De ce e interzisă căsătoria marţea în România şi cum am reuşit eu fix joia

Ce vă voi povesti în continuare, sub cuvânt de onoare, face parte din categoria întâmplărilor pe care nu le-ai crede nici măcar tu, povestitorul, de nu le-ai fi trăit pe pielea ta. Mărunte fiind, lucrurile de genul acesta le afli şi te interesează doar atunci cand te izbeşti de ele, după care, de regulă, te resemnezi şi te conformezi cuminte.

În acelaşi timp, e emblematic pentru felul în care funcţionează minunata noastră ţărişoară şi legile ei zburătoare. Bietul Kafka ar avea cu adevărat din ce se inspira, iar de Caragiale ni se face zilnic dor...

În iunie (nu mai ştiu exact data) se fac 14 ani de când m-am însurat (a doua oară). Întrucât doream să fie ceva cât se poate de discret, doar noi şi naşii, am vrut să se întâmple într-o banală zi de joi.

Ca atare, mă duc însoţit de foarte tânăra mea logodnică la Primăria din Alba Iulia, într-o urâtă dimineaţă de luni. Urmează nişte momente de neuitat, pe care le retrăiesc acum de parcă ar fi fost ieri:

(Eu, zâmbind, în timp ce-i puneam pe birou funcţionarei de la Oficiul Stării Civile dosarul cu toate actele necesare căsătoriei)

– Sărumâna'! Vreau şi eu să mă însor, vă rog.

– Iar?! No bine...   (răsfoieşte cu degete groase dosarul)   Pare că-i totu' îi în regulă. Miercurea cealaltă, între 10 şi 12, să veniţi, cu doi martori. La ce oră să vă trec?

– Nu, nu miercuri, joi, vă rog. Noi joi am vrea, doar joi pot şi naşii...

– Îmi pare rău, joi nu se poate. Dacă vreţi joi, trebuie să veniţi mâine să depuneţi cererea. 

– Cum adică?! De ce să nu se poată?!

– Trebuie să fie 10 zile fix, din ziua în care depuneţi, număraţi şi dumneavoastră, să vedeţi că pică miercurea...

(Eu, bulversat, după un scurt blocaj)

– Doamnă, eu sper că glumiţi! Cele 10 zile trebuie sa fie cel puţin 10, nu fix 10, dacă vă referiţi la perioada în care căsătoria e afişată pentru ca oricine să se poate opune...Stiţi, nu demult am terminat şi eu Dreptul şi m-am documentat niţel înainte de a veni...

– Şefa, spune-le te rog şi dumneata că nu se poate joia, că văd că insistă domnul, nu înţelege...

(O duduie rubicondă, de la biroul din mijlocul camerei, afundată până atunci în dosare, vădit deranjată)

– Da, e cum zice colega, joia viitoare în niciun caz, nu-s 10 zile.

– Dar de ce nu se poate după 11 zile?! Chiar nu înţeleg! 

– Pentru că Legea ne obligă să oficiem căsătoriile după 10 zile de la depunerea actelor, în care intră şi ziua depunerii şi cea a oficierii. Articolul 29. Uitaţi aici, vedeţi, aliniatul 1, scrie clar, negru pe alb!...Acum aţi înţeles? 

– Incredibil şi nemaipomenit! Doamnă, termenul ăsta-i minim, nu poate fi fix! N-are nicio logică, serios acum...În niciun caz una juridică! Care-i scopul legii, totuşi?! Iertaţi-mă, dar asta, ce mi-aţi arătat, e o prevedere aberantă!

(Işi bagă nasul şi a treia funcţionară, o uscăţivă cu glas piţigăiat) 

 – Domnule, dumneata ne înveţi pe noi cum să ne facem treaba aici?! Aberante, neaberante, nu noi am făcut legile astea, noi numa' le aplicăm! În nicio Primărie din ţara asta nu se oficiază căsătorii decât după 10 zile, fix! Ce-i aşa greu de priceput?! 

(Eu, nervos)

– Să înţeleg deci că dacă aş vrea să mă insor...marţea, de exemplu, nu se poate, pentru că n-am cum depune actele duminica?! 

(Şefa, mai nervoasă ca mine)

– Ha, ha! Da, exact! Şi nici lunea nu puteţi, că noi sâmbăta nu luăm dosare! Chiar aşa, de ce nu vă căsătoriţi şi dumneavoastră sâmbăta, ca toată lumea?!

– O, dar asta-i chiar formidabil! Îmi cer scuze, mi se pare absurd! Vreau să vorbesc cu juristul Primăriei, dacă se poate!

– Da, da, aşa să faceţi, vă rog să vorbiţi, vorbiţi cu cine vreţi, şi cu Primarul dacă doriţi, şi-o să vedeţi că vă va zice toată lumea acelaşi lucru! 

(Zece minute mai târziu, în biroul juristului, un tânăr deşirat, cam bizar, dar cu o privire inteligentă şi voce calmă, după ce i-am expus cazul, cât am putut eu de concis în starea aceea de surescitare)

 – Mda, şi eu zic că aveţi dreptate...E cumva ilogic să nu te poti căsători şi după 10 zile, cel puţin cât e valabil certificatul prenupţial, 30 de zile... Interesant, nu mi-a mai semnalat nimeni chestia asta... Adevărul e că deşi îi formulată prost prevederea, ar trebui totuşi să se ţină cont de spiritul ei...Culmea, de aici rezultă că primarul poate scurta termenul, din motive temeinice, dar nu-l poate lungi, în interpretarea asta "fixistă"...Hm...Acum realizez de ce-i coadă la Starea Civilă în fiecare joi, la depunerea actelor, că altfel nu se pot căsători oamenii sâmbăta...Pfff!...Haideţi c-o să cobor cu dumneavoastră să le explic colegelor...

(Peste alte şapte-opt minute, din nou în biroul Stării Civile, şefa, oţărâtă, către tânărul jurist, ce tocmai îşi permisese să-i ţină o scurtă dizertaţie de dreptul familei)

– Dumneata să-ţi vezi de biroul juridic, domnule coleg, nu ne da nouă lecţii aici! Şi noi suntem juriste! Pe noi ne amendează poliţia dacă nu respectăm legea, nu pe dumneata!

(Logodnica mea, ce stătea cuminte cam la un metru în spatele meu, oricum uşor deprimată în perioada aceea, cedează psihic şi izbucneşte într-un plâns zgomotos; îi arunc o privire şfichiuitoare, apoi intervin prompt şi patetic, adresându-mă şefei)

 – Scumpă doamnă, vă înţeleg, aveţi dreptate, vă rog să mă scuzaţi şi vă rog din suflet să ne ajutaţi, să faceţi o mică excepţie...Noi plecăm azi din Alba şi chiar n-avem cum depune mâine actele...of!...Iar naşii noştri nu pot veni decât joia...Vă rugăm...

(Şefa, subit condescendentă)

– Mda...Bine, facem o excepţie, ultima dată, dar să stiţi că vă ajutăm numai pentru tăticu', doctorul Munteanu, un om deosebit!

Fix 11 zile mai târziu ne înfătişam, la ora exactă, alături de naşii noştri şi numai de ei ( "dovada" e poza, pentru care le mulţumesc naşilor), la Oficiul Stării Civile. Câteva minute mai târziu ziceam "Da", pentru ultima oară în viaţa mea. La ieşire, mă frapează panoul de afişare a căsătoriilor. O curiozitate morbidă mă determină să mă apropii. În dreptul numelor noastre, în căsuţa din tabel ce corespundea datei depunerii cererii, era trecută data/ziua de MARŢI, fix 10 zile înainte de joia în care eram...

P.S. Ca orice căsătorie încheiată într-o zi de joi, n-a ţinut mult, fix trei luni. Cu altă ocazie, poate vă voi povesti divorţul, faţă de care căsătoria aceasta e o palidă anecdotă...