Comentarii la ultimele cifre INSCOP

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
În România, o femeie e bătută la fiecare 30 de secunde FOTO Shutterstock
În România, o femeie e bătută la fiecare 30 de secunde FOTO Shutterstock

Rămânem prizonierii unui alt clişeu fatalist, „avem legi, dar nu se aplică”. Iar clişeul, nu legile, se aplică în cam toate domeniile vieţii sociale din România.

Pachetul INSCOP de zilele trecute, cel referitor la violenţa domestică, a avut priză la public, deşi nu dădea informaţie politică. Şi asta după ce ultimele două săptămâni toţi ochii au fost aţintiţi pe măsurătorile politice, pe performanţele estimate ale greu încercatelor partide de dreapta – zonă politică încă aflată în restructurare – şi pe mai multul sau mai puţinul succes cu care imaginea liderilor politici a depăşit vara.

Atenţia cu care publicul a privit problema violenţei în familie a generat şi mici dezbateri pe forumuri, pe facebook, dar şi întrebări. Unul dintre aspectele problemei, e drept, mai puţin spectaculos, a beneficiat de mai puţin „rulaj” mediatic. Ne referim la ce ştiu românii că se poate face din punct de vedere legal, respectiv ce cred că trebuie făcut, în cazurile de violenţă domestică.

1.      Este aproape un clişeu să pui problema tradiţionalismului şi a modernismului atunci când vorbeşti despre violenţa domestică. Dacă vorbim despre rolurile tradiţionale ale femeii, respectiv bărbatului, versus rolurile moderne, vom constata, probabil, că unele din ingredientele acceptării anumitor aspecte ale violenţei în familie se potrivesc mai degrabă pe primele decât pe cele moderne. Altele nu, modernitatea găsind la rândul ei suficiente debuşee pentru violenţă în planul familiei. Discuţia tradiţional vs. modern este, din acest punct de vedere, cumva stereotipică şi, cel puţin în zilele de azi, nu explică mare lucru. În plus, tradiţia presupune o multitudine de comportamente, şi nu neapărat unele violente, mai ales în interiorul familiei. Agresorul care invocă tradiţia, pentru că „aşa s-a pomenit”, e destul de selectiv în aspectele tradiţiei pe care decide să le abordeze. Aici intervine şi diferenţierea sociologic esenţială între obicei şi tradiţie, despre care vom discuta cu altă ocazie.

2.      După cum se observă din datele culese în cadrul Barometrului INSCOP-Adevărul, celebrele clişee „bătaia e ruptă din rai” şi „un bărbat care nu-şi bate femeia nu o iubeşte cu adevărat” întrunesc fiecare acordul a doar 6-8% dintre români (şi nu ştim câţi dintre aceştia au ales cu seriozitate acest răspuns, mai ales că sunt clişee încă utilizate în discuţiile „de zi cu zi”). Deci problema socială a violenţei domestice în România nu provine dintr-un exces de tradiţionalism totuşi. Oamenii sunt conştienţi şi de faptul că formule precum cele citate mai sus nu sunt nici valabile, nici morale. Peste 50% dintre români cred că violenţa în familie este o problemă de interes public şi, la alt indicator, referitor la cum ar trebui să intervină statul în rezolvarea cazurilor de violenţă în familie, doar 5,8% cred că „statul nu are ce căuta în casa omului”. Mai mult, 79,5% cred că în cazurile de violenţă în familie ar trebui să intervină poliţia şi doar 29,3% rudele şi 10,7% vecinii (întrebarea oferea posibilitatea alegerii a două variante de răspuns, de aceea totalurile ar depăşi 100%. Ideea era de ierarhizare, nu de alegeri exclusive). Identificarea fenomenului ca unul infracţional este destul de evidentă şi nu tocmai tradiţională.

3.      E drept, la întrebarea menţionată mai sus, 66% cred că ar trebui înăsprită legislaţia în domeniu, iar 25,8% cred că ar fi suficient să se aplice legile existente. La alt indicator, 37,5% dintre respondenţi cred că România are o rată mare a femeilor agresate în familie pentru că „violenţa împotriva femeii nu este pedepsită serios” de poliţie şi autorităţi. Deci tot pe principiul avem legi suficiente, dar nu se aplică. Pe de altă parte, doar 57,5% dintre români afirmă că, din câte ştiu, „există o lege” care protejează victimele violenţei în familie, şi vă daţi seama că mulţi dintre respondenţi au raportare efectiv vagă la acest „există o lege”. Restul cred fie că nu există, fie aleg să nu răpundă la întrebare – deci cultura juridică publică vis a vis de problemă este nerelevantă.

În concluzie, avem informare publică în problema descrisă, mai puţin pe aspectele juridice, fapt pentru care rămânem prizonierii unui alt clişeu fatalist, „avem legi, dar nu se aplică”. Iar clişeul, nu legile, se aplică în cam toate domeniile vieţii sociale din România.

   

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite