Cine este „Emblema României“?

Există tineri fericiţi în România. Foarte fericiţi. Împliniţi. Cu perspective absolut reale să-şi realizeze cele mai nebuneşti visuri de afirmare socială, recunoaştere a statului de oameni de succes, financiarmente răsplătiţi pentru talentul şi capacitatea lor profesională.

Cred că este foarte util să le prezentăm concepţia de viaţă într-un moment în care tinde să se generalizeze o jelanie naţională: avem tineri fără perspective, minţile noastre strălucite nu au unde să lucreze în România şi alimentează pieţele de muncă din străinătate, generaţia "căpşunarilor" se perpetuează ca formula de succes pentru a trimite banii acasă, etc. etc. De unde, se spune, o imagine de ţară foarte greu de creat şi manageriat în exterior, dar şi de susţinut în interior ca una competiţional valabilă în raport cu "ceilalţi".

Fals. Totalmente fals şi ar trebui ca Ministerul nostru de externe, după ce termină de gestionat seria de probleme interne cu care se confruntă acum pe bandă rulantă, să ia în considerare o propunere. O fac la modul cel mai serios deoarece, cu uimire, am descoperit un mesaj de forţă pe care-l transmite acum o formă de artă foarte prizată în ţara noastră, exemplificată strălucit de compoziţiile pline de vigoare, optimism şi încredere în forţele proprii ale domnului cantautor de este cunoscut drept "Copilul de aur".

Domnule Preşedinte al României, domnule Prim Ministru, domnule Ministru de Externe, citiţi vă rog două dintre aceste texte şi, poate, căpătaţi încredere că reformele economice au avut succes, că am devenit o economie cu tineri entuziast-competitivi şi daţi dispoziţie să fie traduse şi difuzate la petrecerile cu pişcoturi de pe la ambasade, să mai priceapă şi străinii duşmănoşi cum devine treaba la România.

Iată, din vastul repertoriu al canautorului mai sus menţionat, două texte exemplare. primul se numeşte "Cash,cash":

"Cash, cash, vor la mine banii cash/Numai

Cash, cash, ieşi în faţă să te-ntreci/ Hai aruncă, hai aruncă, hai aruncă, hai aruncă/Baniiiii, baaaniiiii/Dă-te mare, dă-te mare, dă-te mare, să vadă/Duşmaniiii, duşmaaaniiii?/ Eu sunt full, full, nu stă unu-n faţa mea/Eu sunt full, full, nici de-ar vrea nu ar putea (sursa).

Al doilea text atinge limita apoteoticului. Este şi firesc să fie aşa deoare se intitulează Emblema României, cântecul fiind listat acum pe locul I în topul realizat de Taraf TV. Pe măsura ambiţiilor, textul are profunde conotaţii politice:

"Suntem forţă, o valoare mare/ M-am născut ca o zi mare, mare, cea mai mare/ Am respect oriunde merg în lume/ Am talent, valoare şi renume (Emblema României)/ Eu sunt emblema României/ Campionul şmecheriei/ Sunt făcut să dau comanda/ La picioare toţi să-mi cadă/Am noroc de cea mai dulce viaţă/Şi de atăţia ani eu stau în faţă/Eu nu spun doar vorbe eu fac fapte/ Sunt şmecher de-o viaţă nu de-o noapte/"(sursa).

De ce nu? Povestea tânărului este reală şi verificată de o realitate care îl recunoaşte şi, mai ales, se recunoaşte în acest mesaj. Cine sunt cei care se identifică cu acest tip de succes? Politicienii ar trebui să ştie cel mai bine deoarece, în străfundul sufletului lor, tare şi-ar dori să poată spune la fine de mandat, fără frică de DNA, toate aceste lucruri pe care, altfel, le ţin ascunse sau la transferă în disperare în conturile diverselor mătuşi existente şi cât de cât în viaţă.

Şi dacă are dreptate "Copilul de aur" şi este (sau chiar astaeste ) o posibilă emblemă a României? Ce ziceţi?