Certej, 1971. Cronica uitată a unei morţi colective
0
Ruperea digului şi alunecarea muntelui de steril din iazul de decantare al exploatării miniere au provocat, acum 39 de ani, cea mai cumplită tragedie pe timp de pace. Dezastrul ecologic provocat săptămâna trecută de noroiul toxic din Ungaria aduce în actualitate un precedent românesc.
Supravieţuitorii şi martorii cumplitei tragedii din zorii zilei de 30 octombrie 1971 descriu scene de sfârşit de lume petrecute atunci când 300.000 de tone de nămol s-au năpustit asupra localităţii Certej. Sterilul a omorât pe întuneric zeci de oameni şi a acoperit blocuri de locuinţe, case, grădini, cămine. Totul a început cu trei bubuituri puternice.
Preludiul morţii
Sâmbătă, 30 octombrie 1971 a fost o zi friguroasă. Ioan Chirla (73 de ani) îşi aminteşte că la ora cinci fără cinci minute dimineaţa se îmbrăca pentru a merge la lucru, când a fost surprins de un zgomot puternic de crengi şi copaci rupţi. „Imediat s-au auzit trei explozii puternice şi s-a întrerupt curentul. Am ieşit repede din casă. Se auzeau pocniturile stranii pe care le făceau blocurile când se prăbuşeau sub forţa viiturii. Atunci au început să se audă în întuneric primele urlete şi strigăte după ajutor. Totul s-a petrecut în câteva minute, timp în care valul de steril a ras totul în cale", povesteşte Ioan Chirla, care la acea vreme lucra ca şofer la mina Certej.
Citiţi şi:
Ioan Chirla îşi aminteşte şi acum cu groază că toate cadavrele recuperate de militari din mâl erau goale. „Cianura folosită în procesul de extracţie se găsea în nămolul scurs şi a ars hainele de pe oameni. Toate cadavrele care au fost scoase din mâl erau goale, cu urme de lovituri şi arsuri pe corp", spune martorul.
Supravieţuitorul
Râul de steril le făcea militarilor aduşi la faţa locului extrem de grea munca de salvare. „Am văzut numeroase cazuri în care oamenii căzuţi în mâl cereau de pomană ajutor pentru că era imposibil să ajungi la ei fără să ai aceeaşi soartă", spune Ioan Chirla. Pe Sorin Chirla (45 de ani), nepotul lui Ioan Chirla, l-au găsit în cadrul ferestrei, în casa din care jumătate fusese pusă la pământ de valul ucigaş. În casă zăceau fără viaţă, mama, fratele şi unchiul lui Sorin.
Casa familiei lui Sorin Chirla era cea mai apropiată de locul în care s-a rupt digul iazului. „Pe vremea aceea eram un băieţel de cinci ani şi jumătate. Fără să apuce să ştie vreodată, mama m-a salvat. Aveam obiceiul să dorm în pat lângă ea, iar lângă noi dormea într-un leagăn fratele meu de un an. În acea noapte, deşi nu mai făcuse niciodată asta, mama m-a mutat, după ce am adormit, în patul din partea cealaltă a camerei. Aşa am scăpat. Mi s-a spus că mama şi fratele meu au murit striviţi de zidul casei care s-a prăbuşit peste ei", spune Sorin Chirla.
Maistrul Ion Mârza (74 de ani) a fost şi el martor la evenimente. „Au pus morţii în sala căminului cultural şi ţin minte că au spălat cadavrele cu furtunul sub presiune pentru a îndepărta de pe ele mâlul. Pe urmă ne-au chemat să ajutăm la identificare. Casa părinţilor mei a fost distrusă, dar, din fericire, pe ei i-am găsit în viaţă. Se salvaseră plutind pe o saltea pe râul de mâl", îşi aminteşte Ion Mârza.
Aspectul dezolant este sporit de ruinele fostei flotaţii
Pagubă de 8 milioane de lei
În dosarul anchetei făcute în 1971 de Procuratura judeţului Hunedoara, procurorul de caz a consemnat, la finalul anchetei în mai 1972, bilanţul tragediei. Au murit 89 de oameni şi au fost răniţi 76. Pe o lăţime de 80 de metri, digul s-a rupt şi din iaz au fost expulzaţi în câteva minute 300.000 de metri cubi de steril. Şase blocuri de locuinţe cu 25 de apartamente fiecare, un cămin cu 30 de camere, şapte locuinţe individuale şi 24 de gospodării au fost distruse sau avariate. Paguba totală a fost evaluată la 8 milioane de lei.
Niciun vinovat
Comisia de cercetare tehnică a tragediei a pornit de la opt posibile cauze ale producerii acesteia. De la cârtiţele care ar fi putut săpa galerii în masa de steril la posibile mişcări tectonice, toate au fost eliminate. S-a reţinut doar pierderea în timp a stabilităţii masivului de steril pe una dintre laturi din cauza creşterii peste limita critică în înălţime. De asemenea, conţinutul iazului a fost eterogen. În perioada de exploatare a iazului, între 1936 şi 1971, au fost depozitate în el elemente de depunere complet diferite ca şi granulaţie, tasare şi umiditate care au creat o falie de alunecare. În ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală se arată că aceste deficienţe nu explică complet cauzele dezastrului. Astfel, „nu se reţine vinovăţia vreunei persoane, lipsind răspunderea penală pentru această faptă".
Certej, după 40 de ani
Urmele potopului de acum patru decenii sunt aproape şterse în comuna Certej. Pe locul fostelor blocuri dărâmate de viitura de steril zac acum alte ruine, ale fostei flotaţii construite la mijlocul anilor '70 şi care acum este închisă. Practic, întreaga industrie minieră din Certej este moartă. Potrivit Georgetei Barabaş, şefa Agenţiei de Mediu Hunedoara, toate studiile făcute după 1990 la Certej nu au relevat probleme legate de poluare a solului în zona revărsării de steril. Autorităţile locale au intenţia să ridice un monument în memoria celor care au murit la Certej în 1971.
"În acea noapte, mama m-a mutat în patul din partea cealaltă a camerei. Aşa am scăpat."
Sorin Chirla supravieţuitor
"Casa părinţilor mei a fost distrusă, dar, din fericire, pe ei i-am găsit în viaţă. Se salvaseră plutind pe o saltea pe râul de mâl."
Ion Mârza supravieţuitor
Se încarcă comentariile...
