Societate

articolul anterior articolul urmator

Cînd scrisul devine inutil

100
17 Aug 2015 10:00:57
Andrei Pleşu

Săptămîna trecută, am promis cititorilor că voi continua să public unele mărturii privind mişcarea legionară, culese, prin comunicare directă, de la unii dintre contemporanii şi, eventual, simpatizanţii ei. Era vorba de o simplă pagină de memorialistică, fără pretenţii analitice, monografice, judiciare.

Mă gîndeam, doar, că opiniile unor personaje notorii asupra unui episod semnificativ din biografia lor pot fi de oarecare interes pentru o viitoare cercetare, mai aplicată. Atîta tot. Am început cu relatarea unei întîlniri cu Nichifor Crainic, petrecută pe la începutul anilor `70. Urma să povestesc, acum, în ce fel comenta Constantin Noica ”angajamentul” său politic de la sfîrşitul anilor `30 şi începutul anilor `40 ai veacului trecut. Între timp, publicasem deja un comentariu propriu cu privire la legea 217, intens dezbătută în ultimile săptămîni. Ecoul pe care l-au stîrnit însemnările mele sînt de natură să mă convingă, odată mai mult, că, atunci cînd în joc sînt partizanate crîncene, idiosincrasii cronice, furii private, ample acumulări de rea-credinţă, ”convingeri” nestrămutate, e bine să renunţi…Prin urmare, cu scuzele de rigoare, nu-mi voi ţine promisiunea de a continua. Amintirile mele pot să mai aştepte.

Dacă e nevoie de argumente care să-mi justifice decizia, sînt gata să livrez, rapid, măcar cîteva. Un domn, despre care aflu că a fost, sau este, consilier la primăria dlui Marian Vanghelie, mă acuză de ”minciună prin omisiune”. N-am spus că Nichifor Crainic a fost ministru al propagandei în guvernele Ion Antonescu, adică un fel de Goebbels autohton. Păi eu nu mă ocupam, în textul meu, de biografia dlui Crainic. Prin urmare pot fi acuzat de încă şi mai multe ”minciuni prin omisiune”. Bineînţeles că ştiu încotro bătea preopinentul meu: sînt un cripto-simpatizant al ”băieţilor răi”. Mă prefac că nu ştiu cît au fost de răi, ba chiar mi-i iau drept model şi îi propun ca modele tuturor (?!). A-mi atribui, pe baza mărturiei mele, motivaţii propagandistice de acest tip, e, pur şi simplu, necinstit. Totodată, e ridicol să sugerezi că, de vreme ce îl prezint pe Nichifor Crainic ca pe un ”bătrînel” inofensiv (căci aşa mi-a apărut, în uşa apartamentului său, la o vîrstă de peste 80 de ani), înseamnă că-l inocentez, că  bag sub preş erorile grave ale vieţii sale. Ca să-i fac plăcere criticului meu, trebuia, probabil, să demarez în forţă, ceva în genul: ”În prag, am văzut apărînd un boşorog cu coarne şi colţi, plin de sînge, rînjind sadic în amintirea vremurilor cînd putea să dea frîu liber sălbăticiei sale interioare.” Viaţa e, totuşi, mai complexă… Am cunoscut, cred, cu toţii, bătrînei cumsecade, cărora nu li se citeau neapărat pe chip păcatele tinereţilor. Şi viceversa: bunicuţe inimoase cu înfăţişare de cotoroanţe. Adică ce? Ion Ficioru arată, acum, a torţionar?

Spre surprinderea mea, pînă şi un gazetar de alt calibru a găsit de cuviinţă să mă amendeze pentru faptul de a fi semnalat calitatea mediocră a oratoriei lui Zelea Codreanu, trecîndu-i sub tăcere crimele. Dar eu nu făceam decît să reproduc cuvintele lui Crainic. El la acest aspect al imaginii Căpitanului se referea. Trebuia să inventez altceva? Sau trebuia să fac o severă notă de subsol, în care să precizez că şeful Legiunii avea şi alte defecte şi că, fireşte, dezaprob mînios acţiunile sale? Evident, şi în acest caz, irită portretul de ”bătrînel” al interlocutorului meu. E prea tandru. Nu se văd, nici de data aceasta, coarnele…Şi, oricum, nu e subînţeles că cititorul ştie cine a fost cu adevărat Zelea Codreanu. Trebuia să anexez, deci, naraţiunii memorialistice o amănunţită monografie.

În sfîrşit, un amic necăjit, contrariat că se găsesc atîţia care ”resping cu furie” legea 217, îmi reproşează că ”mă joc cu cuvintele”, atunci cînd presupun, exagerînd, că textul legii ar implica eventuale interdicţii ”culturale”. Nimeni nu se leagă de opera ”umanistă” a unor Cioran, Eliade, Noica. Amendat nu e decît derapajul lor ideologic. Oi fi, într-adevăr, vinovat că mă joc cu cuvintele… (Ce altceva fac, în genere, scriitorii?). Dar acum vreun an, cineva voia să se joace cu statuile, cu numele de străzi şi de şcoli. Primăria sectorului 2 a primit o solicitare oficială să demoleze bustul lui Mircea Vulcănescu de undeva din cartierul Mântuleasa. Poate că necăjitul meu amic îmi va explica, la un moment dat, cum se realizează, în alcătuirea unui bust, despărţirea dintre ”operă” (admirabilă) şi ”viaţă” (culpabilă). Vom avea portrete publice cu două feţe? Vom întîlni, ici şi colo, cîte un bust care, văzut dinspre stînga e vampir şi văzut dinspre dreapta e înger? Iar dacă ”chipul” e interzis, cum vom argumenta omagierea persoanei?

Există, e drept, şi comentarii ”echidistante”. De pildă, Petre Ţuţea e invocat drept monstruos cînd face apologia legionarilor, dar reabilitat cînd declară că nu dă doi bani pe şcoala de la Păltiniş…(Sub aceeaşi semnătură mi se aminteşte că m-am dedicat, ca un copist medieval, consemnării zicerilor lui Ţuţea, ceea ce n-ar fi fost neapărat condamnabil, dacă s-ar fi petrecut cu adevărat…). Certat sînt şi pentru intervenţiile mele gracile, ca ale unei ”balerine de porţelan”, tipice pentru ”mediocritatea elitelor noastre intelectuale”. Voi reconsidera chestiunea şi voi încerca, poate, o variantă stilistică mai isterică, mai nărăvaşă, mai burzuluită.

Una peste alta, în acest context, nu văd ce sens ar avea să mă mai pronunţ pe subiecte ale căror contururi şi formaţii de luptă sînt gata făcute. Mult mai prizate sînt atacurile butucănoase, sau laudele euforice (spre exemplu, cele ale unui băiat ”deştept” şi în permanentă căutare de amplasament convenabil, pentru care legea în discuţie e o lege ”lovinesciană”…).

Nu pot să închei, fără să dau, pentru o dată, dreptate dlui Alexandru Florian. Legea despre care vorbim, spune dînsul, e o lege antilegionară. Cine vrea o lege anticomunistă s-o facă! Fapt e că nu avem pe piaţă „iniţiatori” zeloşi ai unui astfel de document. Dar asta e altă poveste şi nu vreau să risc, deocamdată, încă o piruetă publică inutilă.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

100 Comentarii

Taunul 77
17.08.2015, 10:24:05

Chiar daca s-ar gasi persoane disponibile sa redacteze o lege anti-comunista, nu prea ar avea cine sa o adopte. Atat timp cat Palavramentul mioritic e plin de fosti nomenclaturisti comunisti de mana a doua sau a treia si de epigonii lor. Plus ca pentru largi mase de romanashi mandri si ortodocsi, comunismul e idealul, paradisul pierdut in comparatie cu capitalismul salbatic si democratia originala post 1989.

+20 (28 voturi)
Vanatorul/d.c.
17.08.2015, 10:27:27

Si uite asa, gloata scolita fie de catre "stefangheorghiistii" PSD-lui, fie de catre schizo-jurnalistii Antenei 3, reuseste sa-l faca sa..taca pe Andrei Plesu..! De necrezut.. Ceea ce ma surprinde cu adevarat , e faptul ca un zero cu picioare precum blogger-ul Manole, unul dintre prea multii reprezentanti ai etniei maneliste aciuati pe langa boschetul cu trei trandafiri, a reusit sa-l..impresioneze pe dl. Plesu, cu un textulet copiat probabil de la ..gazeta de perete a partidului lui Vanghelie si Iliescu...! Nici nu stiu ce sa mai zic..Asa ca ..tac. Deocamdata..

+5 (25 voturi)
Serban Duca
17.08.2015, 10:30:38

Cine dintre politicieni ar avea curajul sa formuleze si sa propună o lege care sa condamne comunismul si pe laudatorii acestui sistem, când mai mult de 40% dintre cei ce au trăit acele vremuri le regreta? Trebuie sa recunoastem: pentru majoritatea romanilor este mai putzin important dreptul de a exprima ceia ce gândesc decât un stomac plin (indiferent cu ce) si un loc de munca asigurat chiar dacă "noi ne Facem ca muncim, ei se fac ca ne plătesc". Pe deasupra toți cei care trag sforile in partide (TOATE!) sunt foști comuniști care s'au simtit bine in fostul regim.

+5 (5 voturi)
Scifi
17.08.2015, 10:40:52

Domnule Plesu, cred ca va lasati prea mult influentat de cei care va critica. Ati ajuns sa va schimbati planurile editoriale in functie de "parerile" unora (e adevarat, prea multi, din pacate) care nu va inghit, uitand ca ei nu va inghit in principal din doua motive: 1. Sunt mediocritati frustrate, orbite de invidie, incapabile de respect fata de cel superior lor. 2. Sunt indivizi care au cedat compromisului de a servi sistemul securisto-politico-mafiot, si nu concep ca exista si oameni care au ramas in picioare. Istoria va va judeca pe toti. Iar daca imi permiteti o mica previziune, cred ca in cazul dvs. Istoria nu prea va avea ce sa va reproseze, poate doar o usoara comoditate in relatia cu Mafia. Sunteti, vreti - nu vreti, contemporanul luptei pentru supravietuire a acestui sistem nenorocit care tine Romania in subdezvoltare. Mi-as fi dorit de la dvs. sa va implicati mai mult. Sa fiti mai vocal. Sa iesiti mai des la TV si sa demascati minciunile si propaganda Mafiei. Aveti notorietate si aveti increderea multor romani. Profitati de ele! Senzatia este ca va temeti prea mult de linsajul mediatic al televiziunilor Mafiei, ca va temeti sa nu fiti si dvs. scuipat pe strada de fanii Antena3. Poporul asta, asa sub-educat si cu repere morale indoielnice cum e el, are mare nevoie de lumini calauzitoare, pentru a avea sanse sa-si gaseasca drumul corect prin ceata dezinformarii omniprezente. V-am mai spus-o: ASUMATI-VA ACEST ROL! Aveti aceasta datorie fata de poporul dvs.! Puteti ramane in Istoria Romaniei doar ca un mare intelectual, dar aveti si sansa sa ramaneti ca un MARE OM.

+10 (12 voturi)
Sunteţi Abjecţi
17.08.2015, 10:41:20

Păăăiiii... în gura acelui activist nu se uită nimeni şi ați decis să vă uitați dvs? Dați-o-ncolo de treabă...

+9 (9 voturi)

Vezi toate comentariile (100)

Modifică Setările