Cercetător: „Mesajele antivaccinare atacă asemenea variantelor unui virus”. Mituri despre vaccinul anti-COVID-19

Cercetătorul Octavian Jurma mizează pe educaţie ca armă contra mesajelor antivaccinare

Negaţioniştii şi antivacciniştii nu s-au născut odată cu pandemia de COVID-19 şi nici nu vor dispărea odată cu ea. Medicul şi cercetătorul Octavian Jurma explică mecanismul după care funcţionează aceştia, precum şi felul în care exploatează deopotrivă lipsa noastră de educaţie medicală, dar şi neîncrederea în medici şi, în general, în autorităţi, care a devenit endemică.

Definiţia virusului dată un un faimos virusolog este următoarea: virusul este un mesaj prost, îmbrăcat în proteine, subliniază cercetătorul. 

„Şi, din acest punct de vedere ne putem uita că există aceşti viruşi informaţionali care circulă şi care produc infodemia, adică nişte mesaje proaste îmbrăcate în cuvinte. La fel ca virusul, acestea trebuie decodate, interpretate, iar organismul nostru reacţionează pe baza lor. Adică produc comportament”, adaugă Octavian Jurma. 

Comportamentul nostru în privinţa vaccinului este acela de a începe să rezistăm vaccinării. Şi o facem pentru că ne punem întrebări la care noi nu ştim să răspundem. Asta este firesc, pentru că nu toţi avem pregătire de specialitate. Dar nu avem încredere nici în medici, iar asta nu mai este deloc firesc.

”Acesta este unul dintre criteriile după care funcţionează fake news-ul: toţi oamenii care îmbrăţişeazî aşa ceva o fac pentru că îşi pun întrebări la care ei nu pot să răspundă, pentru că nu au calificarea necesară. Din moment ce eu nu pot să decodez în mod obiectiv corectitudinea informaţiei pe care o primesc, eu atunci trebuie să fac pasul următor şi să apelez la autoritate. Noi trăim într-o societate în care foarte mult din ceea ce facem nu se mai bazează pe abilitatea noastră individuală de a procesa şi a interpreta corect informaţia, ci am externalizat foarte mult din această informaţie: avem acest cod procesor uriaş care procesează în cloud, ca să zic aşa, informaţia pentru noi. Şi atunci noi ne bazăm pe toată această strucura socială care e bazată strict pe încredere: că maşina pe care o cumpărăm este de încredere, că semafoarele de pe stradă sunt de încredere”, exemplifică cercetătorul. 

Dacă eu nu am încredere că roşul semaforului e cu adevărat roşu, atunci mă voi opri şi mă voi uita ca nu cumva să vină vreo maşină: ”Şi asta se întâmplă frecvent în Bucureşti. Când mergi în altă parte, te opreşti la culoarea roşie a semaforului, chiar dacă e lumina stinsă - în Germania sau SUA - pentru că niciodată nu şti cine te pozează şi primeşti amendă acasă”. 

Aşadar, gradul nostru de încredere e dependent de contextul social în care ne aflăm. ”Acelaşi român se comportă altfel în Germania – nu aruncă gunoi pe stradă, se comportă civilizat - dar cum a trecut graniţa în România, cum începe să-şi golească maşina. De ce? Pentru că el a schimbat contextul social. Iar în România, gradul de încredere este mult mai scăzut unul în celălalt şi, pe de altă parte, avem un grad foarte scăzut de încredere în autorităţi”, mai spune Jurma.

Consecinţele lipsei de încredere

Această lipsă de încredere în autorităţi este foarte periculoasă, pentru că ne lasă pradă unor surse de informare adesea toxice. ”La fel cum virusul deturnează mecanismele naturale de reproducere ale celulei pentru a le folosi pentru a se multiplica cu ajutorul lor, la fel şi viruşii aceştia informaţionali deturnează mecanismele naturale ale creierului şi se multiplică. Adică, un om care este infectat cu un mesaj negaţionist sau antivaccinare nu doar că îl procesează, ci îl şi redistribuie cu o viteză mult mai mare decât o persoană care pur şi simplu se informează”, adaugă cercetătorul.

Dacă ne este permisă o comparaţie cu COVID-19, atunci am putea spune că aceşti oameni devin infecţioşi, mulţi dintre ei fiind şi agresivi. ”Iar odată cu apariţia reţelelor sociale, aceştia au găsit un mediu de distribuţie. Pentru că, înainte, noi aveam un soi de imunitate de turmă socială în privinţa acestor mesaje, adică nu le puteam transmite decât din gură în gură: Şi, se uita lumea la noi şi ne spunea: mai termină cu tâmpeniile şi se închidea discuţia. Acum, în schimb, avem algoritmi dedicaţi, gândiţi să-ţi dea dreptate, indiferent ce tâmpenie gândeşti. Pe proprietarii reţelelor de socializare nu-i interesează decât să te ţină mai mult în faţa ecranului, astfel încât să scoată un profit de pe urma ta”, atrage atenţia omul de ştiinţă. 

Pe vremuri, lăudători nu aveau decât regii la curtea lor: ”Indiferent ce spuneau, rolul lăudătorilor era să considere afirmaţiile drept inteligente, dar oamenii obişnuiţi nu aveau astfel de privilegii. Dintr-o dată, acum, cineva care intră pe Facebook, nu contează cât este de educat, câţi bani are, el are la dispoziţie o inteligenţă artificială foarte puternică care nu face altceva decât să-l laude, să-i gâdile orgoliul”. 

Atac diversificat, la diferite niveluri

Aceste mesaje antivaccinare pot fi clasificate atât pe nivel de inteligenţă, cât şi pe apartenenţă şi grup de vârstă, de credinţe. Facebook face asta, au algoritmii necesari, noi, nu, mai spune cercetătorul. 

Atacul asupra vaccinării este atât de diversificat, încât nu mai poţi convinge cu uşurinţă omul să se vaccineze. ”Dacă considerăm mesajele antivaccinare un virus, acest virus are o mulţime de variante care te atacă la diverse niveluri de credibilitate şi inteligenţă. Şi ştiu colegi medici care nu vor să se vaccineze. Sunt oameni cu care stai de vorbă, îţi dau dreptate şi la final îi întrebi: te-am convins? Nu, nu mă vaccinez! Pentru că, pur şi simplu, undeva în străfundul lui, a tras concluzia că, de fapt, merită riscul să se infecteze faţă de vaccinare”, mărturiseşte Octavian Jurma.

Pentru cercetător, unul dintre cele mai surprinzătoare lucruri, a fost că vaccinul anti-Covid nu a fost ataşat la autism. ”Se putea spune că provoacă autism la adolescenţi, la adulţi, că, oricum, lumea nu înţelege ce este acela autism. Decât că este o boală debilitantă. Dar, fiind un vaccin pentru adulţi, acest mit nu s-a mai propagat”, explică medicul.  

În aceste condiţii, miturile vizavi de vaccinarea anti-COVID s-au propagat în alte zone care-i sperie pe adulţi. ”Cred că, în general, trebuie pornit de la frici. Pentru că antivacciniştii cataloghează fricile şi le ataşează la vaccin. Şi cele mai frecvente sunt cele ataşate la infecţia cu virusul  natural. De exemplu: virusul natural provoacă tromboză, prin urmare, vaccinul provoacă tromboză. Şi, în ciuda unor cazuri care, procentual au rămas infime - întrucât riscul bolii este de mii de ori mai mare pe tromboză decât vaccinul - oamenii au fost convinşi că este mai sigur să se lase infectaţi de virsus, decât să se vaccineze”, mai spune Jurma. 

În această discuţie sunt doi factori: vaccinare versus infecţie. ”Aceasta este bătălia. Vaccinarea este un act deliberat, deci trebuie să-ţi asumi răspunderea actului de vaccinare, în vreme ce infecţia, nu. În cazul infecţiei, te laşi, cum se spun unii preoţi, în voia Domnului. Preoţii sunt, din păcate, un vector de mesaj negaţionist şi antivaccinare. De parcă medicii n-ar fi tot de la Dumnezeu şi nu e o sfidare la adresa lui Dumnezeu să crezi că tu te pricepi mai bine ca medicul. De unde ştii tu ce vrea Dumnezeu în privinţa bolii?”, comentează cercetătorul. 

”Vaccinul provoacă leucemie- o aberaţie completă”

Un alt mit care circulă pe seama vaccinării anti-COVID este acela că provoacă infertilitate. ”O astfel de ipoteză nu poate fi invalidată imediat. Acest mit a pornit de la faptul că virusul este prezent în gonade, provoacă tulburări de sarcină, probleme mari la gravide şi e posibil să producă tulburări de fertilitate pe termen lung ,pentru că nu ştim  ce se întâmplă cu celulele distruse. Sunt studii care se uită la acest impact şi atunci, automat, se trage concluzia că şi vaccinul face la fel”, explică Octavian Jurma. 

O altă aberaţie care s-a propagat foarte repede a fost aceea că  vaccinul provoacă leucemie. ”Este o aberaţie completă, însă, fiind spusă de un medic, a prins pentru că a intervenit fenomenul de autoritate. Tot ce au nevoie negaţioniştii şi antivacciniştii este ca cineva cu autoritate să le valideze credinţa. Şi degeaba 99% din medici spun că nu este adevărat, dacă ei găsesc unul care spune că e adevărat, nu mai contează că acel medic a fost dat afară din universitate, că a fost dat în judecată. Se consideră automat că a fost executat în numele dreptăţii şi nu pentru că ar fi un şarlatan sau chiar cu probleme mintale”, subliniază Jurma. 

Procesul este unul simplu, adaugă cercetătorul: enunţi o suspiciune din partea unei autorităţi, mesajul este apoi procesat prin acest motor social – din gură în gură - până când e e decupat: ”Suferă mutaţii precum virusul, are tulpini. Şi se elimină acele condiţionări: credem că ar putea. Nu mai spunem: ar putea provoca asta, ci: face asta! Deja lucrurile se schimbă”. 

Când este ataşată la vaccin o astfel de informaţie, lumea amână momentul vaccinării, până când cineva poate să invalideze această suspiciune. Iar un mesaj negativ se propagă de şapte ori mai uşor decât unul pozitiv şi este nevoie de eforturi intense pentru a-l contracara: ”Deci, noi, ca să atingem acelaşi număr de oameni, trebuie să facem un efort de şapte ori mai mare decât îl fac cei care distribuie fake news-ul. Noi însă tratăm cu foarte multă lejeritate acest fenomen care se înrădăcinează”.

Mit: Vaccinul nu este sigur

Un alt mit este că vaccinul nu este sigur. ”Am auzit chestia asta la televizor, spusă cu multă convingere. Şi orice persoană care apare la televizor, capătă automat autoritate, asta e o altă problemă. Pentru că poţi să iei pe oricine de pe stradă. Dar cum poţi să spui că vaccinul nu e sigur când s-au vaccinat un miliard şi jumătate de oameni şi efectele secundare sunt infime? Şi când avem 150 de milioane de oameni infectaţi şi 3 milioane şi jumătate de morţi? Balanţa e clară în acest caz şi acest mit poate fi mult mai uşor distrus acum. Dar dacă va fi spus la TV fără ca nimeni să-l contrazică, el va rămâne rezidual în creierul oamenilor”, conchide Octavian Jurma. 

Ieşirea din acest cerc vicios este reprezentată de educaţie: ”Ţările în care lumea se vaccinează sunt ţările educate în care lumea are încredere în medici”.