Criza din sănătate – cum s-ar putea implica Biserica

Grevele în derulare şi cele care se anunţă ne readuc în atenţie gravele probleme din Sănătate. Le-ar putea urma şi o grevă a bolnavilor, dacă s-ar putea imagina aşa ceva, şi altele ale atâtor alte categorii colateral implicate.

Nu e vorba numai de salariile personalului, care sunt ce-i drept pe primul plan, ci şi mai ales de tarele de sistem şi educaţie (nu e permis să se audă pe coridoarele spitalelor strigăte ca-n pădure, să se facă curăţenie peste capul bolnavilor operaţi etc.). Toate acestea apasă asupra relaţiilor pacienţilor cu personalul, de la medici la cel auxiliar. Tot omul care ajunge prin spitale (şi cine n-ajunge direct sau indirect?) vede că anticorupţia care ne frământă a rămas pe aici o glumă. Cutumele sunt mai tari, funcţionează aceleaşi înţelegeri tacite  la care închid ochii chiar şi legiuitorii. (Şi această mentalitate e o frână în aplicarea noilor grile de salarizare.) Cine nu dă, când ajunge pe acolo, în dreapta şi stânga? Penibil e că primii profitori nici nu aparţin sistemului. Sunt firmele de pază şi gealaţii lor care păzesc intrările şi vămuiesc pe toată lumea. N-ar mai fi cazul dacă aparţinătorii ar respecta programul de vizită şi n-ar da buzna la capul bolnavului secondându-l uneori chiar pe medic. Asta pentru că, să fim cinstiţi, nu există încredere. Nu-şi simt aproapele în siguranţă. În fine, vor să dea o mână de ajutor ştiind că nu prea mai avem personal auxiliar suficient şi cele necesare unei bune îngrijiri. OK! Dar atunci, cum rămâne cu igiena din spitale. Vorbim enervaţi despre infecţiile intraspitaliceşti, dar nu ne gândim ce microbi cară pe tălpi vizitatorii dotaţi cu câte un halat de formă şi multe sacoşe.

Aşa stând lucrurile, de ce să nu ne gândim la mâna de ajutor pe care ar putea-o da oamenii Bisericii, dacă s-ar implica efectiv în sistem şi în actul medical. Cu o instrucţie sanitară minimă, măicuţele din mânăstirile din proximitate ar putea, de exemplu, face munci de infirmiere dând ajutor chiar  asistentelor medicale şi fiind mai ales de folos bolnavilor. Iată o idee! Ar putea reprezenta şi un bun exemplu de comportament care, prin puterea lui, ar influenţa ceilalţi salariaţi din spitale. BOR ar putea medita la acest lucru. 

La  felul cum s-ar putea realiza mai bine, printr-o abordare instituţională, această colaborare între biserică şi Ministerul Sănătăţii, care ar putea depăşi faza voluntariatului mergând până la o finanţare a acestor servicii din partea bisericii. Ce gest de mare umanitate ar fi! Ce de folos ar fi atunci biserica societăţii şi oamenilor ei! Un adevărat misionarism. În plus, pe lângă participarea efectivă la redresarea sistemului de sănătate, biserica ar putea contribui la creşterea propriului ei prestigiu. Nu vreau să invoc faptul că prin alte părţi există spitale confesionale pentru că ceea ce propunem aici e o altfel de implicare în colaborarea dintre spitale şi biserică, nu prin separare, ci prin relaţionare directă şi reciprocă potenţare a mijloacelor. Şi  parlamentarii s-ar putea  gândi la o propunere de reglementare legislativă în acest sens. Să fim, cei care gândim astfel, prea idealişti? Eu cred că merită să încercăm. Să facem un prim pas. Veniţi alături.