Cum aducem cei şapte ani de acasă la serviciu

Fiecare dintre noi are dreptul la muncă. Însă, de multe ori, îndată ce-l obţinem, uităm destul de repede că, lipit de acesta, stau ciorchine şi multe obligaţii, exact ca şi în viaţa civilă. De la salutul de bună ziua dat colegilor când intri într-o cameră, până la anunţarea managerului pentru o întârziere cu cel puţin 15 minute înainte. Cum rezolvăm anumite cazuri de nesimţire, sau chiar de conflict?

Nimeni nu ne obligă „să mergem” la serviciu. Prin serviciu înţelegând aici o organizaţie în cadrul căruia activăm, opt ore pe zi, cu contract de muncă sau de colaborare. Am câţiva prieteni care nu merg la serviciu. Sunt liber profesionişti sau, cum se spune acum, freelanceri. Unii au luat decizia doar pentru că nu le-au mai plăcut să lucreze în cadrul strict al unei organizaţii. Dar, odată ce am decis să lucrezi într-una, n-ar trebui să ne asumăm regulile, să ne asimilăm obiceiurile şi cultura locului?  

Cele două principii într-o companie

Principiul fundamental pentru existenţa unei organizaţii  este Funcţionabilitatea. Muncim cu toţii într-o companie care există cu un anumit scop – de pildă, să obţină profit şi să existe într-o piaţă. Orice acţiune care iese din acest principiu aduce atingere chiar raţiunii existenţei ei. Orice acţiune care iese din acest principiu aduce atingere chiar cîştigării salariului de către fiecare angajat.

Al doilea principiu este cel al Ierarhiilor. Pentru ca obiectivul general să fie îndeplinit, fiecare trebuie să-şi îndeplinească separat, apoi laolaltă, obiectivele, conform rolurilor. Încălcarea rolurilor ierarhice, aşa cum au fost ele gândite ca schelet al companiei duce foarte repede la haos.

Cum restabilim regulile de bună purtare la serviciu?

Dar să trecem repede la câteva reguli de bună purtare la serviciu, făcând recurs de fiecare dată la cele două principii de mai sus.

Ce facem dacă ne înjură un coleg? În niciun caz nu-i dăm un pumn în gură. Ci îi spunem pe loc că nu ne simţim ok sau că ne simţim jigniţi şi că îl rugăm ca fapta să nu se mai repete. Dacă se repetă, mergem la şeful nostru direct (şi nu al lui) şi îl rugăm să ia măsuri, pe linia sa ierarhică. Dacă colegul este din alt departament, şeful meu va vorbi cu şeful lui să ia măsuri. Ideal ar fi să putem invoca un principiu sau o valoare explicită a companiei.

Ce facem dacă ne înjură şeful? Soluţia cea mai diplomatică – care la mine a mers cu un şef mai în vârstă – este aceea de a-i solicita rapid o întrevedere între patru ochi, în care îi spunem că nu ne simţim ok sau că ne simţim jigniţi şi că îl rugăm să nu se mai repete.  Dacă se repetă mai mult de trei ori, invocăm un principiu sau o valoare explicită a companiei. Iar dacă se repetă din nou, mergem pe scara ierarhică mai sus şi solicităm să fim mutaţi în alt departament. Sau în altă companie.

Ce facem dacă picăm în echipă cu un nesuferit? Cu unii colegi ne simţim atât de bine, de parcă îi ştim de când lumea, pe alţii îi considerăm nesuferiţi şi căutăm să nu avem prea mult de a face. Conform primului principiu, al funcţionabilităţii, ideal ar fi ca simpatiile personale să nu le afecteze absolut deloc pe cele funcţionale. Adică să lucrăm cu plăcere şi cu cei care ne plac, şi cu cei care nu ne plac. Alegerea unei echipe, ce stă în sarcina unui manager, va fi întotdeauna făcută după criteriul bunei funcţionări, şi nu al simpatiilor personale. Sau cel puţin, până la un punct. Deci, ce facem dacă picăm în echipă cu un nesuferit? Zâmbim şi ne punem pe treabă. O butadă spune că de ceea ce ne e frică nu scăpăm.

Ce facem dacă colegul de alături nu se spală? În nici un caz nu-i punem pe birou spray-uri sau săpunuri, sau nu îi aruncăm un „mai spală-te, mă, şi tu!” (credeţi-mă, nu se va rezolva). Este o situaţie destul de delicată, care ţine mai mult de latura personală, însă ea o afectează destul de serios pe cea profesională şi socială. Apelăm la manager să rezolve situaţia, pentru că numai el este cel ce trebuie să aibă grijă de funcţionabilitatea echipei.

Ce facem dacă colegul nu curăţă wc-ul? În nici un caz nu facem pânde şi-l băgăm cu nasul acolo. Dacă ştim cine este, problema se poate rezolva rapid cu o glumă în mediul informal, la o ţigară. Dacă nu ştim cine este, şi situaţia se repetă, putem ridica problema chiar la finalul unei şedinţe, sau, din nou, putem apela la manager. 

Ce facem dacă ne trezim că cineva ne mănâncă mâncarea adusă de acasă? În nici un caz nu răsturnăm frigiderul, finalizând cu „să-ţi stea în gât!” Folosim intranetul sau trimitem un mail colectiv – cu o copie către manager  – prin care transmitem (atenţionăm) că nu este ok ceea ce s-a întâmplat şi că rugăm să nu se mai repete.  Dacă se repetă, putem considera fapta furt şi putem cere direct managerului să ia măsuri.

Dacă aveţi situaţii la serviciu şi nu ştiţi cum să procedaţi, aştept mailurile voastre la dragosbutuzea@yahoo.com