Cultura, victimă colaterală

Ca fost ministru al Culturii şi membru al comisiei de cultură a Senatului, mă văd obligat să reacţionez la incidentele care au însoţit atât proiecţia filmului "120 BPM", cât şi pe cea a filmului "Soldaţii. Poveste din Ferentari", ambele având loc la Cinematograful Muzeului Naţional Ţăranului Român. Este o evoluţie îngrijorătoare, care nu ne poate lăsa indiferenţi.

Libertatea de exprimare nu poate fi folosită pentru a îngrădi, la limită chiar a anula libertatea de creaţie.

Aceste incidente, în esenţa lor fanatice şi intolerante, vin să se adauge altora de acest gen, când s-au auzit îndemnuri la boicotarea unor edituri, şi aşa mai departe. În astfel de condiţii dialogul devine imposibil, toleranţa rămâne doar un cuvânt în dicţionar, iar conflictele sunt exacerbate.

Mă tem că un film, o operă de artă, în general, nu mai pot fi receptate drept ceea ce sunt, creaţii artistice, în care realitatea este reflectată cu mijloace specifice, ci doar ca părţi ale unui efort de a impune cetăţenilor, propagandistic, o viziune sau alta, asupra vieţii politice şi sociale. Ceea ce este fals şi periculos! Ce vom face? Ne vom apuca să dăm jos de pe simeze tablouri, pentru că nu ne plac autorii lor, sau temele alese? Ne vom duce la Operă, să le arătăm interpreţilor cum se cântă o arie sau alta? Vom da lecţii de interpretare actorilor, în sala de spectacol? Sau, în partea cealaltă, ne vom duce în biserică, să le spunem preoţilor ce şi cum să predice? Am devenit nostalgici ai "tribunalelor poporului" din comunism, şi vrem acum "cenzura poporului"?

Probabil că esenţa filmului "120 BPM", spre pildă, a scăpat protestatarilor. Cum ne scapă multe alte lucruri, atunci când dăm credit aparenţelor şi ignorăm esenţele. Un creator poate alege instrumentele şi temele care pot să-i transmită mesajele. Dacă vrem să facem un bine, social vorbind, ar trebui să discutăm mesajul filmului, care, aşa cum spunea regizorul Cristian Mungiu, "este un film despre civism, despre responsabilitate socială, despre lupta pentru drepturile oricărei comunităţi de minoritari stigmatizaţi public de superficialitatea cu care îi judecăm adesea pe cei diferiţi de noi", nu unul mărunt, de propagandă despre libertatea sexuală sau care să îndemne la relaţii homosexuale.

Astfel de atitudini trebuie respinse ferm, pentru că, dincolo de intoleranţă şi de fanatism, ele nu fac bine păcii sociale, întreţin conflictele şi ne împiedică să găsim un consens în privinţa modului în care pot fi rezolvate grave probleme sociale, excludere, marginalizare, sărăcia extremă, rasismul, diversele fobii, antisemitismul, xenofobia.

Cei care doresc să fie la curent cu activitatea pe care o desfăşor în Parlamentul României, şi nu numai, găsesc aceste informaţii AICI.