Cum definim familia? Repere pentru o viitoare dezbatere despre rolul religiei în spaţiul public

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Contextul iniţiativei Coaliţiei pentru Familie. Coaliţia pentru Familie, o structură civică format din mai multe asociaţii, a înregistrat la Senat pe data de 23 mai o propunere legislativă de revizuire a Constituţiei. Formularea propusă pentru art. 48, alin. 1 din Constituţie este:

„familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”.

Aşa cum este cunoscut de către opinia publică, propunerea este însoţită de aproximativ 3 milioane de semnături, din toate judeţele României. Au mai existat iniţiative de revizuire a Constituţiei venite din partea cetăţenilor dar acestea nu au fost însoţite de un număr atât de mare de semnături.

Se crede îndeobşte că iniţiativa vine din partea unui grup de ortodocşi, în spatele cărora se ascunde BOR. O simplă privire asupra membrilor Comitetului de Iniţiativă (organism obligatoriu, potrivit Legii nr. 189/1999) arată faptul că este vorba de ortodocşi, romano - catolici, greco - catolici, baptişti şi penticostali. Iniţiativa este aşadar susţinută de mai multe confesiuni creştine. Opoziţia la această iniţiativă a fost asumată de grupări seculare. Nicun partid politic nu şi-a declarat sprijinul sau opoziţia faţă de această iniţiativă.

Concluzia este că avem de-a face cu manifestarea celui mai consistent clivaj de până acum din România între adepţii valorilor religioase în definirea spaţiului public şi cei care nu acceptă vreun rol pentru aceste valori în afara spaţiului strict privat.

Dezbaterile din Parlament pe marginea acestei propuneri vor avea rolul de a adânci acest clivaj, având ca efect estomparea nuanţelor.

Nu poate fi acceptată o asemenea propunere dacă nu există totodată şi o asumare a valorilor de tip religios. Din acest motiv, argumente pro sau contra propunerii pot fi formulate din perspectiva acceptării sau respingerii rolului valorilor creştine în societate. Nu poate exista o analiză neutră, detaşată asupra acestei chestiuni. Este opţiunea fiecăruia de a se raporta pentru sau împotriva ei. 3 milioane de cetăţeni au ales. Vom vedea ce aleg restul cetăţenilor, prin intermediul celor care îi reprezintă în Parlament.

Pentru a fi votată, propunerea are nevoie de votul a 2/3 din numărul total al parlamentarilor. Noul Parlament care va fi ales se va confrunta cu acceastă iniţiativă încă de la începutul mandatului său.

Contextul european al definirii familiei

Deşi nu poate exista o raportare obiectivă, ştiinţifică la această dezbatere, este utilă prezentarea situaţiei de fapt la ora actuală, pe plan european. Iniţiatorii acestei propuneri au cunoscut foarte bine acest context şi au decis că este cel mai potrivit moment pentru a acţiona. Asupra oportunităţii acestei iniţiative exact în acest moment, decizia lor a fost corectă. Pentru cei care promovează o asemenea iniţiativă, timing-ul ales este ideal, din punct de vedere al dezbaterii pe plan naţional şi deopotrivă european.

Ne aflăm într-un moment în care organismele europene lasă problema definiriii familiei la latitudinea statelor membre dar totodată este tolerată reglementarea parteneriatelor civile între persoane de acelaşi sex. Câtă vreme va dura acest consens? Probabil încă un deceniu. Presiuni pentru generalizarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex la nivel european există - a se vedea referendumul din Irlanda. Desigur, există şi presiuni în sens contrar: referendumuri de succes pentru recunoaşterea familiei ca uniune între persoane de sexe diferite au avut loc în Croaţia, Slovacia şi Slovenia, iniţiativa cetăţenească europeană „Mama, Tata şi Copiii” a fost depusă la 15 octombrie 2015, iar pe 11 decembrie Comisia Europeană a înregistrat-o oficial, organizatorii având un an pentru colectarea a unui million de semnături ale cetăţenilor UE, începând cu data de 4 aprilie 2016.

Disputa privnd definiţia familiei va marca dezbaterea privind rolul valorilor religioase în spaţiul public în prima jumătate a secolului XXI, aşa cum dezbaterea privind religia în şcoală a fost definitorie pentru a doua jumătate a secolului XIX în Europa.

Argumentele împotriva iniţiativei Coaliţiei pentru Familie

Cei care se opun acestei propuneri legislative au formulat până acum două puncte de vedere. Primul ar fi acela că astfel s-ar suprima un drept deoarece, potrivit art. 152, alin. 2 din Constituţie, „nicio revizuire nu poate fi făcută dacă are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora”. Al doilea ar fi că CEDO recunoaşte un drept la viaţa de familie şi cuplurilor formate din persoane de acelaşi sex.

Prin definirea familiei drept uniune liber consimţită între bărbat şi femeie, nu se încalcă vreun presupus drept la familie al cuplurilor de acelaşi sex. Acestea vor fi excluse de la definirea noţiunii de „familie” dar nimic nu împiedică de fapt convieţuirea lor. Dreptul la viaţa de familie este un drept individual pe care fiecare cetăţean îl exercită sau nu, în funcţie de opţiunea personală. CEDO a admis în repetate rânduri că acest drept nu conferă un drept la căsătoria cuplurilor de acelaşi sex. Astfel, cea dintâi obiecţie este strâns legată de celalaltă. Dispare aşadar întregul eşafodaj logic al celor care pretind că se opun la această iniţiativă dintr-o perspectivă obiectivă, legată de garantarea drepturilor omului. Opoziţia la această propunere poate fi doar bazată pe o perspectivă restrictivă referitoare la locul şi rolul valorilor religioase în definirea spaţiului public şi, implicit, în modelarea relaţiei public-privat în ceea ce priveşte definirea familiei. 

Dreptul Uniunii Europene

Există două acte normative relevante în domeniu:

-          Directiva 2003/86/CE din 22 septembrie 2003 care prevede că statele membre pot autoriza intrarea şi sejurul partenerului necăsătorit provenind dintr-un stat terţ, cu condiţia să existe un parteneriat înregistrat, iar relaţia să fie durabilă, cu o stabilitate probată în timp. Altfel spus, partenerul de acelaşi sex al unui cetăţean UE, dintr-un stat terţ are dreptul de a beneficia de libertatea de circulaţie de care beneficiază cetăţenii UE.

-          Directiva 2004/38/CE din 29 aprilie 2004 prin care se defineşte „membru de familie” partenerul cu care un cetăţean UE a contractat un parteneriat înregistrat, pe baza legislaţiei unui stat membru dacă, potrivit legislaţiei statului membru, parteneriatele înregistrate sunt echivalente căsătoriei şi potrivit condiţiilor prevăzute în acea legislaţie.

Nu se recunoaşte aşadar căsătoria între persoane de acelaşi sex dar se admite că parteneriatele civile, dacă sunt recunoscute potrivit legislaţiei naţionale, produc un efect asupra drepturilor acestor persoane, din punct de vedere al drepturilor acordate cetăţenilor UE.

Carta Drepturilor Fundamentale recunoaşte dreptul la căsătorie prin art. 9, fără a folosi expresiile „bărbat” sau „femeie”, exprimarea fiind foarte asemănătoare celei din Constituţia României. Nu se impune condiţia ca legile naţionale să impună în vreun fel căsătoriile între persoane de acelaşi sex.

Situaţia în cadrul Consiliului Europei şi jurisprudenţa CEDO

Dintre statele membre ale Consiliului Europei, doar 12 recunosc căsătoria între persoane de acelaşi sex (Belgia, Danemarca, Franţa, Irlanda, Islanda, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia), în timp ce parteneriatul civil între persoane de acelaşi sex este recunoscut în 19 state membre (Andorra, Austria, Belgia, Cehia, Croaţia, Elveţia, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Irlanda, Lichtenstein, Luxemburg, Malta, Olanda, Marea Britanie, Slovenia, Spania, Ungaria). Din cele 36 de state membre care nu permit căsătoria între persoane de acelaşi sex, unele o fac prin prevederi la nivelul Codului civil (România), Constituţiei (Ungaria), ori ca efect al unor referendumuri (Armenia, Croaţia, Slovacia, Slovenia). În Danemarca, Norvegia şi Suedia posibilitatea parteneriatului civil a fost abrogată şi înlocuită în mod expres cu cea a căsătoriei.

Clivajul pe bază de valori religioase se referă la opoziţia între permisiunea şi respectiv interzicerea căsătorilor între persoane de acelaşi sex. În general, ţările profund secularizate permit acest tip de căsătorie, pe când cele în care prezenţa religiei în spaţiul public este mai pronunţată îl interzic. Atunci când este vorba de parteneriate civile, observăm că există ţări care permit această formă, dar interzic căsătoriile între persoane de acelaşi sex (Croaţia, Germania, Malta, Ungaria etc.).

Aceasta ar putea fi soluţia şi în cazul României: introducerea posibilităţii parteneriatelor civile, în paralel cu ridicarea la rang constituţional a definiţiei familiei drept uniune între persoane de sexe diferite. Ar fi un compromis rezonabil care ar putea fi acceptat pentru a permite un minim consens în jurul revizuirii constituţionale, un compromis care ar mulţumi ambele tabere, cea a valorilor religioase şi cea a negării acestora.

Jurisprudenţa CEDO a evoluat în ultimii ani. Iniţial, Curtea a considerat că relaţia din interiorul unui cuplu homosexual ţine doar de viaţa privată, nu şi de cea de familie (Mata Estevez v. Spania, 2001). Ulterior, Curtea a exprimat un punct de vedere mai ambiguu în această chestiune (Karner v. Austria, 2003), pentru a admite că o asemenea relaţie ţine în egală măsură de viaţa privată şi de viaţa de familie (Schalk şi Kopf v. Austria, 2010). În acest ultim caz, Curtea a subliniat că de fapt Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu impune legiferarea la nivel naţional a parteneriatelor civile sau a căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, datorită lipsei unui consens la nivel european. Atunci când acest consens va exista (cu condiţia să fie posibil), Curtea va putea lua act de el şi statua în favoarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex sau, dimpotrivă, în favoarea definiţiei tradiţionale a familiei. Acesta este motivul pentru care decizia pe care o va lua România în privinţa propunerii legislative a Coaliţiei pentru Familie va avea consecinţe nu numai pe plan naţional, dar şi pe plan european în privinţa tendinţelor referitoare la definirea familiei. 

Recent, CEDO a judecat un alt caz relevant în materie, Chapin şi Charpentier v. Franţa (9 iunie 2016). Curtea a reiterat concluzia din Schalk şi Kopf v. Austria: deşi instituţia familiei a fost profund bulversată de la adoptarea Convenţiei în 1950, nu există un consens european asupra căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. Curtea reaminteşte că aceeaşi concluzie poate fi trasă şi din soluţia cazurilor Hämäläinen v. Finlanda, 2014, respectiv Oliari şi alţii v. Italia, 2015. Curtea consideră că statele membre sunt libere să acorde statutul de familie doar cuplurilor heterosexuale şi că acestea beneficiază de o marjă de apreciere pentru a decide dacă recunosc sau nu parteneriatele civile. Curtea a respins solicitarea reclamanţilor care considerau că au un drept la căsătorie care derivă din garantarea dreptului la viaţă de familie prin Convenţie, dar a precizat că, potrivit dreptului naţional aplicabil (Codul civil francez), aceste persoane aveau posibilitatea încheierii unui parteneriat civil. Asfel, cazul Chapin şi Charpentier v. Franţa nu se îndepărtează de la jurisprudenţa anterioară stabilită prin Schalk şi Kopf v. Austria, ci dimpotrivă. Concluzia eronată din analiza acestui caz este că CEDO ar interzice căsătoriile între persoane de acelaşi sex. CEDO doar precizează că, în lipsa unui consens european în materie, se aplică legea naţională.

Concluzii

Există aşadar în România o fereastră de oportunitate pentru adepţii definirii familiei în sens tradiţional. Momentul optim este actuala etapă de evoluţie a jurisprudenţei CEDO, pe plan european şi alegerile parlamentare, pe plan naţional. 

Personal, consider că această oportunitate ar trebui exploatată în vederea revizuirii Constituţiei în sensul iniţiativei Coaliţiei pentru Familie şi a introducerii parteneriatelor civile, pentru a genera un minim consens la nivelul elitelor politice şi al opiniei publice. Susţin aşadar iniţiativa Coaliţiei pentru Familie, în contextul mai larg al măsurilor pe care le consider necesare pentru a ajunge la un compromis mai larg, favorabil pe termen lung unui rol mai vizibil al religiei în spaţiul public. Poate părea un punct de vedere paradoxal, dar paradoxul nu este decât aparent. Parteneriatul civil nu va putea fi o treaptă către recunoaşterea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, deoarece consensul de 2/3 din numărul total al parlamentarilor va putea fi cu greu atins ulterior în sens contrar viitoarei revizuiri. Este calea adoptată şi în alte state din Europa. Unele dintre acestea au un profil asemănător cu România, din punct de vedere al rolului religiei în spaţiul public. Altele sunt mai secularizate. Ceea ce dovedeşte că, până la urmă, decizia se va lua doar în funcţie de dezbaterile la nivel naţional pe marginea iniţiativei Coaliţiei pentru Familie. Deocamdată, aceste dezbateri se lasă aşteptate.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite