Cum învaţă copiii săraci de la ţară de pe tabletă
0
Copii nevoiaşi, cu vârste între 5 şi 14 ani, dintr-o comună vâlceană cu 14 sate au primit tablete din partea unei fundaţii. Fireşte, nu le-au folosit doar la aplicaţiile de limbă engleză şi de istoria artei ori pentru a învăţa să tasteze cu zece degete, ci şi pentru a-şi filma serbarea de sfârşit de an, prilej de distracţie generală.
Pentru a afla de ce s-ar ocupa cineva de unii dintre cei mai saraci copii ai României şi de ce i-ar dota cu tablete de pe care să înveţe, ne-am adresat fondatoarei fundaţiei ce urmăreşte educarea digitală a copiilor din zonele rurale, Manuela Plăpcianu.
Rep: De ce tablete şi nu cărţi pentru copii?
Manuela Plăpcianu (foto): Avem pe tablete zeci de cărţi, de la Gellu Naum, cu al său Apolodor, până la „Moby Dick”, „Micul Prinţ”, Fratii Grimm ori „Istoria pentru copii” a lui Neagu Djuvara. Tabletele nu exclud cărţile, dimpotrivă. Ele asigură o mai simplă gestionare logistică şi, nu în ultimul rând, accesul digital la dicţionare explicative. De asemenea, o dată la trei luni, tabletele Education for All se alimentează cu noi cărţi digitale. Librăriile Humanitas au fost extrem de receptive la solicitările noastre şi ne-au oferit din prima clipă toată susţinerea.
Unde mai fac astfel de acte caritabile?
În multe ţări din Asia, Africa, America de Sud ori Europa, copiii din zonele dezavantajate primesc diverse tipuri de tablete, laptopuri etc. Şi în România, există companii care dezvoltă astfel de programe. Dar tableta în sine nu este vectorul câştigător. Ea este doar o unealtă. Şi, nu, nu le-aş numi acte de caritate. Într-o ţară în care populaţia activă angajată este, din păcate, doar de 3.500.000, aceşti copii intre 5 si 14 ani (din zonele rurale pe care ar trebui să le acoperim în următorii şase ani, respectiv 520.000 de copii) reprezintă un procent semnificativ din viitoarea populaţie activă. Este o chestiune de responsabilitate socială şi, dacă vreţi, de optimizare a resurselor, nicidecum de caritate. Facem tot ce stă în puterea noastră să formăm aceşti copii, să punem temelia unor şanse sporite la o integrare reală a acestor copii, care peste zece ani, cand vom trăi într-o lume despre care nu ştim foarte multe, dar ştim cu precizie că va avea o dimensiune digitală relevantă. Sigur, putem să şi dezbatem, să analizăm, să ne enervăm şi să postăm pe Facebook părerile noastre mai mult sau mai puţin substanţiale despre lume şi viaţă... Cât ne va costa ca ţară ignorarea unui potential de 15% din viitoarea populaţie activă angajată a României?
„Copiii învaţă în joacă istorie, muzică, artă, matematică...”
Education for All nu este un program despre tablete. Nu este nici măcar un program despre conţinutul tabletelor, care acoperă câteva domenii critice pentru dezvoltarea personală şi integrarea socială a acestor copii: limba engleză, dezvoltare cognitivă (inclusiv învăţatul scrisului pe taste cu zece degete), programare, gândire critică, antreprenoriat şi abilităţi practice, responsabilitate socială; copiii învaţă în joacă istorie, muzică, artă, matematică etc. Pricipiile metodologice ale Fundaţiei Education for All sunt, în primul rand, despre motivarea şi implicarea continuă a copiilor în propria educaţie, despre implicarea părinţilor, a profesorilor şi a societăţii civile, despre schimbarea contextului şi despre managementul alimentării cu aplicaţii noi printr-un sistem de bonificaţii, surprize ori concursuri, în funcţie de evoluţia notelor, numărul de absenţe, istoricul folosirii tabletelor, vârsta copiilor, afinităţile elective ale acestora etc.
Care este pentru dumneavoastră „Return of Investment (simbolic, desigur, întrucât sunteţi nonprofit)”?
Pentru noi, cel mai important este ca aceşti copii să plece în viaţă cu o trusă de supravieţuire care să le dea şanse reale de integrare socială într-o lume care va arăta altfel peste zece ani. Aceşti copii vor avea (în afară de isteţime sporită, curiozitate, creativitate, instincte de exploratori) şi competenţe practice care să le sporească şansele de adaptare, precum programare, limba engleză, destoinicie digitală şi, nu în ultimul rând, vor putea scrie cu zece degete...
În timpul implementării pilotului, după câteva zile, copiii ne salutau în limba engleză. Iar dacă ne întoarcem în realitatea imediată, un copil trist, care plânge cand vorbeşte prima oară pe skype cu părinţii plecaţi demult în alte ţări şi devine brusc un pic mai vesel, este o recompensă care nu se compară cu absolut nimic.
Care a fost reacţia copiilor?
De bună seamă, copiii s-au bucurat. Cel mai vocal s-au manifestat copiii din grădiniţe. Copiii din clasa a şaptea au fost mai reţinuţi, dar foarte eficace în a pune cât mai multe întrebări lămuritoare în legătură cu sistemul de concursuri şi recompense. În prima zi, mai mult de jumătate dintre copii au stat în medie 30 de minute pe cărţile digitale. Cel mai mare succes l-au avut aplicaţiile de limba engleza, de dezvoltare cognitivă şi de istoria artei. Evident, jocurile au fost testate de toţi copiii. A doua zi, la serbarea de sfârşit de an, toţi copiii au venit cu tabletele la Căminul Cultural şi, evident, au făcut poze şi au filmat frenetic.
Cum vedeţi implicarea altora în viitor?
Toată construcţia acestor programe a fost făcută în jurul implicării societăţii civile, a companiilor, a altor asociaţii ori fundaţii. După rânduirea programelor Education for All într-un anumit sat, aceste sate vor fi mai apoi „adoptate“ de o companie. Prin intermediul unei platforme digitale, corporaţiile vor cunoaşte nevoile concrete din şcolile respective, profilul elevilor, problemele deschise din comunitatea respectivă şi, în baza unor protocoale, se vor putea implica în varii feluri. Fie prin programe de voluntariat: de Reality Check (prezenţa unei persoane străine pozitive şi empatice într-o comunitate închisă este foarte motivantă pentru copii); fie prin programe Parents In (prin care angajaţii companiei pot dona 50 de lei pe lună, care se transformă în tichete de masă, pe care mai apoi le vor primi copiii în anumite condiţii (doar cei ale căror note au crescut, care au avut o prezenţă bună la şcoală şi cei care au folosit aplicaţiile educative mai mult de 70% din timpul hoinărit pe tabletă) ; fie Technology, prin care corporaţiile pot susţine înlocuirea tabletelor deteriorate sau pot sponsoriza chiar dotarea cu tablete a tuturor copiilor între 5 şi 14 ani din satul adoptat; ori The Best Wins, un sistem de concursuri prin care se premiază copiii cu rezultatele cele mai bune, respectiv salturile cele mai mari faţă de nivelul lor anterior, în diferite domenii: informatică, gândire critică, citit, engleză etc.
De ce Zătreni?
Comuna Zătreni are 14 sate: Butanu, Ciorteşti, Dealul Glameia, Dealu Văleni, Făureşti, Mănicea, Mecea, Olteţu, Săşcioara, Stanomiru, Valea Văleni, Văleni, Zătreni şi Zătrenii de Sus. Aceste sate sunt foarte diferite, unele aproape părăsite, altele foarte îmbătrânite, din alte sate oamenii au plecat la muncă în Europa. O parte dintre copii au expunere digitală, unii chiar au un calculator sau o tabletă sau un telefon cu multiple funcţiuni, alţi copii nu avuseseră experienţa digitală. Fiind vorba despre un pilot, ne interesa să ne lovim de cazuri cât mai diverse pentru ca rafinarea şi calibrarea proceselor, a arhitecturii softurilor, a platformelor motivaţionale şi de implicare a copiilor mai cu seamă în jocurile educaţionale să fie cu adevărat relevantă.
Am ales Zătreni şi din motive de logistică, anume, aici aveam la dispoziţie o casă în care puteam găzdui timp de o săptămână cei zece voluntari care au participat la acest pilot. De asemenea, deschiderea domnului Liţoiu, primarul din Zătreni, şi a domnului Filotie, directorul şcolii din Zătreni, au fost mai mult decat convingătoare. M-am născut în Râmnicu-Vâlcea (la 105 km de Zătreni) şi poate ceva nostalgii astrale v-or fi contribuit şi ele cumva.
„Programa finlandeză nu are nicio şansă într-o ţară săracă”
Cum arată sărăcia rurală româneasca? Dar învaţamântul, în particular?
Trăim pe cel puţin două planete! Satele în care mergem noi, cu o rată a sărăciei peste medie, sunt pe alte orbite. Şansele la integrare socială a copiilor din aceste sate sunt minime. Ignorăm o realitate pe care altfel, dacă avem o oarecare sensibilitate, raţionalitate ori responsabilitate, ar trebui fie să ne dea frisoane şi să ne pierdem somnul, fie să ne mobilizeze să ne suflecăm mânecile şi, peste retorici sforăitore, să schimbam această stare de fapt. Din păcate, între sărăcie şi educaţie există o relaţie directă, până la confuzie. Programa finlandeză nu are nicio şansă într-o ţară săracă. Sate triste, părinţi trişti, profesori trişti, copii trişti, ţară tristă.
Aşteptăm ca profesorii din ruralul cel mai defavorizat să aibă o implicare entuziastă, calmă, constant exemplară într-o ţară atât de contorsionată?! Cine să stârneasca copiilor entuziasmul, mirarea, creativitatea, curiozitatea, bucuria descoperirii, spiritul de explorator, bunele deprinderi, dacă în aceste sate triste, profesorii acestor copii sunt ei înşişi trişti? Ne trebuie o masă critică de altfel de profesori. În Zătreni am întâlnit altfel de profesori, care ne-au impresionat. Şi pare că, mai ales prin efortul unor fundaţii şi asociaţii, lucrurile încep încet-încet să se schimbe.
Care este temerea cea mai mare, provocarea maximă?
Succesul acestui program depinde de extrem de multe ingrediente. De la cât de atractive sunt aplicaţiile educaţionale, la platformele de motivare şi creştere a interesului copiilor, de la cum gestionăm deteriorarea ori furtul tabletelor, ori cablurile de alimentare, la calibrarea proceselor, de la standardizarea obsesivă a proceselor pentru a permite scalabilitatea rezonabilă a programului până la motivarea părinţilor şi a profesorilor. De la implicarea societăţii civile până la dezvoltarea unui număr de nouă softuri care să poata gestiona, automatiza, monitoriza şi adapta întregul program la scară naţională, de la finanţare sustenabilă la rezolvarea unor probleme tehnice de acces la Internet. Ar mai fi foarte multe, dar de departe, cheia de boltă a acestui program este relaţionarea, legăturile umane ce se stabilesc postimplementare. Oamenii care merg pe urmele noastre în aceste sate, cei care stau de vorbă cu copiii, se conectează cu ei, îi încurajează, le dau semne că şi ei contează, fac gesturi reale de umanitate.
Educaţie pentru copiii cu acces limitat la resurse moderne
Fundaţia Education for All este o iniţiativă privată non-profit, care îşi propune să grăbească accesul la informare în zonele rurale, prin diversificarea şi creşterea calităţii educaţiei digitale a copiilor. Fundaţia are proiecte educaţionale în zonele rurale în care copiii de vârstă şcolară şi preşcolară au acces limitat la resursele de educaţie moderne, oferindu-le micuţilor, cu vârste între 5 şi 14 ani, o platformă digitală de dezvoltare personală, în completarea educaţiei şcolare.
(A contribuit Iuliana Alexa).
Se încarcă comentariile...
