Cine nu se teme de Facebook?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nu de mult am postat sub titlul „Cine se teme de Facebook“ un apel la persoanele mai în vârstă să nu se teamă de Facebook, aşa cum am constatat din proprie experienţă că se cam întâmplă. Spre surprinderea mea în afară de multe aprecieri, mai ales sub formă de sute de „Like“ pe Facebook (!!), am constatat existenţa unui puternic curent anti-Facebook, o oaste de comentatori toţi anonimi demonizând Facebook şi pe mine ca agent al acestei reţele.

 

Cine nu se teme totuşi de  Facebook?

Desigur cei peste 1,3 miliarde utilizatori ai Facebook, cam jumătate din cei care accesează Internet. Entuziasmat creatorul Facebook Mark Zuckerberg a anunţat  recent că va investi sume uriaşe pentru a face disponibile Internet, Facebook şi aplicaţia de comunicare WhatsApp la peste 3 miliarde persoane.

Care persoane? Desigur în primul rând tinerii. Adevărul.ro a realizat recent un prim film documentar şi documentat Facebook: Reţeaua care ne-a schimbat viaţa. Sunt intervievaţi şi tineri entuziaşti şi persoane sau personalităţi mai puţin entuziaste. Tinerii sunt însă ce care sunt cei care acceptă reţeaua uneori fără  minime măsuri de precauţie. Măsuri necesare deoarece există în mod real pericole

Pericolele folosirii Facebook

Pericolele sunt omniprezente în viaţa noastră.  Suntem instruiţi cum să folosim un fierăstrău, un aparat electric, un mijloc de transport. Şi Facebook instruieşte, există şi multe cărţi, dar cine le citeşte?! Simplitatea accesului şi postării pe Facebook face ca prea puţini să se preocupe care informaţie este publică şi care nu, care prieteni sunt prieteni adevăraţi şi care numai virtuali,  care fotografie să fie postată şi care nu, etc. etc.

Tot tinerii sunt campioni la neatenţia la pericole. Bârfa prietenească sau colegială existentă de când lumea se transformă prin Facebook în informaţie reală sau nereală accesibilă în lumea întreagă. A ajuns celebru cazul unei inocente şcolăriţe dintr-un mic oraş din SUA care a postat puiblic pe Facebook că Bin Laden în loc să omoare 3000 oameni la New York, ar fi făcut mai bine să omoare numai pe … profesoara ei de matematici, producând o anchetă poliţienească în final inutilă.

Nu dezvolt aici subiectul. Pericole sunt numeroase şi le-am mai menţionat:   

• Accesul fără îndrumare şi supraveghere al copiilor. În afara posibilităţii contactului cu infractori de felurile genuri, copii pot divulga date personale, introduce pe Internet informaţii importante pentru răufăcători, etc.

• Phishing-ul este din ce în ce mai răspândit pe reţelele sociale; persoanele neavizate sau neinstruite se pot loga pe false reţele sociale unde se produce un furt de date personale, parole, etc.

• Spam-ul este şi el prezent pe reţele sociale sub forma unor încercări de „prietenie” (sau „urmărire” în cazul Twitter), care pot fi în fapt şi reclame mascate pentru diverse produse, sau legături către furnizori de droguri sau prostituţie.

• Intimitatea este adesea încălcată prin lipsa de grijă a participanţilor care încarcă fotografii, filme sau alte documente care pot fi cu acoperire de drept de autor sau cu caracter privat

• Distragerea de la activităţile profesionale este frecventă la persoane care accesează reţele sociale în timpul de lucru. Se ignoră faptul că angajatorul prin serviciile de resurse umane sau altfel poate constata acest lucru.                                                          

Destul de grav este că dreptul la uitare pe Internet nu există decât teoretic şi numai în Uniunea Europeană. Angajatorii accesează reţelele sociale înainte de angajare şi postări inocente din studenţie sau alte situaţii pot deveni motive de eliminare a unei candidaturi, profilele psihologice actuale ţinând cont şi de Facebook sau Twitter.

Orice subliniere a pericolelor folosirii Facebook este bine venită atât timp cât are aspect de prevenire, nu de interzicere sau negare.

Neîncrederea în Facebook, teoria conspiraţiei

Oponenţii Facebook consideră reţeaua ca un instrument de urmărire în masă, instrument al diavolului, etc. Sute de mii de pagini pe Internet descriu în stil catastrofic geneza şi rolul Facebook, legăturile presupuse guverne, servicii secrete sau diverse organizaţii subversive. Încă acum mai mult de 4 ani am primit pe e-mail un “manifest”, ATENŢIE LA FACEBOOK, desigur anonim, în care pe lângă sfaturi utile cum ar fi :

Fiţi atenţi! Greşelile Dvs. de tinereţe nu trebuie sa devina imposibil de şters! Evitaţi orice fel de fotografii compromiţătoare (cu alcool, ţigarete, droguri, fotografii tendenţioase, intime, vulgare etc.), insulte (caci acestea pot servi ca probe in justiţie), informaţii / date personale sau private, chiar in relaţiile cu prieteni apropiaţi... Prietenii de azi pot deveni duşmanii de mâine!

Cereţi totdeauna consimţământul persoanei a cărei fotografie o postaţi pe FACEBOOK! Nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii, nu puteţi spune in instanţă „nu am ştiut”!

conţine şi exagerări de genul

FACEBOOK este o CAPCANĂ!,

De unde ia FACEBOOK banii pe care ii consuma pentru remunerarea celor angajaţi sau a colaboratorilor, pentru plata brevetelor pe care le înregistrează Un număr foarte mare de firme cumpăra dreptul de a consulta arhivele FACEBOOK, de unde pot obţine date care ii interesează. Chiar şi serviciile de apărare sau politia apelează la aceasta arhiva in cursul anchetelor pe care le întreprind.

Recentele dezvăluiri ale lui Eduard Snowden au scos la iveală multe adevăruri în sensul celor de mai sus, dar pentru moment nu s- putut demonstra ca Facebook, Google, Microsoft au colaborat voluntar cu NSA.

Aşa că pentru moment Facebook şi-a găsit locul alături de alte subiecte ale teoriei conspiraţiei ca guvernul mondial, Bilderberg, sionismul, masoneria, CIA, OZN, asasinarea lui Kennedy, ajungerea omului pe lună, etc.

Să nu uităm că înaintea apariţiei Facebook acum 10 ani, subiectul de teoria conspiraţiei era chiar Internet.

Nimic nou sub soare

Noile tehnologii au inspirat în cursul istoriei teama, aversiunea de a le folosi, deposedarea unor grupuri de monopoluri de care dispuneau.

Tiparul lui Gutenberg a deranjat biserica. Biblia a ajuns în masă la credincioşi şi a dispărut monopolul interpretării ei.  Dar sunt multe exemple. Cu umor Sebastien Schnoy în a sa “Istorie pentru cei care se tem de istorie” descrie reacţia aceleaşi societăţii în faţa dragonului de foc, respectiva locomotiva şi trenul. Oamenii erau sfătuiţi să nu se urce în tren, se afirma că trenurile distrug natura, oamenii vor suferi de depresie şi anxietate din cauza vitezei ridicate şi multe alte nenorociri. Parcă sună cunoscut?! Nu folosiţi Facebook că vi se fură datele, sunt vândute unor firme, etc.

Şi radioul şi televiziunea au avut oponenţii lor. Uneori pe bună dreptate. În anul 1938 transmisia piesei radiofonice a „War of the Worlds” a lui H. G. Welles a provocat panică în SUA lumea chiar crezând că a început un război. Parcă îi aud pe înaintaşii actualilor adversari ai Facebook spunându-le vecinilor că ei nu cumpără aparate de radio şi nu ascultă radioul care este... periculos.

Epilog

Nu insist asupra pericolelor Facebook. Este subiect de cărţi. Mă aştept însă ca rândurile de mai sus să îi supere din nou pe adversarii Facebook. Este dreptul lor să stea departe de Facebook, este dreptul meu de a crede în reţelele de socializare ca noi forme de comunicare.

Un pionier al bloggingului spunea undeva că probabil cel mai neplăcut lucru ce ţi se poate întâmpla este să citeşti dimineaţa comentariile la postarea ta de ieri.

Am reţinut aceasta şi voi citi comentariile numai seara, dar de răspuns numai celor care nu se ascund sub pseudonime dubioase. Aceasta pentru că nu pot ignora un comentariu al lui Mircea Sârbu, la o postare a mea din ianuarie 2012  http://bit.ly/VB_atentie_la_FB:

Adevărul este că şi identităţile reale sunt adesea tratate ca nicknames. Exagerând puţin, n-am nici o garanţie că sunteţi profesorul Baltac şi nu cumva cineva care-şi asumă acest brand. Căci despre branding este (în esenţă) vorba.

Când e vorba de sfera mea de expertiză, semnez întotdeauna cu identitatea reală şi mă feresc de replici foarte tăioase sau de diverse altele care mi-ar putea afecta (acum sau în viitor) mărunta mea reputaţie. Dar dacă particip la un forum despre câini de rasă (sau despre trenuleţe, sau acvaristică sau cine ştie ce alt hobby mă loveşte, ba chiar şi în zona politică sau oricare alta în care sunt un biet amator) prefer un pseudonim. Nu vreau să amestec competenţa mea dintr-un domeniu (atâta câtă este) cu incompetenţa dintr-un alt domeniu. Sunt sfere diferite ale vieţii mele şi mă bucur că am posibilitatea să mă "multiplic" :-).

 

La care i-am răspuns:

Mulţumesc si desigur sunt de acord cu ce spuneţi, daca sunteţi Mircea Sârbu, dar si chiar daca nu sunteţi! :-))

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite