Cum să înţeleg ...domnii (guvernanţi)

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Guvernul comunică tot mai prost după un an de guvernare. Bâlbe, desincronizări, mesaje prost înţelese în guvern, în afara guvernului. Proaste postúri: nu ştiu când să vorbească şi când să nu vorbească ca guvernanţi sau ca persoane publice, nu ştiu când e momentul să abordeze un subiect de pe agenda guvernamentală, de pe cea politică sau de pe cea de relaţii externe.

Mai întâi să auzim: Cum să înţeleg ţăranii de I.L.Caragiale

Straja satului vine la casa unui ţăran şi-i bate în geam. Se încinge o conversaţie:

— Hei, mă din casă! — Cine? — Tu! — Eu? — Păi cine! — Ce-i? — Cum ce-i? — Păi ce-i? — Ai o scrisoare! — Cine, mă? — Tu. — Eu? — Păi cine. — Ad-o-ncoa! — Ce, mă? — Scrisoarea. — Ce scrisoare? — Ştiu eu ce scrisoare? — Trebuie să plăteşti! — Ce, mă? — Cum ce? — Ce să plătesc? — Porto. — Cine? — Tu. — Eu? — Păi tu. — Ce porto, mă? — Iaca, porto. — Cum aşa? — Păi, ştiu! — Nu-i plătită? — Ce? — Scrisoarea. — Ehei! — Cum ehei? — Ai să dai, măi! — Ce? — Bani. — Ce bani? — Porto. — Cât, mă? — Ce cât? — Câţi bani, mă? — 15. — Cum 15? — Păi! — Dar de ce, mă? — Nu ştiu. — Iaca 15. — Aşa. — Ei, dă-mi-o! — Ce, mă? — Scrisoarea. — Ce scrisoare? — Care ai adus-o. — Eu, mă? — Păi cine? — N-am adus-o. — Păi cum? — Nu-i la mine. — Asta-i! — Cum asta-i? — Unde-i, mă? — Cine? — Scrisoarea. — La primărie. — Ba la dracul! — Ba, aşa. — Păi, cum? — Să te duci să ţi-o iei.

Liniştea din cap. Guvernul comunică tot mai prost după un an de guvernare. Bâlbe, desincronizări, mesaje prost înţelese în guvern, în afara guvernului. Proaste postúri: nu ştiu când să vorbească şi când să nu vorbească ca guvernanţi sau ca persoane publice, nu ştiu când e momentul să abordeze un subiect de pe agenda guvernamentală, de pe cea politică sau de pe cea de relaţii externe. Mulţi dintre cei care comit aceste erori de comunicare sunt relaxaţi, au o linişte în cap care dă fiori.         

Joaca de-a vorbitu’n public. De la afirmaţiile care trebuie să dea cetăţenilor sentimentul că ţara este guvernată ca lumea, justiţiar, echitabil, până la declaraţiile privind economia, mediul, sănătatea, “marile proiecte”, mai niciun sector guvernamental nu a scăpat de efectul nociv al acestor greşeli elementare de comunicare. Media sunt tot mai interesate de acestea dar nu fac o analiză, zi de zi, săptămânal, lunar cu toate minunatele sincope, greşeli şi afirmaţii care fac realitatea noastră socială, economică, civică harcea-parcea. Mulţi dintre cei/cele din guvern vorbesc, turuie, dau drumul la afirmaţii care nu au acoperire. Se comportă ca acei copiii care nu fac diferenţa între “realitate” şi “joc”. De fapt, se joacă cu vorbele. E şi un semn al disperării de a nu pierde comunicarea cu publicul. Şi atunci dau declaraţii oriunde, oricând. Te uiţi şi te minunezi: vorbesc mergând spre destinaţie, cu capul întors spre oamenii de presă care îi hăituie (în loc să-i înconjoare, pentru a-i face “prizonieri” sau să îi pună jos: e mai uşor să le bagi microfonul în gură, nu?), se opresc puţin, spun o vorbă de duh, zâmbesc (de la zâmbetul tâmp la cel electoral, de la cel de “gagiu” la zâmbetul strâmb etc.), mai merg, se mai opresc, aruncă interjecţii, cuvinte, câteva fraze, fac declaraţii şi se duc unde au treabă. Un aer de familiaritate cu reporterii, aşa cum vezi la multe talk-show-uri de ani şi ani de zile, se ridică la suprafaţa comunicării ca un miros rânced. E ceva indecent aici. Un infantilism al comunicării în public.      

Dacă doriţi să (re)ascultaţi/citiţi.

Exemplul 1: Nu ştiu - poate nu sută la sută exactă

1. "Nu ştiu exact ce a ajuns la dumneavoastră, azi ministrului Bugetului a prezentat propunerile pentru bugetele pe 2013, iar aceasta era o analiză din sumele propuse pentru a fi prevăzute în bugetul pe 2013. Eu recunosc că am cerut o situaţie - poate nu sută la sută exactă sau poate erau doar propuneri - pentru să fusesem informat că la Nuclearelectrica astăzi trebuia să aibă loc o şedinţă a consiliului de administraţie unde se propuseseră nişte salarii de 14.000 euro şi mi s-a părut absolut incorect", a spus Ponta la RTV.” (Mediafax, 29 mai a.c.) 

Comentariu I.L.C.: “— Cât, mă? — Ce cât? — Câţi bani, mă? — 15. — Cum 15? — Păi! — Dar de ce, mă? — Nu ştiu. — Iaca 15. — Aşa. —

Exemplul 2: Transparenţa coerentă (se vor scrie teze de doctorat!)

“Discuţia a avut loc la începutul şedinţei de guvern, în faţa jurnaliştilor, după ce, marţi, presa a anunţat că Ministerul Sănătăţii pregăteşte "o nouă taxă". (Mediafax, 29 mai a.c.)

"Domnul ministru, cu cât mai puţine informaţii care pleacă din minister - despre care nu ştiţi nici dumneavoastră, nici eu - cu atât mai bine, că în fiecare zi trebuie să mai răspundem la nişte întrebări despre care cred că nu ştim, şi trebuie să faceţi ceva în minister, totuşi. Când se pleacă cu un proiect, să fie clar că e un proiect asumat şi discutat în Guvern, altfel mai mult ne scuzăm şi ne explicăm", i-a spus Ponta ministrului.

"Aveţi dreptate, numai că totuşi eu cred că transparenţa nu este un lucru rău şi faptul că anumite...", a afirmat ministrul.

"Nu, dar trebuie să fie coerentă transparenţa", l-a întrerupt premierul.

Nicolăescu a continuat să explice care este cauza care a dus la publicarea în presă a unor proiecte de legi din domeniul sănătăţii.

"Anumite lucruri care sunt în stadiu de proiect în grupuri de lucru, dacă unii doresc să le dea la presă, nu putem să-i oprim. Sigur, să încercăm să le povestim că, de fapt, cât nu sunt asumate, sunt numai simple ciorne şi nu trebuie să răspundem noi pentru ele", a afirmat Nicolăescu.

Ponta, după câteva clipe de ezitare, a atenţionat că lipsa de coerenţă aduce deficienţe de comunicare.

"Să ştiţi că, fără coerenţă, o să rămână doar că fiecare vine cu câte o idee năstruşnică şi, la câte probleme avem în sănătate, numai de idei năstruşnice n-avem nevoie", a avertizat Ponta.

Comentariu: în linii mari, avem aici toată teoria comunicării (guvernamentale) unde transparenţa coerentă e sora geamănă a coerenţei transparente, ambele fete vesele care merg sâmbătă la mall.

Exemplul 3 Când vorbeşte gura…

Ministrul delegat pentru proiecte de infrastructură, Dan Şova, a declarat, joi, că luni va fi reziliat contractul cu compania americană Bechtel privind construcţia autostrăzii Transilvania, tot atunci urmând să fie anunţată şi suma pe care o mai are de achitat statul către constructor.

"Luni se încheie cu totul", a spus Şova, după un eveniment organizat de Camera de Comerţ Româno-Britanică, răspunzând unei întrebări. (Gândul.info, 23 mai a.c.)

"Cred că a fost prea transparent, că nu trebuia să vă spună nimic până nu încheia negocierea. Dacă v-a anunţat înainte să încheie negocierile, înseamnă că a greşit", a spus Ponta jurnaliştilor, aflat la Brăila. (Ziarul financiar, 28 mai a.c.)

 Comentariu: vorbirea înainte de încheiere e nocivă, la fel ca şi negocierea după vorbirea înainte.

Oamenii aceştia sunt aleşi de electorat, redus acum la varianta sa prescurtată, de referendum, şi anume de 30%. Nu poţi avea mari pretenţii de comunicare corectă între guvern şi populaţie pentru 30%. Dacă era măcar 50%, da, altceva, erorile ar fi fost mai puţine. Oricum, nevoia de a “comunica” e teribilă. Oricând, oriunde, (in)coerent, oricui. Dar Ţara merge mai departe.

 Adaptare caragialeană finală:

Care ţară? - Păi, asta. - Păi, cum?- Ce?- Ce ţară?- Asta, a ta.- Care?- Ţara ta.- Nu-i la mine. — Asta-i! — Cum asta-i? — Unde-i, mă? — Cine? — Ţara — La primărie (guvern). — Ba la dracul! — Ba, aşa. — Păi, cum? — Să te duci să ţi-o iei.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite