De ce ideile şi alegerile contează? Polonia şi România în oglindă

„Zilele acestea, Polonia este un alt stat unde populismul şi extremismul şi-au dat mâna pentru a avansa idei politice şi politici publice în detrimentul femeilor.” FOTO spring.st

Este inuman şi amoral să se recurgă la avort ca metodă contraceptivă absolut banală, dar la fel de inuman este ca Statul să oblige victimele violului să păstreze copilul, să interzică această opţiune sau să restricţioneze accesul la servicii medicale în acest sens.

Populismul feroce promovat şi preluat de unii politicieni în căutare de validare şi de voturi dăunează grav sănătăţii şi dezvoltării pe termen lung a unei naţiuni. Cazul Brexit-ul Marii Britanii din Uniunea Europeană şi toate consecinţele neplăcute cu care insula britanică se luptă acum sunt un exemplu grăitor în acest sens. Zilele acestea, Polonia este un alt stat unde populismul şi extremismul şi-au dat mâna pentru a avansa idei politice şi politici publice în detrimentul femeilor, în sensul interzicerii avortului în toate cazurile, cu excepţia celor în care viaţa femeii este în pericol.  Problema interzicerii dreptului femeilor poloneze de a decide liber cu privire la viaţă sau avort este veche, încă din 1993. Femeile poloneze îşi comandă pilule anticoncepţionale pe internet sau călătoresc în alte ţări pentru a putea avorta.

„În cazurile în care avortul este, teoretic, legal, şi anume când există o ameninţare a adresa vieţii sau sănătăţii femeii, când există riscul de malformaţii ale fătului sau când sarcina este rezultatul unui act criminal (viol), de facto nu este disponibil, în practică imposibilitatea de a avorta fiind mai strictă decât permite legea, pentru că medicii şi spitalele nu doresc să se expună unor posibile investigaţii penale”, ne-a declarat Karolina Wieckiewicz, avocată poloneză şi expertă independentă privind drepturile sexuale şi reproductive.

Parlamentul polonez a respins, până la urmă, proiectul de lege care viza restricţii încă mai mari pentru femeile poloneze, în urma unui protest masiv care a scos pe străzile Poloniei aproape 6 milioane de poloneze. Partidul social-conservator PiS (Dreptate şi Justiţie) nu a sprijinit în final proiectul, deşi se revendică din valorile catolice şi are o legătură strânsă cu Biserica Catolică, iar răzgândirea a venit în urma revoltei masive care le-a scos pe poloneze în stradă. În orice caz, cercurile conservatoare poloneze au încercat, sistematic în ultimii ani, să impună o lege cât se poate de strictă care să limiteze avorturile şi să le menţină ilegale, în ciuda protestelor societăţii civile şi a unor condamnări la CEDO împotriva Poloniei. Tentativa recentă a avut ca scop pedepsirea femeilor (penală) şi o redefinire extrem de restrictivă a copilului, precum şi una  foarte extinsă în ceea ce priveşte pierderea unei sarcini şi a stabilirii responsabilităţii. Deşi a mai existat un proiect de lege venit din societatea civilă privind amendarea legii în sensul respectării drepturilor femeilor, acesta nici măcar nu a fost discutat, datorită componenţei actuale a Parlamentului polonez, dominat de conservatori.  Reluarea proiectului de lege, în sensul unor restricţii suplimentare, vine în contextul noilor alegeri şi a unei mişcări puternice anti-guvern începută în noiembrie anul trecut, pe fondul unei crize politice şi constituţionale, mi-a precizat Karolina Wieckiewicz.

De ce ar fi România în oglindă cu Polonia? Alegerile contează, calitatea oamenilor şi diversitatea partidelor care ajung în Parlament contează, pentru că ideile care generează politici şi opţiuni de reglementare legislativă contează. Dacă într-un Parlament naţional ai numai oameni care gândesc toţi la fel (de ex. marţea neagră şi tentativa de capturare a Statului) şi nicio opoziţie, nicio idee alternativă, nici o confruntare dintre rău şi bine sau dintre bine şi mai bine, atunci ai problemă majoră ca ţară şi ca proiect naţional. Dacă proiectul tău de ţară e dat pe mâna „sistemului” şi a oamenilor lui, cetăţenii suferă, iar viitorul e amanetat pe termen lung, aruncat în braţele unei alte generaţii de sacrificiu. Este sănătos într-o democraţie să ai tensiune între idei şi partide de dreapta, liberale sau conservatoare şi idei şi partide de stânga, liberal progresiste sau socialiste. Important este să ai opţiuni, să gândeşti critic şi să alegi binele public sau măcar un compromis rezonabil. Când, pe termen lung, un singur partid sau grupare face agenda publică înseamnă că echilibrul dintre diversele forţe care împing o naţiune înainte este periclitat sau chiar anulat.

Să ne uităm cu atenţie la Polonia, la propriul trecut şi la actualii demagogi ai conservatorismului cu binecuvântare BOR şi să separăm, pe chestiunile esenţiale, Biserica de Stat, dacă tot am trecut prin Iluminism acum 3 secole.

Referitor la avort, corpul femeii, familia şi bunăstarea copiilor (unde trebuie să prevaleze întotdeauna interesul superior al copiilor oricăror altor considerente private sau publice, conform standardelor internaţionale) accentul pe reglementarea drepturilor şi restricţionarea opţiunilor femeilor este anti-democratic şi retrograd. Este o etapă istorică pe care polonezele o credeau depăşită. Interesul real al acestei dezbateri al trebui să îl constituie educaţia sexuală, atât a bărbaţilor, cât şi a femeilor. Este inuman şi amoral să se recurgă la avort ca metodă contraceptivă absolut banală, dar la fel de inuman este ca Statul să oblige victimele violului să păstreze copilul, să interzică această opţiune sau să restricţioneze accesul la servicii medicale în acest sens. În România avem deja o istorie negativă a avorturilor ilegale făcute insalubru în perioada comunistă şi este o lecţie de care trebuie să ţinem cont, mai ales când auzim discursuri populiste cu pretenţii care re-revendică trupul femeii pentru o agendă politică. Mă refer explicit la noile partide politice şi coaliţii, strâns inter-conectate cu BOR, care vor să pună pe agenda publică restrângerea unor drepturi, greu obţinute democratic aici sau oriunde, atât împotriva femeilor, cât şi împotriva minorităţilor sexuale. Se recurge, din nou, la propagandă şi îndoctrinare, la apelul la tradiţie, Biserică şi valori strămoşeşti, în dispreţul drepturilor fundamentale. Este bizar că deschiderea actualului Papă şi nuanţările pe aceste teme aduse de capul Bisericii Catolice nu se reflectă deloc în dezbaterile de la noi. De asemenea este relevant că derapajul anti-democratic al Poloniei nu se reflectă în dezbaterile de la noi. Este de reţinut însă modul în care ideile operează în spaţiul public: sunt proiectate ani la rând, până când momentul politic devine prielnic avansării unei agende politice şi a unui guvern care poate impune politici profund nedemocratice. E un traseu subtil, dar vizibil deja şi la noi, dar şi în SUA şi în mai multe state europene, pe fondul unor crize perpetue şi a unei insecurităţi economice şi existenţiale. Să ne uităm cu atenţie la Polonia, la propriul trecut şi la actualii demagogi ai conservatorismului cu binecuvântare BOR şi să separăm, pe chestiunile esenţiale, Biserica de Stat, dacă tot am trecut prin Iluminism acum 3 secole.