Cine se teme de Facebook?

Facebook este fără îndoială un fenomen mondial. El inspiră entuziasmul celor peste 1,2 miliarde de oameni care au aderat la el în numai 10 ani de la apariţie, dar şi teamă sau reţineri din partea multora.Facebook este fără îndoială un fenomen mondial. El inspiră entuziasmul celor peste 1,2 miliarde de oameni care au aderat la el în numai 10 ani de la apariţie, dar şi teamă sau reţineri din partea multora.

Facebook şi imigranţii digitali

Teama şi reţinerea sunt în primul rând întâlnite în categoria numită a imigranţilor digitali. Lumea se împarte în nativi digitali, acei oameni care încă din primii ani de şcoală intră în contact cu tehnologiile digitale şi le acceptă fără rezerve, şi imigranţi digitali, persoane de vârsta doua şi a treia care au luat contact cu aceste tehnologii mai târziu în viaţă, după terminarea studiilor sau înspre sfârşitul lor. Fenomenul are la bază evoluţia calculatoarelor electronice care se petrece pe durata de viaţă a unei singure generaţii umane. Evoluţie care a început în a doua parte a secolului XX şi se desfăşoară cu acceleraţie în acest secol. În anii 1940 a apărut primul calculator electronic, în 1981 primul calculator personal, primul site web în 1989, în 1992 primul telefon de tip GSM şi primele sms, în 2004 a apărut Facebook şi în 2006 Twitter. Lista poate fi completată cu multe detalii importante. Poate un fapt de amintit este accelerarea din ultimii 10 ani a apariţiei de noi dispozitive şi aplicaţii. S-au generalizat telefoanele inteligente care au pus câte un calculator evoluat în mâna a peste două treimi dintre americani şi a circa 2 miliarde de oameni în întreaga lume.

Convergenţa acestor tehnologii are uneori aspecte şocante. Un smartphone este acum şi telefon şi televizor şi GPS şi player muzical şi agendă şi ce nu este. O cunoscută glumă este despre o bunică mirată când vede o emisiune TV pe o tabletă şi se întreabă unde este antena pe care o ştie de o viaţă ca accesoriu al televizorului.

Nativii digitali sunt cei sub 25 ani în lume şi aş zice cam 25 ani în România. Ceilalţi peste această vârstă se confruntă cu tehnologiile noi, greu digerabile, şi denumirea de imigranţi digitali nu se vrea cât de cât peiorativă. Ea reflectă o similitudine. Imigrantul într-o altă ţară se confruntă cu o nouă lume cu care dacă nu se adaptează suferă, imigrantul digital se confruntă cu lumea digitală cu tastaturi, cu ecrane tactile, dar mai ales cu aplicaţii pe care trebuie să le înveţe şi cu un vocabular plin de jargon tehnic şi cuvinte în limba engleză.

Fenomenul de imigranţi digitali este temporar. Va dispare în 60-70 ani când biologia îşi va spune cuvântul şi toţi adulţii vor intra în categoria de nativi digitali.

Teama de Facebook

Până atunci însă mai este mult şi primii care se tem de Facebook sunt cei care nu sunt nativi digitali. Respingerea Facebook se bazează cel mai des pe necunoaştere. Facebook este pentru copii şi tineri, eu nu am ce căuta eu acolo, eu nu am calculator şi nu ştiu să lucrez cu el, este periculos şi plin de răuvoitori  şi criminali, află lumea totul despre mine, cum să devin eu “prieten“ cu necunoscuţi, etc. etc.

Să mai adăugăm şi că există şi aspecte reale cu conotaţie negativă sau chiar periculoase: pe Facebook ca şi prin Internet în general se propagă idei şi comportamente antisociale, folosirea de droguri, se face racolare religioasă şi în reţele ilegale, se face proxenetism şi lista poate continua.

Dar în viaţa de zi cu zi în afara Facebook nu se petrec fenomene similare? Numai că Facebook pentru mulţi pare mai periculos deoarece este în partea mai dificilă a stăpânirii fenomenului. Să mai adăugăm că în Internet şi chiar mas-media dă o mare atenţie cazurilor izolate de pervertire a unor minori , de sinucideri, dependenţe de Facebook şi nu în ultimă instanţă de teoria conspiraţiei.

Teoria conspiraţiei şi Facebook

Principala teză al teoriei conspiraţiei cu priză la mulţi ar fi că Facebook este o creaţie a CIA pentru a ne face să spunem singuri ce facem şi ce gândim şi astfel spiona mai uşor. Recentele dezvăluiri ale lui Edward Snowden despre practicile NSA nu au făcut decât să confirme multora această teorie.

În realitate ca şi calculatorul, software-ul, Internet, web, etc. reţelele sociale printre care Facebook are rol principal au apărut ca o consecinţă firească a dezvoltării tehnologice şi nu au apărut din obscure laboratoare secrete.

Extrapolând în alte secole, oare şi tiparul lui Guttenberg a apărut ca o creaţie a unor obscure servicii secrete,  un fel de CIA secolului XV, care doreau să lupte cu Biserica catolică răspândind biblia în marea masă de credincioşi?

Cărţile şi filmele despre Mark Zuckerberg sunt destul de explicite, Facebook  a apărut în urmă cu 10 ani într-o universitate americană ca un experiment minor, amuzant chiar prin intenţia autorului de a se răzbuna inofensiv pe prietena lui,  şi s-a dezvoltat exponenţial răspunzând dorinţei oamenilor de comunicare.

Se mai zice că mesajele pe Facebook nu pot şi şterse, că după ce devii dependent de reţea Facebook ţi se va cere bani să continui să postezi, că fotografiile tale sunt vândute altora, că datele tale personale sunt şi ele vândute sau predate serviciilor secrete, etc.

Pericolele Facebook

Este la fel de adevărat că există şi pericole reale. Nativii digitali postează adesea orice, inclusiv despre familia lor, expunându-se şi expunând-o unor pericole reale. Se acceptă „prietenii” cu oricine şi printre noii prieteni pot fi răufăcători, se postează prea des fotografii. Fotografiile făcute cu telefoane inteligente au şi caracteristici de geolocaţie determinând  cu precizie locul unde a fost făcută. Mai mult Facebook te îndeamnă să precizezi locaţia postării. Pentru persoanele publice şi nu numai aflarea cu uşurinţă a itinerariului poate însemna şi pericol.

Cele mai multe pericole rezultă din lipsa de instruire. Postările pot fi publice sau numai pentru „prieteni”, sau pentru „prieteni apropiaţi” sau chiar numai pentru unul sau câţiva „prieteni” selectaţi. Mulţi însă postează totul public cu dezavantaje de rigoare. Există şi pericolul unor conturi false care nu aparţin persoanei publice cu care mulţi ar dori să fie „prieteni”.  Facebook nu cere act de identitate şi este uşor să deschizi cont pe orice nume, chiar dacă persoana respectivă are deja cont.

Conturile de Facebook pot fi şi ele sparte, mai ales dacă posesorii aleg greşit ca parolă numele lor, 12345678, admin, iloveyou, sau altele tot atât de comune. Şi nu Facebook este de vină. Uşa casei este bine să fie încuiată.

Subiect interesant şi care merită reluat în altă postare dedicată nativilor digitali.

Problema pericolelor pe reţelele sociale va continua. Nativii digitali ar trebui să fie supravegheaţi de părinţi sau educatori, dar aceştia sunt imigranţi digitali şi nu stăpânesc nici ei tehnicile de protecţie.

Cine să fie pe Facebook?

Sunt întrebat adesea de persoane trecute de 50 ani, dacă să fie prezente pe Facebook. După mine oricare dintre noi ar trebui să aibă cont Facebook, indiferent de vârstă. Scopurile pot fi diferite, de la simple contacte cu prietenii sau colegii din viaţa reală, până la a comunica cu un mare număr de oameni, a face marketing personal, etc. Facebook condensează instrumente Internet diverse cum ar fi blogul sau e-mail. Facebook îţi poate crea o nouă personalitate. De exemplu a unui călător sau colecţionar. Un tânăr talentat în meseria lui mă încântă cu fotografii inedite din India şi Iran unde a fost recent. Cunosc pe altcineva care publică anecdote. Foarte multe noi şi îl urmăresc cu plăcere.

Şi eu am cont Facebook https://www.facebook.com/vasilebaltac şi îl folosesc pentru a comunica public părerile mele, dar şi pentru a comunica cu prieteni şi colegi. Pe el repostez şi blogul meu de pe platforma Adevărul.ro, dar adesea şi alte informaţii care mi se par demne de a fi răspândite.