Cristian Ghinea: Victor Ponta şi libertatea presei

„Libertatea presei nu a fost la proces, a fost doar adusă în discuţie de secta de la Antena 3, pentru a se victimiza, iar Victor Ponta a susţinut această fraudă.”    FOTO Eduard Enea

„O ţară liberă poate exista doar dacă există şi o presă liberă.“ Această banalitate cu aer profetic a fost reacţia lui Victor Ponta faţă de condamnarea lui Dan Voiculescu.

 „Atît timp cît voi fi lider politic şi cetăţean al României, sînt obligat să fac tot ce stă în puterile mele pentru ca jurnaliştii Antena 3 / Antena 1 şi toţi jurnaliştii din ţara noastră, indiferent de politica lor editorială, să-şi poată desfăşura activitatea conform dreptului constituţional la libera exprimare şi independenţa presei“, a adăugat şeful Guvernului, pe pagina sa de Facebook. Ce om bun, dom’le! Ce lider european impecabil! Cum moare el de grija jurnaliştilor, „indiferent de politica lor editorială“! Iar comentariul începe cu „deşi nu comentez deciziile instanţelor…“ Rar s-a mai văzut o ieşire atît de ticăloasă îmbrăcată în cuvinte atît de frumoase.

Vasăzică şeful Guvernului României tratează cazul Voiculescu în termeni de libertatea presei. Şi, totuşi, şeful Guvernului României nu comentează deciziile instanţelor de judecată. Cum vine asta? Un individ X este judecat pentru fraudă şi spălare de bani. Între altele, individul X a fost liber opt ani să tergiverseze procesul, inclusiv candidînd de două ori şi demisionînd din Parlament (pe listele şi cu sprijinul politic al partidului condus de Victor Ponta). Şi deşi nu comentează deciziile instanţelor de judecată, Victor Ponta se zbate brusc să apere libertatea de exprimare. Cum ar veni, libertatea presei a fost în banca acuzaţilor şi ticăloasa de ea a luat zece ani pentru spălare de bani.

Libertatea presei nu a fost la proces, a fost doar adusă în discuţie de secta de la Antena 3, pentru a se victimiza, iar Victor Ponta a susţinut această fraudă. Aparent fără să spună nimic greşit, şeful Guvernului nu doar că a comentat, de fapt, decizia instanţei, dar s-a şi plasat în tabăra descîntătorilor infractorului condamnat. A discuta cazul în termeni de libertatea presei este un abuz logic, iar organizaţiile care se ocupă cu libertatea presei (CJI, Active Watch) nu s-au sesizat, precum şeful Guvernului.

Iar în cazul nostru, lupul se declară, mieros, adoratorul oilor: Victor Ponta reprezintă, în acest moment, cea mai serioasă ameninţare la adresa libertăţii presei din România. Asta din două motive: a) controlul instituţiilor şi b) construcţia în premieră a unui trust de presă aservit unui politician (adică lui Victor Ponta; Dan Voiculescu a fost politician la mîna a doua, doar ca rezultat al faptului că era geambaş de lucrători în televiziune).

Libertatea presei este un construct care presupune o serie de instituţii, reglementări şi practici. În activitatea sa de pînă acum, Victor Ponta a acţionat pentru a acapara instituţiile, a folosit abuziv reglementările şi a impus proaste practici. A distrus CNA, numind acolo persoane care au lucrat pentru el ani de zile, fără nici un fel de notorietate publică, şi a negociat politic ca una dintre acestea să fie aleasă preşedinta CNA. Ideea existenţei unei instituţii autonome de reglementare precum CNA este că membrii acesteia au mandate care nu coincid cu ciclurile alegerilor politice şi că au credibilitate personală. Practic, politicienii aleşi deleagă puterea de reglementare unor personalităţi care pot arbitra un bun public (în acest caz, licenţele de emisie). CNA nu a funcţionat niciodată strict după aceste principii, dar actualul Consiliu controlat de Victor Ponta este cel mai prost din istoria acestei instituţii. Ponta a avut noroc pentru că victoria în alegeri a USL a coincis cu expirarea mandatelor mai multor membri, deci a putut umple instituţia cu anonimi care nu au alt merit decît că au lucrat cu el însuşi. Ideea de instituţie autonomă a fost făcută praf, prin această proastă practică. Pe vremuri, chiar PSD sau Ion Iliescu numeau în CNA oameni care aveau cît de cît un profil, de gen Mihai Mălaimare sau Ralu Filip. Acesta din urmă a fost un preşedinte al CNA energic, care a făcut ordine în modalităţile de măsurare a audienţei şi a adus la ordine televiziunile, pe anumite subiecte, chiar dacă şi-a urmărit agenda pro-Adrian Năstase, care îl numise. Actualul CNA nu mai face nici măcar asta. De fapt, nu face nimic, este o legumă. Cineva mi-ar putea spune că mai bine un CNA legumă decît un CNA activ, dar abuziv. Nu e aşa, un CNA în moarte clinică înseamnă că şeful Guvernului şi al PSD a autorizat anarhia în televiziuni, de care profită cei mai venali dintre lucrătorii din această industrie. Asta pentru a nu-i numi în mod abuziv „jurnalişti“ pe lucrătorii de la Antena 3 – de remarcat că Mircea Badea a refuzat mereu să fie numit „jurnalist“ cînd Cătălin Tolontan îl dojenea, pentru ca, la condamnarea lui Voiculescu, să redevină jurnalist şi să se lupte pentru libertatea presei, de mînă cu stăpînul CNA, Victor Ponta.

Citeşte continuarea articolului semnat de Cristian Ghenea pe dilemaveche.ro

Cristian Ghinea este directorul Centrului Român pentru Politici Europene, înfiinţat în 2009 de un grup de experţi, având ca obiectiv sprijinirea rolului României în Europa prin furnizarea de expertizã în domeniul politicilor publice.