Cum spargem zidul nepăsării?

Cu ignoranţa nu te naşti, ci te molipseşti de ea de la cei din jur. Iar în România pare să fie epidemie de ignoranţă, de nepăsare, de mi-e "pohui"!

Cred că ne-am format un ZID de autoapărare împotriva lucrurilor care ne deranjează, lucruri pe care singuri nu le putem schimba. Ok, suntem sătui de politică, birocraţie, corupţie, crize economice, sclavie pe plantaţiile multinaţionalelor, şpăgi la doctori, generaţii de tineri cu mintea varză, non-valori promovate peste tot. Problema e că nu putem trăi pe lângă toate acestea la nesfârşit. Oricât de mult ne ferim după zid, trăim CU ele.

Pe bune, vedem cum se fură voturi şi tot ce facem este haz de necaz, aflăm cum nişte penali ajung să ne conducă şi tot ce facem este să aşteptăm să fie schimbaţi... cu unii despre care nu ştim cât de penali sunt, vedem cum oameni mor pentru că nu sunt fonduri pentru medicamente etc.. Şi ce faci? Aştepţi. Stai? Stai, până când te loveşte o dramă şi îţi atunci înjuri România de toţi Dumnezeii. Ca de exemplu, când îţi iei în plină zi o mamă de bătaie în Piata Universităţii de la un şmecher sub ochii câtorva zeci de oameni care se prefac că nu văd!

Dacă te aştepţi să primeşti sprijin atunci când ai nevoie, atunci implică-te tu înainte. Pay it forward! Iar dacă vrei să se schimbe lucruri la nivel mai înalt, mobilizează-te! Creează comunităţi online pentru cauza ta, puneţi împreună presiune pe cei de ale căror decizii depindeţi. Stând, nimic nu se va întâmpla! Ne isterizăm pe Internet că o ciocolată românească şi-a pus steagul Americii pe ambalaj, dar când vine vorba de lucruri mai serioase zacem în dezamăgire şi atât. 

Citez răspunsuri la întrebarea din titlu de pe site-ul www.rockfm.ro, caci de aici a pornit ideea cu ZIDUL. Iată câteva dintre ele:

Zidul este un concept care defineste alienarea si egoismul. Singurul mod de a-l demola, deci, este prin ALTRUISM, generozitate, intelegere si toleranta. Toti trebuie sa incercam sa scoatem o caramida din zid, nu sa punem alta in zidul vreunui nefericit. - Tudor Cosmiuc din Targoviste

Am uitat să zâmbim, pentru că am descoperit şi pretins să fim răsplătiţi pentru tot ceea ce facem. Am uitat să ne bucurăm de ziua de azi, pentru că trăim prea mult ieri şi planificăm un prea departe mâine. Nu mai suntem oameni, suntem consumatori. Nu mai suntem fiinţe umane, suntem statistici şi targeturi. Nu mai suntem individuali, suntem mase şi intervale de vărstă.

Hai să ne iubim iar părinţii, să râdem impreună cu copiii noştri. Hai să dăruim fără să ne pese ce primi în schimb. Hai să închidem telefoanele şi să vorbim cum făceam înainte, ochi în ochi şi mână în mână. Hai să ne aducem aminte cum e sa fii om. Hai să ne aducem aminte să ne iubim şi să iubim" - Stefan Moldoveanu din Bucuresti. 

Voi ce spuneţi? Cum spargem acest zid? Apropo, vă amintiţi de acest film? :)