Curtea Constituţională se joacă cu DEX-ul

Aşadar, Curtea Constituţională a României a publicat decizia în cazul iniţiativei cetăţeneşti de modificare a articolului 48 din Constituţie, de interzicere a căsătoriilor gay, după aprobarea demersului în iulie.

Decizia, iniţial comunicată pe 20 iulie 2016, scoate la lumină o serie de informaţii noi şi ne arată o Curte Constituţională descotorosindu-se, rând pe rând, de obligaţiile sale privind respectarea egalităţii în drepturi a tuturor cetăţenilor. În acelaşi timp, Curtea face o distincţie mai clară între conceptul de familie şi cel de căsătorie.

În primul rând vedem o prezentare de ansamblu a argumentelor juridice ale Coaliţiei pentru Familie, axate în principal pe documente internaţionale privind familia, pe argumentarea biologică privind reproducerea. Naţiunea e, astfel, protejată: 

(...) se impune astfel drept o măsură esenţială pentru protejarea poporului român, a identităţii şi unităţii acestuia în marea familie europeană (pg. 5).

Vedem mai apoi o serie de amicus curiae depuse din partea unor organizaţii internaţionale cum ar fi ILGA Europe, Amnesty Internaţional, sau naţionale cum ar fi ACCEPT sau alte ONG-uri de pe zona anti-discriminare, argumentând că iniţiativa Coaliţiei ar restrânge o serie de drepturi. De partea cealaltă, în favoarea iniţiativei s-au pronunţat Liberty Counsel, despre care am mai vorbit, ADF Internaţional sau Asociaţia Medicilor Catolici Bucureşti.

Coaliţia pentru Familie a strâns, aşadar, 2,7 milioane de semnături din 39 de judeţe plus Bucureşti.

Dacă iniţial Curtea precizează faptul că aceste amicus curiae sunt simple opinii şi nu devin parte a cazului, spre final Curtea subliniază că nu se poate pronunţa asupra unor chestiuni privind „oportunitatea” modificării sau nu a Constituţiei, pasând această responsabilitate legislativului şi, în ultimă instanţă, populaţiei votante. Interesant cum Curtea se declară împotriva „activismului judiciar”, însă la baza argumentaţiei aprobării iniţiativei Coaliţiei sunt folosite elemente culturale, nicidecum ştiinţifice.

Numărul total al semnatarilor iniţiativei de modificare a Constituţiei scade de la 3 milioane la 2,7 milioane. Coaliţia pentru Familie a depus în fapt 2.760.516 de semnături, din care Curtea a găsit peste 62.000 cu probleme, anulând o serie de liste de semnături. Conform Curţii, sunt îndeplinite condiţiile tehnice pentru a iniţia o modificare a Constituţiei, anume minim 500.000 de semnături din minim jumătate din judeţele ţării, cu minim 20.000 de semnături din fiecare judeţ. Coaliţia pentru Familie a strâns, aşadar, 2,7 milioane de semnături din 39 de judeţe plus Bucureşti.

Curtea separă, în decizia sa, familia de căsătorie, spunând: „Noţiunea de viaţă de familie este complexă, cuprinzând inclusiv raporturile de familie de fapt, distinct de relaţiile de familie rezultând din căsătorie, a căror importantă a îndrituit legiuitorul constituant să evidenţieze distinct, în art.48, protecţia relaţiilor de familie rezultând din căsătorie şi din legătură între părinţi şi copii” (pg. 16). Curtea separă articolul 26, care protejează viaţa intimă şi de familie, de articolul 48, care priveşte familia.

Curtea citează din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române pentru a defini termenul „a suprima” (drepturi, în cazul nostru).

Judecătorii şi judecătoarele CCR se aruncă într-o interpretare extrem de restrânsă a articolului 48, precizând faptul că acesta, deşi intitulat „Familia”, se referă în fapt exclusiv la căsătorie, în virtutea faptului că articolul vorbeşte despre copii şi drepturilor acestora faţă de părinţi. Pentru CCR, interzicerea căsătoriilor gay nu ar afecta relaţiile de familie, ci ar reprezenta „doar o precizare în privinţa exercitării dreptului fundamental la căsătorie, în sensul stabilirii exprese a faptului că această se încheie între parteneri de sex biologic diferit” (pg. 16-17). De altfel, argumentul biologic stă la baza deciziei Curţii Constituţionale, Curtea vorbind chiar de intenţia originară a legiuitorului în 1990, un element extrem de subiectiv pentru o interpretare constituţională.

Este evidentă, deci, componenta biologică ce a fundamentat concepţia legiuitorului constituant în privinţa căsătoriei, fiind fără îndoială că aceasta a fost privită ca uniunea dintre un bărbat şi o femeie, câtă vreme numai dintr-o astfel de uniune, indiferent dacă este în căsătorie sau în afara ei, se pot naşte copii. (pg. 17) 

Lucrul cel mai deranjant în decizia CCR se găseşte la punctul 42, unde Curtea citează din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române pentru a defini termenul „a suprima” (drepturi, în cazul nostru). Faptul că Curtea apelează la acest standard sub-minimal când vine vorba de drepturi cetăţeneşti nu poate decât să ne înfurie, să ne şocheze şi să ne pună pe gânduri cu privire la capacitatea de sinteză a membrilor Curţii.

Cum rămâne cu noi, ăştialalţi cetăţeni, pentru care dreptul la căsătorie este suprimat prin decizia Dvs.?

Când vine vorba de chestiuni atât de importante cum sunt drepturile, poate Curtea ar trebui să consulte o serie de documente oficiale şi argumente de drept constituţional. Curtea s-ar fi putut uita puţin la istoria recentă a României, când în 1994, a avut de judecat un faimos caz privind Articolul 200 din Codul Penal.

Aceeaşi Curte ar fi putut consulta şi amicus curiae care au fost depuse în acest caz, pentru a înţelege mai bine conceptul de suprimare a unor drepturi. Simpla propoziţie din decizie de la pagina 17, „iniţiativa de revizuire a Constituţiei (…) nu suprimă dreptul la căsătorie ori garanţii ale acestuia”, mă face să dau dezaprobator din cap. Cum rămâne cu noi, ăştialalţi cetăţeni, pentru care dreptul la căsătorie este suprimat prin decizia Dvs.?