Societate

articolul anterior articolul urmator

Cum diferă şansele bebeluşilor să trăiască, de la judeţ la judeţ, în România

0
10 Dec 2019 04:38:28
Autor: Vlad Terteleac
Mortalitate infantilă afectează disproporţionat anumite regiuni ale României FOTO Inquam / Octav Ganea
Mortalitate infantilă afectează disproporţionat anumite regiuni ale României FOTO Inquam / Octav Ganea

Cu judeţe care au o rată a mortalităţii infantile chiar şi de cinci ori mai mare decât cea din Capitală şi o distribuţie inegală a dotărilor spitaliceşti şi a resursei umane, moartea anuală a sute de copii care puteau fi salvaţi reconfirmă incapacitatea sistemului medical de a-i proteja pe cei mai vulnerabili.

Organizaţia Salvaţi Copiii a donat, recent, mai multe aparate medicale, printre care şi două incubatoare, maternităţii Spitalului Judeţean de Urgenţă Tulcea. Destinaţia donaţiei nu este întâmplătoare: rata mortalităţii infantile din judeţul Tulcea este de cinci ori mai mare decât cea înregistrată în Bucureşti. Mai exact, 15,5 copii dintr-o mie mor înainte să împlinească un an în Tulcea, în timp ce în Capitală cifra este de 3,6 copii. 
 

Persistenţa mortalităţii infantile şi inegalităţile regionale

 
Situaţia din judeţul Tulcea poate fi considerată una extremă, mai ales dacă luăm în calcul şi diferite caracteristici geografie specifice, care fac ca accesul la spital să fie unul dificil, dar o privire asupra datelor puse la dispoziţie de Institutul Naţional de Statistică privind mortalitatea infantilă în România anului 2018 scoate la iveală discrepanţe semnificative între judeţele ţării. Mai serioasă este discrepanţa între mediile de rezidenţă, care persistă chiar în timp ce trendul general este în scădere – 5,3 copii dintr-o mie au murit înainte să împlinească un an în mediul urban în 2018, în timp ce în mediul rural cifra ajunge la 7,9. Iar în 2012, rata mortalităţii în rural era de 12,9, în timp ce în mediul urban era de 7,4.
 
De altfel, România ocupă un loc fruntaş în tristul clasament al mortalităţii infantile din Uniunea Europeană, datele confirmând şi într-o problemă specifică ceea ce recent publicatul raport al Comisiei Europene privind starea Sănătăţii din România scoate în evidenţă: mortalitatea evitabilă prin prevenţie şi mortalitatea prin cauze tratabile sunt printre cele mai mari din Europa. Cauzele multiple, de la o infrastructură profund deficitară până la mari carenţe privind prezenţa şi distribuţia la nivel naţional a resursei umane, păstrează România în această stare de fapt, plătită anual cu vieţi care puteau fi salvate, atrag atenţia specialiştii.
 

Deficitari şi la îngrijirea în timpul sarcinei şi la cea de după naştere

 
Lipsa accesului la îngrijire în perioada de sarcină şi lipsa educaţiei în privinţa modului în care trebuie să se comporte femeia gravidă, dar şi în privinţa drepturilor care i se cuvin în sistemul medical public în această perioadă, sunt factorii importanţi pentru înţelegerea persistenţei unei rate ridicate a mortalităţii infantile în multe regiuni ale României. „Peste 26% din mamele ale căror copii mor în primul an de viaţă nu au fost consultate niciodată de un medic pe perioada sarcinii. Cauzele pentru care femeile însărcinate nu ajung să beneficieze de un drept care le permite un serviciu gratuit ţin de aspectele sociale care duc la mortalitate infantilă: lipsa de educaţie şi informare, sărăcia, numărul mare şi în creştere de minore care devin mame. În deplasările noastre prin ţară, cu caravana de control gravide, am întâlnit minore de 12-13 ani la prima sarcina sau tinere care la 17 ani aveau deja 2-3 copii”, a observat Diana Gămulescu, preşedinta Asociaţiei Prematurilor.
Avem un sistem subdimensionat, cu puţine secţii de terapie intensivă neonatală, cu aparatură veche si insuficientă, mentalităţi şi abordări rigide, cu autorităţi care ignoră această situaţie şi o „tratează” punctual, fără o strategie pe termen lung
 
Diana Gămulescu
Preşedinta Asociaţiei Prematurilor
 Dezvoltarea inegală a României şi carenţele din dotările multor spitale reprezintă alţi factori cruciali pentru modul în care sistemul medical funcţionează în perioada de după naşterea unui copil. „Dacă gravida a dus sarcina la şapte luni şi a născut prematur, avem din nou mari probleme pentru că multe dintre spitalele judeţene nu au incubatoare suficiente sau acestea nu sunt performante, sunt simple şi cu funcţii reduse. Atunci e foarte greu să introduci un copil cu probleme congenitale. De altfel, nu sunt foarte mulţi pediatri care să facă investigaţii noului născut, iar de cele mai multe ori, când apelează la spitale cu competenţă ridicată li se spune că nu sunt paturi. Aceşti medici sună o dată la un spital, dintr-un centru universitar, sunt refuzaţi şi ei zic că gata, deja au făcut tot ce ţinea de ei”, a declarat Vasile Barbu, preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor.
 
Carenţele de infrastructură şi persistenţa sistemului de îngrijire a noilor născuţi într-o eternă situaţie de avarie se numără şi printre problemele observate de reprezentanţii ONG-urilor. „În fiecare an, în România 18.000 de bebeluşi se nasc înainte de termen. Din ei, doar jumătate au loc pe paturi speciale pentru spitalizarea prematurilor. Ceilalţi fie rămân în spitale neechipate pentru a-i îngriji corespunzător, fie sunt transportaţi abia la câteva zile după naştere, în ambulanţe care nu respectă protocolul pentru transportul prematurilor. Spitalele vechi, cu încăperi mici, nu permit reîntregirea familiei. Părinţii devin vizitatori, cu acces la copiii lor de 1-2 ori pe zi, timp de 3-5 minute. Personalul din spitale este insuficient pentru a îngriji numărul mare de prematuri”, a  mai spus Diana Gămulescu. 
   

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii

Modifică Setările