Copiii spun lucruri… normale. Despre cărţi, română, matematică, meserii, tehnologie şi oamenii de canapea

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Am început dimineaţa făcându-le copiilor o omletă mare, cu salată şi brânză, aşa ca în toate zilele libere când avem timp să zăbovim la micul dejun cât vrem noi. M-am gândit toată noaptea la ziua de azi, la ce reprezintă ea, la ce simt copiii, la ce gândesc părinţii, dar mai ales la cum alegem să ne-o petrecem de fapt.

Azi facem multe lucruri pentru copii, le oferim cadouri şi îi plimbăm mult, dar cred că ar trebui să începem cu ceva mai profund, nişte căutări interne de răspunsuri valoroase, autentice, fiecare dintre noi.

Văd deja pe internet sute de postări despre excursii, jucării, evenimente - toate dedicate copiilor, citesc deja articole despre educaţie, timpul liber al copiilor, teorii moderne şi la modă… că practica ca de obicei, tot ne omoară. Toată lumea e exemplară pe internet, şi părinţii şi copiii. În realitate, suntem doar oameni şi copii.

În realitate nu avem tot timpul timp şi ”timp” pentru toate activităţile, cât ar fi ele de educaţionale şi ”smart”, în realitate nu putem călători în fiecare week-end sau zi liberă pe coclauri, deşi ar fi frumos, în realitate mai muncim şi de acasă uneori, în realitate nu suntem mereu cum am vrea să fim.

Azi am ales să pun în balanţă idealul meu de părinte, cum mi-ar plăcea mie să fiu mereu, ce aş vrea să le ofer copiilor mei, orice ar fi, înainte de toate şi ceea ce se întâmplă de fapt. În realitate, mai sunt şi obosită, şi nervoasă din cauza prea multor lucruri de rezolvat, în realitate nu sunt o mamă perfectă. Dar copiii mei mă iubesc şi pentru asta trebuie să lupt să ajung măcar cu degetul întins la maxim la idealul meu.

Unii spun că de fapt copiii sunt oglinda părinţilor. Şi e adevărat, în mare parte. Ce semeni, cam aia şi culegi. Intervin evident şi mulţi alţi factori externi pe parcurs şi e posibil ca peste ce ai semănat tu să cadă alte substanţe mai puţin sănătoase şi rezultatul să ajungă să te şocheze. Însă partea cu semănatul tot în sarcina noastră rămâne, orice ar fi. Şi de asta ar trebui noi părinţii să ne îngrijim, înainte de toate: să semănăm ce trebuie, când trebuie şi cum trebuie în copiii noştri.

Pe lângă această introspecţie, azi am ales să stau de vorbă cu copiii, şi nu numai ai mei. Am vrut să văd ce gândesc ei despre problemele zilelor noastre, ce vise au, ce le place şi de ce, cum văd ei viaţa şi fericirea. Şi au ieşit patru mini-interviuri savuroase cu patru portrete de copii care mie una îmi dau speranţe că, deşi lumea o ia razna în jurul nostru din ce în ce mai rău în fiecare zi, nu suntem chiar pe drumul greşit.

Maria are 9 ani şi îi place să facă sport. Îi plac ”Amintirile din copilărie” ale lui Creangă, chiar dacă probabil doar extrasul de text discutat la şcoală, şi îi place matematica pentru că e mai uşoară, zice ea. Ne mărturiseşte că mai demult stătea mult în faţa calculatorului şi la tabletă şi îşi pierdea timpul, o concluzie la care am vrea să ajungă probabil mai mulţi copii în ziua de azi, şi îi place să primească cadouri obiecte sportive. Maria ne-a spus că un copil nu are nevoie să fie fericit decât de iubirea de părinţi (nu am întrebat dacă se referă la iubirea copiilor pentru părinţi sau invers, probabil amândouă – uneori exprimarea vagă are spielul ei). Iar când va fi mare, încă se mai gândeşte dacă va fi bucătăreasă sau poliţistă.

Teodora are 8 ani şi îi place să se plimbe cu bicicleta pe afară, cu sora ei mai mică. Îi plac cărţile lui Holly Webb şi îi place tot matematica, culmea, şi ei i se pare uşoară. Face dans şi scrimă, dar îi plac dansurile cel mai mult. I se pare important să facem sport ca să fim sănătoşi şi pentru asta mersul cu autobuzul nu i se pare o soluţie, pentru că e mai bine să alergăm, să ne mişcăm - deci dragi părinţi, mai luaţi şi autopingeaua să le arătăm copiilor că şi facem ce le zicem. Cât despre tehnologie, Teodora crede că ea e bună atunci când de exemplu, spălăm rufele, păi chiar, cum ar fi le spălăm de mână, dar poate fi şi rea pentru că ne stricăm ochii dacă stăm prea mult la calculator. Îşi doreşte cadouri experienţe mai degrabă, cum ar fi excursiile la munte şi crede că un copil este fericit dacă are părinţi şi iubire. Când va fi mare, vrea să se facă pictoriţă sau desenatoare.

Radu are 9 ani şi în timpul liber îi place să se joace şi să facă sport. Din motive ştiute bine de unii dintre noi, îi place să alerge, să înoate şi să meargă pe bicicletă. Merge la competiţii de profil şi crede că triatlonul nu este greu, dacă te antrenezi. Logic. E important să facem sport ca să nu devenim ceea ce el a numit foarte inspirat ”oameni de canapea”. Îi place româna pentru că îi plac textele şi poeziile. Ştie că în ziua de azi toată lumea s-a cam mutat pe Facebook şi Whatsapp, dar ne explică faptul că tehnologia poate fi şi rea, când ne oferă jocuri horror pentru copii şi ne contaminează cu boala neputinţei de a mai renunţa la ea. Îi plac tot experienţele faţă de obiecte oferite cadou, dar nu ar refuza încă o kendama la colecţie. Ca să fie fericit, după părerea lui, un copil are nevoie de libertate, bucurie, joacă şi iubire. Vrea să devină soldat de elită sau doctor când va fi mare, pentru că îi place să ajute oamenii.

Eva are doar 3 ani. Asta nu înseamnă că am scăpat fără să îi acord şi ei spaţiul unui mini-mini-interviu. Ea merge la grădiniţă şi îi place să ”cororeze” tot timpul: lei, elefanţi, ”cocodili” şi ”frutulaşi”. Face şi ea sport, gimnastică şi rotire. E o disciplină nouă probabil, new entry la pitici. Nu are încă tabletă, dar spune cu nesaţ cum mai multe persoane din familion i-ar fi promis şi ei o tabletă mică, mică, mică. Deci, are aşteptări deja. Îşi doreşte cadou un telefon (nu se poate, îmi pare rău, vei fi anunţată tu zilele acestea), dar şi o zână şi o păpuşă mare cu aripi. Ah, şi de la Moş Crăciun nişte maşinuţe, multe, multe, de fete. Ea zice că e fericită pentru că îi plac jucăriile ei. Când va fi mare, şoc, vrea să devină… prinţesă.  O deturnez eu în timp, nicio grijă.

Aşadar, ce facem noi azi de ziua copiilor? Aşa, ca de un revelion în care îţi faci o listă cu dorinţe, propuneri şi planuri de îndeplinit, haideţi cu toţii să ne propunem doar să fim mai buni mâine decât azi, mai pregătiţi şi mai disponibili pentru a le fi cu adevărat aproape în lumea de azi, cu toate problemele ei şi perspectivele pe care ni le creează de pe acum.

Cele mai frumoase jucării pentru copiii noştri rămânem tot noi, părinţii lor. Şi dacă am ajuns ca la TV să avem mesaje de interes naţional de genul  ”Pentru sănătatea emoţională a copilului dumneavoastră, petreceţi cât mai mult timp cu el”, înseamnă că de fapt aici e cea mai mare problemă a zilelor noastre. Să ne gândim la toate acestea şi să ne propunem, azi, mai mult ca în orice altă zi, nu să golim rafturile de jucării, nu să plecăm în cele mai frumoase sau scumpe excursii, nu să le mai luăm copiilor un gadget sau un PS4, ci să facem cumva să le acordăm ceea ce e mai important şi preţios: TIMPUL  NOSTRU.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite