Cum se raportează comunitatea trans vizavi de schimbările OMS: Este un moment istoric, la fel ca declasificarea homosexualităţii ca boală mintală în anii '70. Acest lucru trebuie să ne dea putere

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Activişti transgender flutură steagul comunităţii lor. FOTO: Facebook Alexa Valianatos
Activişti transgender flutură steagul comunităţii lor. FOTO: Facebook Alexa Valianatos

OMS a eliminat incongruenţa de gen care caracterizează persoanele trans (se nasc captive într-un corp ce nu corespunde indentităţii lor de gen) din lista bolilor psihice. Instituţia spune că are o mai bună înţelegere a subiectului şi constată că de fapt nu există dovezi că incongruenţa de gen este o tulburare mentală. OMS subliniază că eliberarea acestor informaţii ar trebui să contribuie la combaterea stigmatizării persoanelor trans.

Concret, raportul ICD-11 (International Classification for Diseases) prevede eliminarea incongruenţei de gen din categoria afecţiunilor psihice şi mutarea acesteia într-o nouă categorie: sănătatea sexuală.

OMS mai subliniază că incongruenţa de gen a fost scoasă din categoria bolilor psihice pentru a reduce fenomenul de stigmatizare a persoanelor transgender (trans).

De altfel, Alexa Ciucu, unul dintre psihologii Asociaţiei ACCEPT (care militează pentru drepturile persoanelor LGBT) subliniază că transfobia (fobia faţă de persoanele transgender) este un factor ce determină suferinţe emoţionale pentru multe persoane din comunitatea trans.

„Faptul că până de curând a existat un diagnostic psihic (perceput negativ) în acest sens, alături de stigmatizarea din partea societăţii şi de întregul sistem instituţional care cu greu recunoaşte identitatea de gen a persoanelor trans, le-a indus unora din comunitate ideea că ar avea o tulburare psihică sau că ar avea nevoie de evaluarea unui specialist pentru a le fi validata identitatea. Or, asta contribuie la scăderea stimei de sine şi la dezvoltarea unor stări depresive şi de anxietate, iar în cazuri extreme chiar la suicid“, explică Alexa Ciucu

Cei de la OMS mai punctează că dacă va fi redus stigmatul asupra persoanelor transgender s-ar putea facilita, într-o mai mare măsură, accesul lor la asistenţă medicală adecvată.

În România persoanele transgender sunt de cele mai multe ori invizibile. Ele nu există pentru statul român şi nu beneficiază de niciun fel de protecţie legislativă, asta deşi reprezintă una dintre cele mai discriminate minorităţi. De altfel, nici nu ştim câte sunt pentru că nu există studii concludente în acest sens. Singurele date la îndemână sunt cele de la nivelul Uniunii Europene care arată că în 2014 erau 1.5 milioane de persoane transgender.

Este un moment istoric pentru persoanele trans de pretutindeni. Dincolo de orice, sper ca noile prevederi să dea încredere şi putere persoanelor trans.

Unul dintre ei este Patrick Brăila. Şi-a început tranziţia în 2014, însă a avut nevoie de mult mai mult timp pentru a căpăta curajul şi informaţiile necesare pentru a porni pe un nou drum. De câţiva ani lucrează ca activist pentru alte persoane transgender şi este facilitator comunitar la Asociaţia ACCEPT.

El spune că modificările realizate de OMS reprezintă un fapt istoric pentru comunitatea transgender. „Este un moment istoric pentru persoanele trans de pretutindeni, la fel cum s-a întâmplat cu declasificarea homosexualităţii ca boală mintală în anii '70. Dincolo de orice, sper ca noile prevederi să dea încredere şi putere persoanelor transgender, să înţeleagă că lucrurile merg înainte şi că existenţa lor trebuie să se bazeze doar pe autodeterminare.“

Activistul mai afirmă că schimbările făcute de OMS ar trebui să producă anumite efecte din punct de vedere al accesului la servicii de sănătate, adecvate pentru persoanele trans, pentru a-şi face tranziţia către genul cu care se identifică.

„Pe plan medical, schimbările ar trebui să ne ofere acces mai facil către suportul endocrinologic şi/sau chirurgical de care avem nevoie, pentru că ar trebui să elimine raportul psihiatric/psihologic de care persoanele trans depind în momentul acesta pentru a începe tranziţia. Pe plan social, nu ştiu ce beneficii va aduce schimbarea, mai ales într-o societate cum e cea românească, atâta timp cât argumentul primordial al celor care se opun persoanelor trans e că am suferi de o boală mintală. Desigur, poţi să le pui toată ştiinta sub nas, ei vor spune acelaşi lucru.“

  .

Imagine indisponibilă

  FOTO: Facebook Patrick Brăila

Ca o privire de ansamblu, Patrick Brăila afirmă că lucrurile se îmbunătăţesc în teorie, însă până la punerea în aplicare e cale lungă.

„Practica (proceduri, metodologii, norme, legi) ţine de autorităţi, iar autorităţile, în ceea ce priveşte persoanele trans, sunt absolut incompetente şi incapabile. Dar noi, activiştii trans, grupurile şi organizaţiile care luptă pentru drepturile persoanelor trans suntem şi vom fi aici, dispuşi să informăm clar, sincer şi vehement. Dorim să transformăm monologul nostru în dialogul cu autorităţile. Pentru că existenţa noastră nu poate fi negociată. Noi ştim foarte clar cine suntem, iar practicile în care identitatea noastră trebuie să fie validată de personal medical, medico-legal şi juridic trebuie să dispară.“

Dorim să transformăm monologul nostru în dialogul cu autorităţile.

La rândul său, Iustina Ionescu, avocat al asociaţiei ACCEPT, afirmă că schimbările făcute de OMS ar trebui să producă efecte şi din punct de vedere juridic.

„Autorităţile statului român ar trebui să ţină cont de această schimbare şi să implementeze mecanisme mai simple prin care instanţa să ajungă să recunoască identitatea de gen a unei persoane trans. În România durează ani până când judecătorii dau un verdict cu privire la schimbarea identităţii de gen, fiind doar câteva cazuri în care instanţa a dat o hotărâre în favoarea persoanelor trans şi-anume: de recunoaştere în documente a genului cu care se identifică persoana trans", subliniază avocatul.

Iustina Ionescu mai spune că există presiune faţă de persoanele transgender pentru a-şi face operaţia de schimbare de sex. ,,Nu este deloc în regulă. Sunt persoane trans care nu vor sau nu pot să facă această intervenţie chirugicală din diverse motive: nu au posibilitatea financiară sau nu doresc pentru că se simt ok aşa cum sunt ş.a.m.d.“

Ce înseamnă decizia pentru copiii transgender

Alexa Valianatos este şi ea activistă transgender din 2016, anul în care a început tranziţia către a fi ea, Alexa, o femeie. Are două fiice, care deşi sunt abia la vârsta adolescenţei, au acceptat că părintele lor are nevoie de această schimbare în viaţa sa.

Totuşi, Alexa spune că încă o revoltă reacţia persoanelor străine precum a unei doamne de la ghişeu care când i-a înmânat buletinul, deşi a văzut că arată ca o femeie, a strigat-o ,,domnul!".

,,Este evident după modul în care mă prezint în societate că nu sunt un bărbat, ci o femeie trans. Era evident şi atunci. Nu ştiu când voi fi recunoscută şi în buletin ca femeie. Însă, până atunci, sper că va veni cât mai repede ziua în care oamenii nu o să mă mai perceapă strict în baza unui act de identitate şi vor observa ceea ce transmit eu ca om."

Imagine indisponibilă
Unui copil psihologul i-a spus că nu are cum să fie trans. Dacă s-a născut de un sex, aşa trebuie să rămână pe vecie. Dacă el simte altfel, atunci să se ducă la Biserică şi să se roage la Dumnezeu ca să-l vindece.

De câteva luni preocuparea ei principală se învârte în jurul copiilor transgender. Cei mai mulţi dintre cei pe care îi ajută au avut parte de experienţe nefericite cu părinţii, psihologii sau educatorii. De aceea, spune Alexa (vicepreşedintă MozaiQ), decizia luată de OMS este un pas important în a-i convinge pe adulţi să nu mai trateze copiii trans ca pe nişte bolnavi mintal.

,,Unui copil psihologul i-a spus că nu are cum să fie trans. Dacă s-a născut de un sex, aşa trebuie să rămână pe vecie. Dacă el simte altfel, atunci să se ducă la Biserică şi să se roage la Dumnezeu ca să-l vindece. Din păcate, acesta este nivelul real de pregătire al unor psihologi din România. Însă greu le este şi anumitor părinţi sau dascăli să accepte că cel mic din faţa lor este prizonier într-un corp care nu e compatibil cu ce simte şi ce gândeşte. Din cauza unor astfel de atitudini, copiilor care fac tranziţia către un alt gen le este frică să vorbească despre procesul prin care trec. Am avut un caz cu un minor, care a luat pastile în exces, crezând că o să facă tranziţia mai repede şi o să arate <<normal>>, şi a ajuns în comă. Asta nu s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi existat ruşinea de a suferi de o <<boală>>, după cum i-a fost transmis eronat de către adulţii din jurul său."


 

Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite