Societate

articolul anterior articolul urmator

De ce 1 Decembrie nu ar trebui să fie Ziua Naţională a României

40
1 Dec 2015 07:53:51
Ciprian Apetrei
Foto Ciprian Apetrei
Foto Ciprian Apetrei

Adoptată în grabă prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, 1 decembrie a fost aleasă doar sub criteriul orice altă zi decât 10 Mai, Ziua Naţională înainte de venirea comunismului. Nu a existat nicio dezbatere serioasă privind această alegere. A fost aruncată la repezeală o zi, importantă de altfel, pentru a se închide orice şansă privind revenirea, măcar simbolică, la Monarhie.

Lista roşie a celor care au semnat această lege ne dă astăzi fiori: preşedintele Senatului, Alexandru Bârlădeanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, Dan Marţian şi preşedintele României, Ion Iliescu.

Acesta a fost marele pariu al puterii „emanate” dupa Revolutie, marea miză a „democraţiei originale” şi marea spaimă de regele Mihai: acoperirea dublei imposturi în care se aflau. Să ne reamintim că România a fost republică doar în timpul comunismului, mai întâi Republică populară şi apoi Republică socialistă. Revoluţia care a dărâmat comunismul trebuia să îi darâme şi regimul impus de către acesta poporului român, mai ales că Regele alungat de către comunisti era încă în viaţă. A fost spaima teribilă a impostorilor autoinstalaţi în fruntea bucatelor, tocmai aparent legitimaţi în urma unor alegeri câştigate şi cu ajutorul demonizării partidelor istorice şi a Case regale, că poporul işi va întoarce faţa spre conducătorul său legitim.

O altă propunere respinsă în acel moment a fost aceea de 22 Decembrie, de asemenea stânjenitoare pentru cei care nu aveau nic un interes să se afle adevărul despre acele evenimente. De altfel, nu suntem mai departe nici acum de acea stare de ignoranţă, tocmai ce dosarul morţilor şi răniţilor de la Revoluţie a fost închis de către Parchet.

Dintr-o anumită perspectivă, un simbolism deosebit l-ar fi avut păstrarea, măcar pentru un an, a datei de 23 August, dar în adevărata sa semnificaţie. Ar fi fost un început de curăţare şi demistificare a istoriei comuniste, proces anevoios şi departe şi astăzi de a fi terminat.

Reîntoarcerea la 10 Mai ca Zi Naţională, pentru care pledează articolul de faţă, ar reface golul istoric lăsat de către comunism şi ne-ar reaşeza, măcar simbolic, în cadrul tradiţiei întrerupte de către aceştia. 

Un alt considerent de luat în seamă este faptul că 1 Decembrie este o sărbatoare a unui moment important, dar parţial, unirea Transilvaniei cu Regatul României, la 1918. Dar întregirea României are şi alte momente care o compun: 28 Noiembrie 1918, unirea Bucovinei cu România, 14 noiembrie 1878, Unirea Dobrogei cu România, 24 ianuarie 1859, unirea Principatelor Române.

Ziua de 10 Mai, prin cele trei semnificaţii ale sale, 1866, Carol I devine principele României, 1877, România devine independentă şi 1881, România devine Regat, se referă la totalitatea naţiunii române, sunt etape ale formării statului românesc. Proiectul început la 10 Mai 1866 se bazează pe Mica Unire de la 1859 şi este defintivat prin unirile succesive care i-au urmat, în 1878 si 1918. Ar fi deci mai potrivit în logica apariţiei statului român modern să alegem ca dată a sărbătoririi 10 Mai.

Ar fi şi două considerente practice împotriva datei de 1 Decembrie: este o zi de iarnă şi este o zi aflată în Postul Crăciunului. Poate părea lipsit de romantism istoric, dar este mult mai simplu să te bucuri de petrecerea zilei naţionale într-o perioadă caldă, în care poţi celebra în stradă fără constrângerea frigului, de multe ori patrunzător, al începutului de decembrie. Apoi plasarea în post face întotdeauna dificilă sărbatorirea, într-o ţară în care felurile tradiţionale de mâncare sunt pe bază de carne. Aşa se face că, după parada oficială, la care sunt prezenţi şi înalţi ierarhi ortodocşi, pare a exista o dezlegare de facto la fasole cu cârnaţi, sarmale şi alte delicatese populare, care numai de post nu sunt. De asemenea, legarea, din ce în ce mai accentuata, a zilei de 1 Decembrie cu cea, imediat precedenta in calendar, de 30 noiembrie, Ziua Sfantului Andrei, mai nou zi liberă şi parte a unei mini-vacanţe ortodoxo-naţionaliste nu face decât să caricaturizeze cele două sarbatori distincte în semnificaţiile lor.  

Ajungem astfel la adevărata importanţă a Zilei Naţionale, oricare ar fi ea în calendar, dincolo de festivisme, discursuri bombastice şi cazane de fasole cu cârnaţi. Pe care ar trebui să o avem în suflet în fiecare zi ca cetăţeni români, indiferent de etnia noastră şi indiferent unde locuim în lumea largă. Trebuie să fie ziua în care să ne gândim cum ne raportăm la ţara noastră. Ziua în care să nu o mai zeflemim, în care să nu îi mai spunem Românica. În care să nu mai credem că la noi e ca la nimeni. Ziua în care să ne întrebăm ce am facut pentru ea şi să găsim un răspuns pertinent la această întrebare.

Dacă ne putem, în mod sincer, răspunde că în anul care a trecut i-am vorbit corect limba, i-am păstrat cu drag tradiţiile, i-am recitit literatura, i-am dat o mâna de ajutor, am vorbit-o de bine, atunci suntem îndreptăţiţi să îi urăm:

La Mulţi Ani, România, ţara mea dragă, oriunde te-ai afla!

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

40 Comentarii

Radu Urdea
1.12.2015, 08:26:25

+1 (1 vot)
Radu Urdea
1.12.2015, 08:29:37

Desigur 10 Mai merită statutul de Sărbatoare Natională , dar 1 Decembrie e Ziua Națională .

-3 (11 voturi)
Filip
1.12.2015, 08:54:33

Un articol cel mult penibil. Era firesc sa se schimbe ziua nationala din 23 august, avand in vedere caderea regimului comunist. De fapt, ziua de 23 august se leaga destul de mult de monarhia dupa care tanjeste autorul articolului, a fost ultimul cadou facut tarii pe care o lasa pe mana rusilor de catre fostul rege Mihai, inaintea abdicarii (pe care o putem sarbatori pe 30 decembrie). Sa-l numesti inca rege e la fel ca si cand l-ai numi pe Iliescu inca presedinte. Diferenta e ca Mihai a renuntat la titlul de rege voluntar. De acord ca ar fi fost o insulta sa fie aleasa ziua de 22 decembrie. Nu poti celebra o sleahta de nemernici care au ucis miseleste atatia oameni nevinovati in zilele care au urmat executiei lui Ceausescu si apoi sistematic au distrus stalpii de sustinere ai unei tari care pleca de la 0, fara nicio datorie externa, cu o agricultura, industrie si turism care puteau inflori, in loc de a fi aruncate in pierzanie. Asa ca da, era necesara o zi simbolica, importanta, cat de "la repezeala" ar fi fost aruncata ea (sincer, avand in vedere tot ce a fost orchestrat pana in acel moment, m-ar mira ca ziua nationala sa nu fi fost planificata). Dar ziua de 1 decembrie este una fireasca, reprezinta unirea tuturor romanilor, nu una partiala cum sugereaza articolul prin celelalte "momente" precursoare marii uniri. Este unirea semnata de Carol I, dar e ziua romanilor, nu a lui si nu a monarhiei. Dar cea mai penibila parte din articol e cea referitoare la considerentele "practice". Daca intregirea Romaniei pica de Craciun sau Revelion insemna sa nu o sarbatorim? Sugestia ca e mai comod sa nu iesi in strada iarna mi se pare o imbecilitate si o ofensa adusa tuturor romanilor care au iesit in strada tocmai in plina iarna si frig pentru a-si apara libertatea, drepturile si dorinta de unire in atatea episoade ale istoriei noastre. Asa ca autorul poate serba fericit ziua fostei case regale a Romaniei pe 10 mai. Intre timp, romanii isi serbeaza ziua nationala pe 1 Decembrie. La multi ani!

-1 (23 voturi)
Filip
1.12.2015, 09:04:14

*semanata de Carol I, nu semnata.

-3 (5 voturi)
Ciprian Apetrei
1.12.2015, 09:23:09

Dincolo de epitetele nu prea elegante pe care mi le adresati, va multumesc pentru lectura dumneavoastra atenta. Avem puncte unde suntem de acord, puncte unde nu suntem de acord, putem, de Ziua Unirii, sa fim politicosi in a le separa?

+3 (11 voturi)

Vezi toate comentariile (40)

Modifică Setările