi trupe ambulante de lăutari. Oricum a venit frigul.  Şi-aşa, continuăm căutarea celorlalte victime ale bulinei roşii. Pe Intrarea Nicolae Şelari, care leagă Blănari de Lipscani – El Comandante Junior, „închis pentru relocare“. Mai jos, pe Gabroveni, e linişte – Biutiful, „închis pentru moment“ şi clubul Mojo lăsat în întuneric, fără vreun anunţ în geam. La intrarea pe Smârdan din Şelari, clubul Goblin stă caraghios cu uşile închise sub cupola în chip de fustă roşie de fată pe patine cu rotile. Aflaţi în trecere, nişte băieţi se hlizesc ininteligibil, îi amuză imaginea aceasta. Până în capătul celălalt, ne fură ochii şi minţile diverse domnişoare care ne invită în toate puburile din drum. Nu zărim închis decât Nomad Skybar şi Laboratorul de Cocktailuri.

La capătul străzii Franceze, facem socoteala, cu mic, cu mare: puţin peste zece localuri – baruri, cluburi, cafenele – zac în beznă cu foaia ruşinii în geam. Nu e tocmai dramatic – probabil doar pentru patronii firmelor respective, dar n-avem noi a face.

Ora 21.45. Pe la uşi, pe la fereşti

Cu lista de puburi şi cluburi deschise încă în mână, prioritizăm. Nu ne dă nici timpul, nici buzunarul să ne aşezăm la toate mesele. Cum ne-o fi norocul, la o adică. Intrăm, întâi la Berăria Hanul cu Tei. Am găsit-o pe jumătate ocupată şi cu rezervări pentru toată seara. Ne-am îngăduit să petrecem aici 25 de minute, pe ceas. În tot acest timp, s-a aglomerat uşor. Muzică tare, oameni relaxaţi, paharele mereu pline. Toate bune. Se pleacă.

centrul vechi

Barurile, restaurantele şi cluburile din Centrul Vechi au răsunat a voioşie la sfârşit de săptămână

Următorul pe listă, The Drunken Lords. Încercăm să zărim din stradă, pe geam, o masă liberă. Să nu facem inutil jocul ruşinii de a părăsi incinta cu feţele lungi. Nimic. E plin, domnule! Aceeaşi schemă şi în Fire: mesele ocupate, oamenii abia sosiţi se foiesc în picioare, trag scaunele rămase libere, îşi fac loc cu greu.

Renunţăm şi mergem mai departe: în Oktoberfest, pe Şelari. Încă de la intrare, înţelegem: e plin-ochi. Oamenii aşteaptă nedumeriţi pe scări să se ridice de la masă câte-un grup mai mare ca să prindă locuri. Înainte să ne descurajăm şi să plecăm, o fată ne spune complice că dacă facem de două ori dreapta şi de două ori stânga, găsim la etaj o masă. Mergem şnur. E o gălăgie infernală, parcă s-au adunat aici toţi liceenii şi toţi tinerii rămaşi în Bucureşti. Şi se bea, se bea mult. La o masă, doi băieţi ţipă unul la altul încercând să-şi spună o poveste. La alta, se cântă „La mulţi ani!“ şi apoi Vama Veche şi imnul naţional şi se încheie cu „We will, we will rock you!“. Bărbaţi în toată firea! Nişte spanioli abia sosiţi sunt încântaţi de zarva aceasta şi le cedăm binevoitori locul.

Ora 23.10. Inspecţia

Hotărâm să ne retragem într-un loc mai liniştit, să ne tragem sufletul o vreme. Să pricepem ce se întâmplă în oraşul acesta. În Absintheria Sixtină sunt ocupate doar câteva mese, iar muzica nu te asurzeşte. E bine. Observăm şi aici o schimbare: în local nu se mai fumează. Barmanul ne explică cu îngăduinţă că au dorit să fie cu un pas înaintea celorlalţi în momentul în care se va aproba legea care interzice fumatul în spaţiile publice şi ne pune în rând cu Europa Occidentală. Să aibă lumea timp să se acomodeze cu noua situaţie. Şi nu apucăm să terminăm bine de dezbătut problema fumatului în spaţii publice, când de după colţ se iveşte o echipă de vreo şapte oameni în uniforme. Pompierii, Jandarmeria, Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi încă alţii, probabil de la primărie. „Uite cum se bea o bere cu echipa de inspecţie alături. Să nu trăim chiar acum o evacuare...“ Remarcă urmată de o glumă inoportună adaptată, despre stafia echipei de inspecţie care bântuie prin localurile din Centrul Vechi.

Experţii s-au învârtit prin încăpere, s-au uitat la pereţi, au măsurat lăţimea uşilor, au luminat colţurile, au verificat extinctorul din dotarea Absintheriei. Au controlat până şi băile. Noi aşteptam, cuminţi, deznodământul, în vreme ce la masa alăturată, oamenii şi-au continuat discuţiile şi râsetele, nestingheriţi de prezenţa inspectorilor. Am realizat curând că nu aveam să ştim care e verdictul. Inspectorii se aşezaseră la masă cu administratorii afacerii şi controlau diverse acte, discutau serios. Când am achitat nota de plată, barmanul ne-a zâmbit: „Nu se va închide“.

centrul vechi

Oameni în Centrul Vechi 

Ora 00.00. Rezonanţa

Luăm la rând cluburile. Acolo găsim marea distracţie de la sfârşit de săptămână. În Club A – despre care s-au auzit zvouri că se închide – deja începuse distracţia. Nu era arhiaglomerat cum îl ştiam demult, se putea respira, însă tot trebuia să îţi faci loc cu coatele. La bar era coadă, în jurul meselor stăteau adunaţi tineri, unii cu ochii-n telefoane, alţii în ai vreunei fete, iar pe ring se dansa. Voie bună. În El Dictador am fost ademeniţi cu o băutură gratis. Am refuzat-o, însă ne-am rezemat o vreme de un perete şi am privit în linişte cum studenţii dansează cu mişcări teatrale şi lascive deopotrivă. Nimeni nu se mai gândeşte la bulină.

Uşor obosiţi şi cu frigul în oase, ne facem traseu: Jack’s Pub, La Muse, Bordello şi The Vintage. Atmosferă incendiară în toate! Important e gradul de aglomeraţie – mare, desigur. Nu poate fi trecut cu vederea nici faptul că, ori de câte ori se deschidea câte o uşă, muzica invada strada de nu-ţi mai trebuia să intri. În faţă la The Vintage, un om al străzii şi-a dovedit măiestria în breakdance chiar acolo, pe stradă, iar la final s-a uitat sfidător în interior şi-a murmurat: „Na, aşa se face“. În final, încercând să ne amintim câte dintre aceste cluburi deschise într-o sâmbătă seara pentru marea petrecere le-am regăsit pe liste de imobile cu risc seismic ridicat, gândul ne zboară la podul suspendat care s-a prăbuşit din cauza marşului soldaţilor. Atunci a fost de vină rezonanţa mecanică, dar există şi rezonanţă acustică.

centrul vechi

În Centrul Vechi muzica se aude şi pe străzi, nu numai în cluburi

Norme de siguranţă şi marketing

În ultima lună, Centrul Vechi s-a simţit ca o cetate asediată. Din „kilometrul zero al distracţiei bucureştene“ a fost transformat de opinia publică, aproape peste noapte, într-o văgăună sinistră, de care e bine să stai departe. Iar imaginea contează, înainte de orice. În vremuri în care nu contenesc veştile despre cum se mai stinge o lumină în Centrul Vechi, aproape toate localurile rămase deschise au găsit de cuviinţă să comunice clienţilor săi, prin intermediul paginilor de Facebook, că sunt responsabile de siguranţa acestora: clădirile sunt solide, avizele sunt în regulă, totul funcţionează. Fiecare citeşte şi pricepe ce vrea.

Din teama de a nu pierde clientela, toate localurile, într-un efort concertat, au încercat să răspândească în mediul online o infografie care explică importanţa Centrului Vechi în economia Capitalei. Fragmente: „200 de restaurante, baruri, cluburi, teatre, hoteluri şi magazine îşi desfăşoară activitatea în Centrul Vechi, unde muncesc 25.000 de oameni în mod direct şi indirect, fiind vizitat lunar de 50.000 de turişti“; în încheiere se arată că „3.000.000 de euro contribuţii la stat ajută la dezvoltarea oraşului, modernizarea spitalelor, crearea de noi locuri de muncă, investiţii în infrastructură“. Cu alte cuvinte, se spune: „Fii un bun cetăţean, vino şi distrează-te în Centrul Vechi“. Aşadar, unii dintre internauţi s-au întrebat, în mod firesc, de ce se discută despre importanţă, când problemele sunt de siguranţă.

Oferte fără frică

Centrul Vechi a fost dintotdeauna o opţiune preferată de mulţi oameni pentru petrecerea de Revelion. Cei care nu aveau posibilitatea să plece din oraş pentru a sărbători Anul Nou pe o pârtie de ski sau la gura focului într-o cabană în munţi, mergeau într-un club ori restaurant din centru. Pentru o sumă modică aveau asigurată băutura, mâncarea şi, desigur, distracţia. Oportun.

Şi anul acesta, puburile şi cluburile de toate felurile din Centrul Vechi au anunţat că vor avea uşile deschise de Anul Nou. Semn că nu se tem în vreun fel de încheierea subită a activităţii. Unii au gândit petreceri tematice, alţii au programat concerte şi DJ cu oarecare renume. Dar toţi, la unison, declară că au pregătit cele mai bune pachete şi oferte, cu nume pompoase – „Gold“ ori „Premium“. Nu duc lipsă de clienţi de Revelion. De pildă, la Berăria Hanul cu Tei s-au făcut deja rezervările. 98% e ocupat. „Trebuie să vă hotărâţi zilele astea, rapid. Altfel nu mai prindeţi loc“, ne-a explicat un ospătar.

Preţurile pentru un Revelion de neuitat în Centrul Vechi variază între 15 lei intrarea în Club A – unde se anunţă concert Ţapinarii, şampanie şi shoturi de băutură gratis – şi 490 de lei în St. Patrick’s Irish Pub sau în clubul The Vintage. Dacă St. Patrick’s se bazează pe o reţetă tradiţională – meniu bufet şi open bar –, pentru acelaşi preţ, The Vintage oferă două sticle de alcool la alegere şi un platou cu mâncare. Pentru a petrece noaptea dintre ani în clubul The Vintage, de exemplu, rezervările se fac din timp şi pentru minimum patru persoane. Când vine vorba de siguranţă, însă, clubul dă asigurări: „Fără artificii. Au fost scoase chiar şi de la momentul deschiderii şampaniei la miezul nopţii. Noi nu le folosim în interior. Cât despre petarde, cine doreşte le poate aprinde afară, înăuntru este interzis. Organizăm Revelioane de ani de zile şi nu au fost incidente“.

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite