Societate

articolul anterior articolul urmator

Confuzii alarmante

30
13 May 2016 15:49:51
Nicolae Manolescu
Deosebirile dintre naţionalism şi patriotism
Deosebirile dintre naţionalism şi patriotism

Auzim tot mai des din gura unor politicieni sau a unor jurnalişti, de televiziune, îndeosebi, următoarea constatare, în bună măsură retorică prin nuanţa de falsă enervare: „în zilele noastre, nu mai ai voie să-ţi arăţi dragostea faţă de România“.

Enervarea jucată sugerează că o astfel de declaraţie ar avea parte de o reprimare imediată de către tot soiul de neiubitori de ţară şi de neam, ceea ce ar reprezenta un pericol pentru viitorul nostru. Aşa se face că ea a devenit un paradoxal slogan naţionalist. Care nici măcar nu reflectă cu adevărat realitatea.

În definitiv, nimeni nu-i opreşte pe Marian Munteanu sau pe Rareş Bogdan, precum şi pe simpatizanţii lor, să se pronunţe în acest fel, de câte ori poftesc şi, eventual, la ore de vârf, mai mult, găsind totdeauna urechi să-i audă. Sinceri sau nu, ei sunt pe deplin convinşi în sinea lor că sloganul cu pricina aduce capital electoral politicienilor şi prestigiu moral jurnaliştilor.

Tabere vrăjmaşe

Să privim lucrurile sine ira et studio. Ceea ce mă alarmează pe mine şi bănuiesc că şi pe alţii care sunt departe de a putea fi învinuiţi că nu-şi iubesc ţara este un anume subtext, aş zice, istoric şi ideologic al constatării cu pricina. Să remarcăm că nu e prima oară când o astfel de declaraţie tinde să ne împartă în două tabere vrăjmaşe: una, a patrioţilor, care ar fi împiedicaţi să-şi afirme iubirea de ţară,  şi alta, a nepatrioţilor, care i-ar condamna pentru asta. Între războaie, acest fel de segregaţie a avut o bază etnică foarte clară. Catastrofalele urmări le-am învăţat la şcoală. Aşa că ar face bine cei care se plâng de „interdicţia“ cu pricina să deschidă cartea de istorie.

În al doilea rând, eu cred în banalitatea că nu declaraţiile ne fac patrioţi, ci faptele, iar fiind vorba de intelectuali, valorile pe care pariază în operele lor, oricare ar fi acestea, reprezintă singurul criteriu valabil. Nu suntem ţinuţi de nicio lege morală să ne declarăm această iubire cu surle şi tobe. Mai ales că abia acest tam-tam face suspect sentimentul cu pricina. Şi apoi, reţinerea în declaraţii nu poate ofensa sentimentele nimănui, în vreme ce scandarea lor este un fel de a-i arăta cu degetul pe cei care n-ar fi fiind patrioţi, gest urât, indiferent de care este degetul cu pricina. Sentimentul patriotic este, ca şi cel religios, o problemă de conştiinţă a fiecăruia.

În al treilea rând, eu împărtăşesc ideea unui cunoscut scriitor francez, care scria: „Patriotism înseamnă dragoste de ai tăi, naţionalism înseamnă ură faţă de alţii“. Aşadar, eu nu-i consider defel patrioţi pe naţionalişti. În definitiv, ei sunt cei care, în loc să-i iubească pe ai lor, îi dispreţuiesc şi îi urăsc pe ceilalţi. Ţara nu e o abstracţie ideologică: o iubim cu tot ce este al ei. Să mai spun ce risc enorm comportă confundarea  iubirii de ţară cu iubirea de neam? Xenofobia şi antisemitismul îşi află cuibul călduţ în această confuzie. Sunt surprins neplăcut de fiecare dată când politicienii, demnitarii sau oamenii simpli fac reverenţe, mai ales de Sărbători, românilor consideraţi generic, şi nu cetăţenilor acestei ţări, ca şi cum în România n-ar trăi şi alte naţii.

O atitudine antisistem

O altă confuzie alarmantă este aceea, de asemenea curentă după instalarea guvernului de tehnocraţi, între societatea civilă şi vocea străzii. Să ne amintim de invitaţia pe care preşedintele Iohannis a făcut-o protestatarilor din Piaţa Universităţii. Cei prezenţi la Cotroceni, şi, pe urmă, în studiouri de televiziune, făceau parte din cel puţin două categorii de manifestanţi: tineri, majoritatea, fără vreo altă legătură între ei decât prezenţa în Piaţă şi reprezentanţi ai unor ONG-uri şi ai altor asociaţii sau fundaţii care formează ceea ce numim îndeobşte societatea civilă.

Vocea străzii trebuie ascultată de politicieni, dar, în nici un caz, nu poate fi urmată în mod nemijlocit.

Cei dintâi aveau revendicări generale, contradictorii şi deseori naive. Nu vorbeau evident toţi aceeaşi limbă. Lozincile expuse conţineau şi ele un amalgam alcătuit din mai numeroase nemulţumiri decât propuneri utile. În fond, tinerii nu prea ştiau nici ei ce vor. Cuvântul de ordine părea să fie demisia! A guvernului, desigur. Iar atitudinea generală, un refuz global al clasei politice. Atât şi nimic mai mult ar fi fost suficient să le fie privite cu spirit critic revendicările, care aveau ca notă comună o atitudine antisistem. Fenomenul nu constituie o exclusivitate românească. El e răspândit în întreaga lume. Cazul Trump arată că nici SUA nu sunt cruţate.

Reprezentanţii societăţii civile, oricât ar fi aceasta de neomogenă, acoperă o gamă întinsă şi variată de preocupări, de care formaţiunile politice se folosesc la nevoie. Vocea străzii trebuie ascultată de politicieni, dar, în nici un caz, nu poate fi urmată în mod nemijlocit. Strada desface guverne, cum s-a văzut, dar nu face guverne. Mi s-a părut ciudat de aceea să aud din gura unui fost ministru că el este vocea străzii. Nici măcar vocea societăţii civile, cu care, în mod evident, ministrul confunda strada. Cum să-şi alcătuiască un ministru programul plecând urechea la vocea străzii? Iată o pretenţie demagogică şi nimic mai mult. Strada neagă aproape totul şi nu afirmă mai nimic. Ea face opoziţie sistemului, dar, din păcate, nu în numele individului, ci în numele unei colectivităţi anonime şi lipsite de spirit critic.

Ambele confuzii ar fi trebuit să tragă un semnal de alarmă. Lecţia care se cădea învăţată după evenimentele din toamna trecută, dacă nu cumva după toate manifestaţiile antisistem din ultimii câţiva ani, era cu totul alta decât aceea care a condus la schimbarea guvernului.  

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

30 Comentarii

PETRE GRIGORESCU .
13.05.2016, 18:28:21

Domnule Nicolae Manolescu, Potrivit „pedigris”-ul dumneavoastră, cel puţin post-revoluţionar şi cu precădere orighinal, Nu aveţi ( exact precum Marea Majoritate a intelectualimii româneşti post-comuniste, cea celebră cu precădere !) nici cea mai mică post-căderea, nici calitatea, nici ţinuta MORALĂ a vă putea exprima Convingător asupra ideii-noţiunii de „patriotism naţionalist” sau cea de „anti-sistem”. Nici unul dintre dumneavoastră, intelectuali de vază ai elitei culturale-intelighente a patriei Distruse, Nu v-aţi Asumat DELOC, Rolul de Personalitate ANTI-Sistem. BA DIN CONTRĂ ! Aţi reuşit să vă Fofilaţi, TOŢI (intelectuali şi culturalnici „dermograţi”) sub multi-fustanele colorate divers, duhnitoare înfiorător, ale Puterilor şi Conducerilor LOR succesive de 26 de ani fost-comunist-ex-securiste mai perverse ca niciodată. „FELICxITĂRI” !

+3 (13 voturi)
Tagetes
13.05.2016, 19:01:07

Patriotismul nu e cafeaua de dimineata, de placere, este o componenta a politicii cu rost , menita sa-i apropie pe oameni unii de altii, sa le inoculeze o anume etica a efortului comun necesar bunastarii, mai ales sufletesti.Orice politica care separa interesele noastre ca oameni si natiune este falsa si absurda ...Patriotismul ar putea fi un ideal intr-un sistem fara. Batranetea brazdeaza faţa. Lipsa unui ideal brazdeaza sufletul.

+10 (10 voturi)
PETRE GRIGORESCU .
13.05.2016, 19:35:41

Despre BRĂZDĂRI, tu rogu-mi-te să mă ierţi ! Ale bătrîneţilor Riduri Fascinante-Ezoterice sînt (ar trebui să fie !) Naturale Născătoare DE SENS ! Ale LIPSURILOR de Tot felul pînă la cele „idealuri” care cică-cicatrici sînt d-ale „noastre”, de cel puţin ŞAP’ZECI d’ANI puşi la ZID şi-n CANALE şi-n Gropi Comune VID UITAT(e) mort-morţi-UCIŞI ! Dar matrapazlîcurile-încîlciri-noduri la beregată-ştreang-cheag de-a pătrunde GLONŢ în ceafă înfipt PE LA SPATE pentru-a ajunge-n Sistem „acceptat” preş covor lampadar editorialist SLUGĂ reformată „intelectual”, asta-i Diluarea Dezinfectanţilor LOR Toţi adunaţi LAOLALTĂ tot pupîndu-se de-atunci cu floci salive-aromate cu şclipsuri şi sponci cu groase şi grase grăsimi zoaie întinse în pieţele interdependenţelor : JEG SUB GOVOR JUG Fascinat „natural” crimă mascată „literar”!

-2 (4 voturi)
PETRE GRIGORESCU .
13.05.2016, 19:42:09

Comentariu considerat abuziv.

Gabi Vlad
13.05.2016, 19:49:47

Patriotism e sa-ti iubesti tara si sa faci ceva bun pentru ea; nationalism e cam acelasi lucru, cu un accent pe favorizarea alor tai cand sunt neglijati / discriminati / spoliati de altii - si doar vedem asta intamplandu-se zilnic in jurul nostru! Nu pricep cum un intelectual rafinat ca dl. Plesu n-a auzit cuvantul "xenofobie" si a trebuit sa se ia dupa un frantuz oarecare ce a putut sa confunde xenofobia cu nationalismul, incat a putut sa comita asertiunea " naţionalism înseamnă ură faţă de alţii". In ce dictionar apare nationalism=xenofobie??? Confundati alarmant notiuni fundamentale, domnule Plesu! Iata ce spune DEX-ul nostru cel de toate zilele (cel online, evident, caci acela al Academiei Romane, mai ales editia din anii 2000, e un zero barat): NAȚIONALÍSM s. n. Ideologie și politică derivate din conceptul de națiune, care a contribuit în sec. XVIII-XX la cristalizarea conștiinței naționale și la formarea națiunilor și statelor naționale. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. nationalisme. NAȚIONALÍSM s. n. Doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor și aspirațiilor naționale. [Pr.: -ți-o] – Din fr. nationalisme. XENOFOBÍE s. f. Atitudine de teamă, respingere și ură față de persoanele străine de grupul etnic din care face parte subiectul. – Din fr. xénophobie. Pai cand un frantuz confunda din propria lui limba frantuzeasca "nationalisme" cu "xenophobie", cum puteti sa-l imitati atat de flagrant in greseala? Reveniti-va, puneti manuta pe dictionare si informati-va, ca sa nu cada si altii, care va admira, in aceeasi greseala!

+5 (7 voturi)

Vezi toate comentariile (30)