Cronologia unei regionalizări eşuate

Am împărţit articolul în trei componente, prin care încerc să explic trecutul, prezentul şi viitorul procesului de descentralizare şi regionalizare în România. Prin prisma acestui proces, se doreşte dezvoltarea unei mai bune relaţii la nivel local regional între politic şi cetăţeni şi dezvoltarea economică a României, la nivel regional-local, în funcţie de nevoile fiecărei zone-regiuni.

Trecutul, un proces de regionalizare eşuat

Am scris constant despre acest subiect în ultimii ani, fiind implicat direct ca parte de expertiză a societaţii civile. Din toamna lui 2014, am devenit expertul Adunării Regiunilor Europene, iar în toamna lui 2015 voi participa la Bruxelles la lansarea raportului european legat de descentralizare şi regionalizare pe care l-am ataşat în text. Scriam nu demult că regionalizarea este adesea confundată cu regionalismul şi este considerată de unii ca fiind o ameninţare la adresa statului naţional. Regionalizarea nu este o ameninţare la unitatea teritorială a României. Adepţii procesului de descentralizare nu doresc să dezintegreze ţara ca stat, ci urmăresc să-i îmbunătăţească performanţele economice printr-o guvernare de tipul multi-nivel.

Regionalizarea aşa cum am experimentat-o eu până în prezent:

Noiembrie 2012: Pledoarie pentru regionalizarea Romaniei

Noiembrie 2012: Poziţie Academia de Advocacy Timişoara unde puneam accent pe importanta distributiei descentralizate a fondurilor europene, dupa modelul polonez, lucru care nu s-a intamplat pentru perioada 2014-2020.

Decembrie 2012: Regionalizarea. Clarificarea unui concept.

Februarie 2013 : Regionalizarea- spre un dezastru al reformei sistemului administrativ?

Martie 2013: Lansarea raport Societatea Academică Română, Bucureşti: Regionalizare şi fonduri UE: Cum să nu faci rău până să faci bine

Aprilie 2013: Conferinţă Miercurea Ciuc despre Regionalizare

Mai 2013: Eşecul regionalizării în Ungaria şi Slovacia. România, încotro?

Iunie 2013: Particip la „consultarea publică” de la Timişoara organizată de MDRAP şi Liviu Dragnea. Nu am apucat să iau cuvântul, însă după eveniment i-am înmânat dlui Dragnea documentul realizat de Academia de Advocacy. Am scris materialul următor, dupa acest eveniment caragialesc. „Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale”

Iunie 2013: Romania Curata : Demitizarea miturilor legate de regionalizare

În iulie 2013 primesc răspunsul Comisiei Europene la întrebarea pe care am lansat-o legată de procesul de regionalizare. „Atât Reprezentanţa Permanentă a României pe lângă Uniunea Europeană, cât şi Institutul Naţional de Statistică (INSSE) au informat Comisia în cadrul rundei de revizuire a NUTS din februarie 2013 că România nu va propune nicio modificare a actualei structuri a NUTS (NUTS 2010) pentru următoarea versiune (NUTS 2013), care va intra în vigoare la 1 ianuarie 2015.”

Septembrie 2013: Dosarul regionalizării – o mimare a democraţiei?

Noiembrie 2013 : Regionalizarea mari semne de întrebare

Noiembrie 2013: Regionalizarea, 41 de cnezate pentru „modernizarea” României

Decembrie 2013: De la deficitul democraţiei până la corupţia instituţionalizată de după descentralizare

Ianuarie 2014 : Regionalizare/Descentralizare: Imposibilul drum al României de la guvernarea centralizată la guvernanţa pe mai multe nivele

Ianuarie 2014: Viitorul nu sună bine: despre regionalizare şi fonduri europene

Martie 2014 : Regionalizare şi Fonduri europene la Eurosfat 2014

Aprilie 2014: Eurosfat Dezbatere despre regionalizare şi fonduri europene

2015, anul în care nu vorbeşte nimeni despre descentralizare

Deşi în campania prezidenţială s-a promis reluarea discuţiilor despre descentralizare (în noiembrie 2014, în timpul dezbaterii electorale pentru prezidenţiale, la Adevărul Live, Klaus Iohannis promite reforma administraţiei prin regionalizare şi descentralizare), acest lucru nu s-a întâmplat până în prezent, clasa politică fiind mult mai ocupată de următoarele alegeri din 2016 decât de reforme de impact. În decembrie 2014, la investirea Preşedintelui Iohannis, scriam Să nu uitaţi ce aţi promis, dle Iohannis!

Klaus Iohannis despre descentralizare/regionalizare şi lobby-ul de ţară la Bruxelles from Gratian Mihailescu on Vimeo.

În martie 2015, are loc publicarea raportului organizaţiei europene Assembly of European Regions privind stadiul regionalizării/descentralizării în România. Raportul va fi lansat oficial în septembrie la Bruxelles, atunci când se vor celebra şi 30 de ani de la înfiinţarea organizaţiei. Raportul pe România poate fi găsit aici, pe pagina personală de academia.

Articolele de mai sus au fost publicate în Adevărul, Contributors, Europuls, HotNews, Finanţare, România Curată, platforma Think Outside the Box. Am încercat să aduc mai aproape de cetăţeni şi de decidenţii politici principiile în care cred, principii de guvernanţă europeană, promovând subsidiaritatea şi multi level governance.

Anul 2015 este anul în care cei mai mulţi primari şi preşedinţi de CJ au fost arestaţi sau anchetaţi. În România anului 2015, nu există niciun judeţ care să nu aibă oficiali din aministraţie implicaţi în diferite probleme cu justiţia. Să fie acesta un semnal că pe viitor se doreşte un mod de guvernare local şi regional mai implicat, responsabil, transparent şi cu adevărat în serviciul cetăţeanului?  

De ce e nevoie de descentralizare

Principiul subsidiarităţii apare în Tratatul de la Lisabona de aproape 30 de ori. Chiar dacă a fost stabilit în 1992, prin Tratatul de la Maastricht, la nivel local, principiul subsidiarităţii a fost deja un element-cheie încă din 1985, atunci când Consiliului Europei a promulgat Carta Europeană a Autonomiei Locale. În România prea puţină lume înţelege că principiul subsidiarităţii este unul dintre principiile centrale ale UE, care prevede că deciziile politice din UE trebuie întotdeauna să fie luate la nivel local, administrativ şi politic şi cât mai aproape de cetăţeni: articolul 4, alineatul 3 din Cartă prevede că exercitarea responsabilităţii publice ar trebui să fie descentralizată. Deşi a semnat şi Tratatul de la Lisabona şi Carta Europeană a Autonomiei Locale a Consiliului Europei, România este unul dintre statele cele mai centralizate din Europa. Multe voci au spus că nu pot da puterea baronilor locali şi că această subsidiaritate ar trebui clădită pe principii solide şi democratice. Poate acum, după ce această „curăţire” la nivel local şi regional are loc, ar trebui reluate şi discuţiile despre descentralizare-regionalizare.

Din punctul meu de vedere, centralizarea generează ineficienţă, inechitate şi corupţie. Într-unul din  articolele de mai sus, spuneam că fondurile bugetare nu sunt cheltuite în locul în care sunt generate, de fapt sunt trimise mai întâi la centru, prelucrate de către un aparat birocratic dens şi sunt repartizate în teritoriu pe linie politică şi pe baza unor principii arbitrare. Centrul nu ştie sau nu-i pasă de priorităţile regionale, prin urmare, alocarea este ineficientă.

După Polonia suntem cea mai mare ţară din estul Europei, ca suprafaţă şi ca populaţie. Continuăm să funcţionăm centralizat deşi nevoile sunt regionale şi diferă de la regiune la regiune şi de la judeţ la judeţ. Fondurile europene şi de stat sunt distribuite de Bucureşti către regiune sau Consiliu Judeţean. Suntem o ţară dependentă de Bucureşti, deşi în Iaşi, Cluj, Braşov, Timişoara, Constanţa sau Craiova lucrurile se fac altfel, sunt gândite altfel, există alte concepţii, alte nevoi, alte obiceiuri.

Cu toate acestea trebuie avut grijă pe viitor când se va lansa dezbaterea despre regionalizare deoarece, în România, disparităţiile inter şi intra-regionale cresc de la an la an. Conform celor de la analizeeconomice.ro toată discuţia despre regionalizare se loveşte de realitatea că doar un sfert din bugetul centralizat merge către administraţiile locale şi unele administraţii nu-şi pot asigura, la momentul actual, nici măcar un sfert din veniturile totale. Dacă celelalte trei sferturi din bugetul centralizat nu vor fi puse la treabă pentru a schimba ceva în administraţiile sărace, ne vom trezi cu o Românie descentralizată a împăraţilor şi cerşetorilor, deoarece descentralizarea favorizează zonele dezvoltate.

Aşadar, când reluăm discuţia legată de descentralizare?