Obiceiul cloapetelor, descris de un tânăr al satului Luciu

Marian Cloşca (16 ani) este elev al unui liceu de prestigiu din Slobozia. Vacanţa de iarnă şi-o petrece la părinţii din satul Luciu. În această seară, împreuna cu mai mulţi băieţi de vârsta lui, va participa la colindatul satului cu "cloapete". Mi-a promis, şi sunt sigur că se va ţine de cuvânt, că îmi va oferi câteva fotografii de la desfăşurarea acestei datini, unică în zonă, şi cu care locuitorii satului se mândresc. Spre seară, voi face un update, dat fiind faptul că se pleacă după ora 18.00, regulă respectată cu sfinţenie. 

Originile obiceiului îşi au rădăcinile în caracterul agro-pastoral din vechime al comunităţii din Luciu. Grupuri de tineri, cu vârstele cuprinse între 16 şi 20 de ani, colindă satul în ajunul Anului Nou, ţinând în mâini cloapete, asemeni talăngilor agăţate de gospodari la gâtul animalelor din ogradă: vaci sau de berbeci. Reprezintă o variantă locală, sau un substitut dacă vreţi, al atotcunoscutului Pluguşor.

Îmi descrie cu mândrie acest obicei, şi cu o surprinzătoare acurateţe, specifică celor mai în vârstă:

Acest obicei are o vechime nedeterminată, fiind preluat din moşi- strămoşi de fiecare generaţie. Zeci de generaţii au preluat de la parinţi şi bunici obiceiul de a merge cu cloapetele. Era dedicat flăcăilor, de la vârsta de 16 ani, până când plecau în armată. În noaptea de Anul Nou, megeau din casă în casă şi urau. Aceştia se adunau în grupuri(5-6 flăcăi) şi cu cloapete mari (asemenea celor de la gâtul oilor si vacilor), luau satul la pas, încă de când incepea să se însereze, vestind tutror, prin zgomotul pe care cloapetele îl făceau, Anul Nou. Zgomotul făcut de cloapete si de flăcăi avea rolul de a alunga tot răul din casele oamenilor, făcând loc binelui cu care anul nou avea să vină.

„Modificarea acestui obicei este nesemnificativă, astăzi flăcăii nemaintrând în casa oamenilor, ci se aşteaptă ca gazda sa iasă si să le dea răsplata. Astăzi, obiceiul şi-a păstrat autenticitatea, fiind transmis mai departe de noi. Iar noi sperăm ca şi urmaşii noştri să păstreze obiceiurile şi să nu lăsăm tradiţia să moară!", conchide acesta cu gravitate. 

Nu lipsesc nici superstiţiile legate de trecerea în noul an. La miezul nopţii, fiecare gospodar din Luciu face focul în stradă, pentru a alunga ghinionul. Există şi o superstiţie care contravine corectitudinii politice şi egalităţii de gen, specifice anului 2015: primul care are voie să treacă pragul casei în noul an este capul familiei, bărbatul, deoarece există credinţa că femeia aduce ghinion.

A doua zi de dimineaţă, pe 1 ianuarie, copiii merg cu Sorcova. Menirea celor mici este de a transmite sănătate şi un an nou îmbelşugat membrilor comunităţii.

La Luciu, nu se merge cu Sorcova, ci cu „Prichi, prichi", denumirea sub care este cunoscută străvechiul obicei, dată de primul vers al textului Sorcovei de prin aceste locuri. Fiecare copil îşi confecţionează o sorcovă dintr-o crenguţă de pom, împodobită cu hârtie colorată. Urarea este cântată la fereastra gazdei, copiii fiind răsplătiţi cu bănuţi de metal:

• Prichi-Prichii, revărsatu'
• Nici cocoşii n-au cântatu'
• Nici noi n-am întârziatu'
• Câte flori sunt pe pământ
• Toate merg la jurământ
• Numai floarea-soarelui
• Stă la poarta Raiului
• Raiule guriţă dulce
• De la tine nu m-aş duce
• De mirosul florilor
• De cântecul cucului
• Bate vântul de din dos
• Umple casa de miros
• Când bate vântul din faţă
• Umple casa de dulceaţă
• Busuioc verde pe masă
• Rămâi gazdă sănătoasă
• Şi noi şi alde dumneavoastră
• La anul şi la mulţi ani!