De ce nu toată lumea dezvoltă efecte secundare la vaccinul anti-COVID

Efectele secundare ale vaccinului nu ar trebui privite ca o măsură a eficienţei vaccinului Foto Radu Petroşel

Majoritatea vaccinurilor au efecte secundare, inclusiv cele anti-COVID, şi deşi prezenţa acestora arată că sistemul imunitar funcţionează cum trebuie, nici lipsa acestora nu ar trebui să ne îngrijoreze.

Oamenii care aleg să se vaccineze sunt asiguraţi că dacă simt o durere la locul înţepăturii, oboseală sau dureri de cap, acestea sunt semne că sistemul imunitar funcţionează cum trebuie. Acest lucru i-a făcut pe unii să se întrebe: dacă sistemul imunitar face ce trebuie să facă, înseamnă că dacă nu am efecte secundare sistemul meu imunitar nu e pregătit să mă protejeze? Staţi liniştiţi, nu înseamnă asta, scrie site-ul The Conversation, citat de Digi 24.

Testele clinice făcute de Pfizer arată că 50% dintre participanţi nu au simţit niciun efect secundar semnificativ şi totuşi 90% dintre participanţi au dezvoltat imunitate împotriva coronavirusului. În cazul vaccinului Moderna, se arată că, în vreme ce efectele secundare pot să apară la un om din zece, vaccinul îi protejează pe 95% dintre cei care îl fac.

Potrivit sursei citate acest lucru poate fi explicat dacă luăm în considerare felul în care organismul dezvoltă imunitate împotriva virusurilor în momentul în care primeşte un vaccin. Majoritatea vaccinurilor împotriva COVID, inclusiv cele deja autorizate, folosesc o proteină virală care se găseşte pe suprafaţa coronavirusului, cunoscută ca proteina-ţepuşă sau proteina S, care mimează infecţia pe cale naturală şi declanşează răspunsul imun al organismului. 

Imunitate înnăscută şi imunitate adaptivă 

Partea răspunsului imunitar cunoscută ca imunitate înnăscută reacţionează aproape imediat la proteina S şi lansează un atac împotriva ei, declanşând o inflamaţie, ale cărei principale semne sunt febra şi durerea. Deci imunitatea înnăscută este cea care cauzează efectele secundare cele mai întâlnite, pe care oamenii le au o zi sau două după vaccin. 

Imunitatea de lungă durată, care este scopul principal al vaccinării, se obţine doar activând şi a doua parte a răspunsului imunitar: imunitatea adaptivă. Aceasta este declanşată cu ajutorul imunităţii înnăscute şi are ca rezultat generarea de celule T şi anticorpi, care protejează împotriva infecţiei în cazul expunerii ultrerioare la virus. 

Spre deosebire de imunitatea înnăscută, cea adaptivă nu poate declanşa o inflamaţie, deşi studii recente sugerează că poate contribui semnificativ la acest lucru. La unii oameni, inflamaţia declanşată de sistemul imun înnăscut împreună cu cel adaptiv este exagerată şi se manifestă ca un efect advers. La alţii, deşi răspunsul imun există, nu este la un nivel atât de ridicat încât să provoace efecte secundare semnificative.

În ambele cazuri, imunitatea împotriva virusului este stabilită. 

Astfel că, potrivit sursei citate, efectele secundare ale vaccinului nu ar trebui privite ca o măsură a eficienţei vaccinului. În ciuda varietăţii de răspunsuri la vaccin, cei mai mulţi oameni obţin imunitate împotriva coronavirusului prin vaccinare, indiferent de prezenţa, absenţa sau intensitatea efectelor secundare.