De 15 ori mamă

Să fii mamă nu o dată, nu de două, ci de 15 ori este un chin sau o binecuvântare?

Să fii mamă nu o dată, nu de două, ci de 15 ori este un chin sau o binecuvântare, m‑am întrebat, citind emoţionanta poveste a Rodicăi Stoican. La 42 de ani, ea şi-a petrecut mai bine de un sfert din viaţă dând naştere la cinci băieţi şi zece fete. E o femeie simplă, are doar trei clase, nu ştie să scrie şi nici să citească, dar nevoia a învăţat‑o să numere.

„Lucian, Anca, Simona, Nicoleta, Avram, Samson, Claudia, Abel, Daniel, Rebeca, Lidia, Ana-Maria, Sunamita, Tabita, Andreea", îşi strigă ea copiii, numărându‑i pe degete, atentă să nu uite pe careva. Cel mai mare are 27 de ani şi i-a făcut, la rândul său, patru nepoţei. Cu toţii trăiesc într-o casă cu cinci încăperi, primită ca locuinţă socială de la Primărie.

Moldoveancă de fel, din Slobozia Bradului de Vrancea, Rodica s-a măritat de mică. Au dat-o părinţii după un băiat din sat, care li s-a părut „om serios". La vârsta la care alte fete se jucau cu păpuşile, ea era deja gravidă. Apoi, s-a mutat cu familia în Bucureşti, sperând să găsească aici un trai mai bun. Dar după ce i-a turnat o droaie de plozi, bărbatul a părăsit-o. A lăsat-o să-i crească singură!

În fiecare zi, Rodica se trezeşte dis-de-dimineaţă, îi pregăteşte pe cei mici de şcoală, le găteşte, le spală, face curat. Îşi drămuieşte atent fiecare bănuţ, pentru că trebuie să hrănească nu unul, ci vreo 20 de suflete, dacă-i punem la socoteală şi pe nepoţi. Meniul zilei: o oală de 15 litri de ciorbă sau fasole cu „tacâmuri". E greu, dar mămica-eroină are măcar satisfacţia că pruncii s-au ţinut de carte: una dintre fete este studentă la Drept, iar alte două fac masterul la ASE.

De ce a născut atâţia? „Din cauza religiei", răspunde femeia, despre care-ţi dai seama imediat că e „pocăită". Nu fiindcă poartă un batic pe cap sau pentru că, după spusele sale, n-a încercat niciodată să facă avort. Ci pentru că pare să privească totul cu seninătatea celui care crede: „Dumnezeu a vrut să am atâţia copii!", adaugă Rodica.

I-ar fi plăcut, ne spune, să lucreze ca femeie de serviciu. A fost prea ocupată, însă, cu „grădiniţa" de acasă. Ştiu, mulţi dintre noi vor găsi o mie de motive să nu fie de acord cu ea. Dar ce mi se pare cu adevărat impresionant nu e recordul de a fi fost de 15 ori mamă. Şi nici performanţa de a-i fi crescut cum se cuvine. Ci faptul că, într-o ţară de asistaţi social, în care milioane de oameni stau cu mâna‑ntinsă după ajutor de la stat sau după pomana vreunui miliardar, Rodica nu cerşeşte mila nimănui.

Iată o mamă care-şi merită pe deplin toate cele 15 felicitări primite ieri, pe 8 Martie, de ziua ei. Ceea ce mi-aduce aminte de vorbele unei scriitoare feministe de peste Ocean, Marilyn French, care a scris odată: „Să-ţi hrăneşti copiii şi să-i creşti împotriva sorţii este, oricând şi oriunde, mai valoros decât să strângi şuruburi la maşină sau să proiectezi arme nucleare".