Societate

articolul anterior articolul urmator

COVID-ul dispare, trauma psihologică apare

0
3 Jun 2020 06:24:32
Autor: Laurenţiu Sirbu
Rata de reproducere a virusului a intrat din nou pe o pantă descendentă, ajungând la 0,89 la data de 29 mai, ultima zi pentru care există un calcul statistic.
Rata de reproducere a virusului a intrat din nou pe o pantă descendentă, ajungând la 0,89 la data de 29 mai, ultima zi pentru care există un calcul statistic.

119 noi cazuri de îmbolnăvire au fost raportate ieri, acesta fiind cel mai mic număr de la vârful epidemic. 12 judeţe din ţară neanunţând niciun caz nou, printre acestea numărându-se şi Suceava, unde un studiu de seroprevalenţă a raportat o rată de imunizare în rândul populaţiei de 20%. În acelaşi timp, zeci de cadre medicale suferă de sindrom posttraumatic, similar celui resimţit de militarii întorşi de pe front

Numărul cazurilor noi raportate zilnic a continuat panta descrescătoare, ieri fiind raportate 119 noi îmbolnăviri, cel mai mic număr de cazuri noi anunţate după atingerea vârfului epidemiologic. În ultimele 24 de ore au fost efectuate 5.561 de teste, cu 37% mai multe comparativ cu ziua precedentă. Numărul total al cazurilor înregistrate în ţara noastră a ajuns la 19.517, dintre care 13.526 de persoane, reprezentând 69,3%, au fost declarate vindecate. Din păcate, numărul persoanelor care au pierdut lupta cu virusul a ajuns la 1.279, ceea ce înseamnă că numărul cazurilor active din ţara noastră a ajuns la 4.712, adică 24,14% din totalul cazurilor. La Terapie Intensivă sunt internaţi 166 de oameni.
 
Secretarul de stat în Ministerul Sănătăţii Horaţius Moldovan a declarat că aceste cifre arată că România a trecut de vârful epidemiei. „Am trecut de vârf. Vârful a fost o fază de platou. În ultimele zile şi chiar săptămâni se constată o clară descreştere a numărului de pacienţi infectaţi. De la zi la zi. Sunt 166 de pacienţi la terapie intensivă, doar 20% sunt ventilaţi mecanic. Deci, ne aflăm pe o pantă descendentă a acestui fenomen epidemic. Este evident că ne aflăm într-o zonă mai confortabilă, care se suprapune cu evoluţia sezonieră a infecţiilor virale cu tropism respirator. În perioada sezonului cald ne aşteptam, prin similitudine cu alte infecţii respiratorii virale, să avem o virulenţă scăzută a acestei epidemii. Ne punem problema dacă ne vom confrunta cu o revenire a unui număr mai important de infectări după depăşirea sezonului cald”, a declarat acesta.
 
De altfel, în 12 judeţe, printre care se numără şi Suceava, bilanţul noilor cazuri nu a mai crescut comparativ cu ziua precedentă. Din totalul de 119 noi cazuri depistate în ultimele 24 de ore, 21 au fost înregistrate în Capitală, Bucureştiul depăşind ieri pragul de 2.000 de îmbolnăviri. Cele 12 judeţe fără niciun caz nou sunt Buzău, Caraş-Severin, Covasna, Dolj, Ilfov, Maramureş, Mahedinţi, Satu Mare, Sălaj, Suceava, Teleorman, Timiş. Judeţul Neamţ, unul din cele mai grav afectate judeţe, cu 884 de cazuri, a raportat un singur nou caz în ultima zi.
 

Sucevenii, imunizaţi natural în proporţie de 20% 

 
Rata de imunizare faţă de SARS-CoV 2 în rândul sucevenilor este de 20%, respectiv aproximativ 16.500 de persoane au dezvoltat anticorpi specifici, relevă un studiu realizat de MedLife. Datele arată că proporţia persoanelor care au fost imunizate variază semnificativ de la o categorie de vârstă la alta. Cele mai expuse au fost persoanele cu vârste cuprinse între 45 şi 54 de ani, în rândul cărora testele de laborator au indicat prezenţa anticorpilor pentru 29% dintre acestea. La polul opus se regăsesc tinerii cu vârste cuprinse între 25 şi 34 de ani, pentru care nivelul de imunizare naturală este de 3 ori mai mic. 
În ceea ce priveşte rata de infectare, studiul arată că, din cei 512 suceveni testaţi, 3,7% au fost confirmaţi pozitiv pentru noul coronavirus. „Conform rezultatelor studiului, aproape 4%, respectiv peste 3.000 de locuitori ai municipiului Suceava ar putea fi purtători ai virusului”, a declarat Mihai Marcu, preşedinte şi CEO MedLife Group.
 
A fost o încărcătură nu doar fizică, dar şi psihologică la nivelul întregului personal medical, pentru că, mental, este foarte greu să te lupţi cu ceva ce te ameninţă în fiecare clipă.
Bogdan Tănase
preşedintele Alianţei Medicilor
 
 

Trauma psihologică, următoarea criză din sistemul sanitar

 
În România, ca în majoritatea ţărilor afectate de această pandemie, personalul medical a fost poate categoria profesională cea mai expusă riscului unei infecţii cu noul coronavirus. Ultimele cifre oficiale indicau un procent de 15% din totalul infecţiilor, aproape 3.000 de medici, asistente şi personal medical. Aceştia nu doar că au dus greul luptei cu acest virus, dar au trebuit să facă faţă unei lipse sistemice în capacitatea de răspuns a autorităţilor în această criză, aşa cum s-a văzut din lipsa echipamentelor de protecţie. În plus, unele condiţii de siguranţă, precum depărtarea de propriile familii, nu au făcut decât să crească încărcătura psihologică a efortului depus în ultimele săptămâni. Experţii în sănătate vorbesc de un sindrom posttraumatic în rândul personalului medical, similar celui resimţit de militarii întorşi de pe front, ce se manifestă prin depresii, anxietate etc. De altfel, un studiu realizat în China, la care au participat 1.257 de medici şi asistente din prima linie de luptă cu acest virus, a arătat că 50% dintre aceştia au raportat simptome de depresie, 44% anxietate şi 34% insomnii. 
 
„Într-adevăr, vorbim de multe probleme de anxietate, depresie, chiar sindrom posttraumatic, ce apar acum în momentul în care viaţa reintră uşor în normalul ei şi mulţi îşi dau seama că au nişte tulburări, stări pe care nu ştiu să le gestioneze uşor. Au fost cazuri pe care le-am consiliat în aceste săptămâni, iar stresul legat de posibilitatea unei infecţii se remarcă printre principalele temeri exprimate. A fost cazul unei asistente, contact cu un pacient confirmat, cu o vârstă în zona de risc şi multe comorbidităţi, iar stările ei au fost atât de serioase încât într-o situaţie de normalitate aş fi putut spune că doamna chiar dezvoltă probleme de sănătate mintală, cum au cei cu care noi lucrăm zi de zi. De la teamă îngrozitoare pentru viaţa sa, de la ideea că va fi infectată şi va muri, insomnii puternice, depresie puternică, lipsa efectivă de a avea minima energie de a se da jos din pat în aşteptarea confirmării sau infirmării diagnosticului. Chiar şi după ce testul ei a ieşit negativ, spaima de moarte a rămas prezentă pentru că urma să se întoarcă la spital. Foarte puternice trăirile celor din linia întâi. Un alt caz, al unui ambulanţier, după ce a transportat un număr foarte mare de pacienţi, pur şi simplu a simţit că nu mai poate duce, că va muri efectiv. Ţin minte că m-a sunat o dată la 4 dimineaţa şi avea sentimentul că vine sfârşitul lumii şi că, gata, toată lumea va muri. Pur şi simplu, a fost copleşit de acest sentiment după ce a transportat zeci şi zeci de pacienţi. Am avut o altă asistentă care m-a sunat şi a spus că are sentimentul că va muri chiar în acel moment, şi că ar trebui internată în spital”, mărturiseşte Mariana Armean, psiholog clinician, care în această perioadă răspunde la o linie directă, pusă la punct de Fundaţia Estuar, pentru personalul medical.
 
Potrivit psihologului, teama permanentă pentru sănătatea atât a lor, cât şi a familiilor acestora amplificată de incertitudinea iniţială a acestor infecţii i-a marcat pe mulţi dintre medici.
 
„Fiind în contact permanent cu pacienţii infectaţi şi neavând mereu acces la echipamentele de protecţie, a existat mereu teama aceasta că sunt expuşi şi nu au cum să se protejeze. Mulţi au povestit teama reală că îşi vor vedea numele pe acea listă de decese. Plus a existat teama uriaşă că se duc acasă la familiilor lor şi îi vor îmbolnăvi pe aceştia, şi să ne aducem aminte multitudinea de informaţii alarmante ce au circulat la începutul acestei pandemii. Mulţi dintre aceştia au optat să se izoleze de propriile familii, însă faptul că nu-şi puteau vedea copiii, că nu erau aproape de ei, a amplificat dificultatea acestei perioade. Chiar îmi spunea un asistent medical, «ştiţi, noi suntem pregătiţi, nu e ca şi cum nu mergem la descarcerări, nu e ca şi când nu am văzut tot felul de oameni care erau bolnavi sau pe care i-am luat din accidente, dar de data asta, faptul că nu ştim clar cu ce avem de-a face, faptul că nu ştim cum se întâmplă lucrurile, că l-ai dus pe om pe secţie şi după două zile a murit, face ca totul să amplifice această teamă»”, a mai spus psihologul Mariana Armean.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii