De ce îi resping pe superficiali pe bandă rulantă

Am făcut unul dintre cele mai bune licee din ţară la vremea aceea (şi cred că şi acum sunt la fel), Vasile Alecsandri din Galaţi. Liceu vechi, de o sută de ani, cu sală de teatru, pian, bazin de înot, curţi interioare şi multe altele pe care nu le avea niciun alt liceu din oraş.

Nimic, dar ABSOLUT NIMIC din ce se făcea acolo nu era superficial, ci dimpotrivă, cu cea mai mare seriozitate posibilă. Şi nu vorbesc doar de materii, care toate erau făcute bine şi cu cea mai mare responsabilitate. Era liceu de matematică-fizică, deci pentru acestea nici nu se putea concepe altceva decât standardul maxim posibil, dar şi geografia, şi biologia, româna, franceza erau făcute exemplar, extrem de serios, ba până şi sportul era cu planificare şi se ştia dinainte ce urma să facem, şi nu ne puteam fofila defel. Dar nu numai lecţiile erau făcute riguros şi exemplar, după cum am spus, ci orice altceva: curăţenia, disciplina, punctualitatea, relaţiile cu profesorii, totul. Şi te abţineai serios să faci ceva ce nu trebuia în afara liceului şi în afara orelor, fiindcă dacă se afla asta în liceu, suportai consecinţe. Iar dacă erai dat afară din acel liceu, te considerai proscris pe viaţă.

 Apoi am făcut Facultatea de Fizică la Universitatea din Bucureşti, considerată şi ea una dintre cele mai bune facultăţi din ţară. Şi nu doar prin calitatea cursurilor şi standardele academice, ci şi prin tot restul, la fel ca la liceu. Şi aici, toate cursurile „mari, fundamentale” (matematica, fizica cuantică, nuclearele, electrodinamica etc.) erau făcute exemplar, fără urmă de superficialitate sau compromis de orice fel. Câteva, mai periferice, aveau totuşi profesori mai permisivi şi lăsau puţin loc superficialităţii, însă nici acolo prea mult.

În liceul acela fabulos am învăţat eu să nu fiu superficial, şi facultatea aceea adevărată mi-a introdus asta definitiv în cap şi în inimă, şi sper că şi în ADN. De atunci detest superficialitatea ori de câte ori şi oriunde o văd. De aceea îi resping pe bandă rulantă pe toţi candidaţii care sunt superficiali (şi ştiu să detectez asta mai bine decât oricine, cred eu), oricât de experimentaţi ar fi ei în joburile şi în meseria lor... 

PS: Ştiu că sunt în continuare licee în România care în care lucrurile se fac în acelaşi fel ca atunci la liceul meu. Care sunt acestea? E printre ele vreun liceu nou, sau toate sunt doar printre cele cu tradiţie, care au reuşit să îşi păstreze standardele maxime?