De Înviere, nu a fost sânge pe pereţi. Doar linişte şi bucurie

A trecut o săptămână de la Înviere. S-au calmat spiritele, ca prin farmec. Sau ca prin minune, depinde de credinţa fiecăruia.

Ce mai zbucium a fost în presă. Ce strigăte de luptă, ce cântece de jale. Orice a fost permis. "Adevărat ne-a infestat", "Dani are nevoie de clienţi ", "Ne omorâţi " etc

Până la urmă nu a fost sânge pe pereţii niciunei biserici. Miniştrii nu s-au împuşcat între ei, deşi presa a scris mare "război în Guvern". Au rezistat şi la "torpilarea" venită de la preşedinte. Submarin atomic Iohannis, degrabă torpilatoriu.

A fost totul în regulă. Distribuirea luminii de Înviere şi a Paştilor s-a desfăşurat fără nici un incident. Printr-o reţea de voluntari, mult mai bine aşa decât cu ajutorul poliţiei.

Este foarte potrivit că Biserica îşi dezvoltă propria reţea de voluntari. Cu cât este mai puţin dependentă de Stat, cu atât mai bine.

Legat de presă, orice normă deontologică a fost suspendată.

Orice mesaj, oricât de alarmist, a primit spaţiu de exprimare. Tonul a fost apocaliptic, s-au cerut demisii de miniştri pe loc, fără nici o întârziere sau negociere. Altfel venea potopul. După ce nu a venit, nimeni nu s-a scuzat. Asta înseamnă un singur lucru: sunt oricând gata să reînceapă. La prima ocazie, lupta va fi reluată. Ca o armată de rezervişti nervoşi, care se plictisesc acasă şi de-abia aşteaptă o mobilizare. Responsabilitatea pe timp de pademie, un moft.

Au fost mobilizaţi din două părţi: zona "adevăraţilor creştini", care se vaită că sunt martirizaţi, că virusul este conspiraţie de la Bruxelles că să le interzică lor mersul la Biserică. "Tanguieli de huhurezi în poduri părăsite". Formularea aparţine părintelui Ioan-Florin Florescu, autorul unui text excepţional despre credinţă şi religie: semnul Bisericii călătoare.

Şi din zona "progresiştilor", care se vaită că BOR încalecă statul laic şi provoacă dictatura religioasă. Vârf de gama, BOR poate fi echivala cu ISIS. Cum ei se lupta cu asta, sunt şi ei martiri, ca şi prima categorie.

Doar că mare parte dintre ei sunt din acelaşi film, de fapt. Filmul propagandei ruseşti, cu actori credincioşi sau atei. Rogozanu, Ernu, Capsali sau Puric sau acelaşi suflet roşu. Orice circ, orice dezbinare în societate le prinde bine. Au mai jucat împreună în Războiul referendumului. Şi atunci au câştigat.

Revenind la presa de opinie şi zgomot, slabe speranţe să fi învăţat ceva din această lecţie.

Dar bucuria Învierii nu a fost deranjată, pe fond, de această hărmălaie lumească. Liniştea acestei Săptămâni luminate este o dovadă în acest sens. Să o păstrăm cât mai mult timp în suflet.

Şi să ne bucurăm de Înviere în fiecare duminică.

Citiţi şi: Duminica cea de toate zilele