Apostazia conştiinţei la români

Cu ipocrizia hoţului neprins, românii se uită la procesul Voiculescu. Apostazia conştiinţei la o naţie care n-a excelat niciodată în asta sui generis şi care şi-a spus mereu că "tigva plecată, sabia n-o taie", "gura bate fundul civic" şi alte asemenea mari născociri de "mare responsabilitate".

Era prin locul de baştină al tatălui meu, prin Bistriţa, o vorbă pe care bătrânii ţi-o trânteau neaoş în faţă ori de câte ori tot ce aveai de spus se învârtea în jurul propriei tale persoane. Te priveau pieziş, îngustându-şi ochii până la a deveni o linie oblică, îşi ţuguiau buzele într-un soi de sărut crispat şi-ţi aplicau sec şi fără emoţii două cuvinte usturătoare ca urzica lipită de butucul roz şi moale în pofida tratamentelor de tonifiere aplicate al unei domnişoare piţipoance de maidan post-decembrist: „Mândria prostului”. Suna ca o înjurătură deşi nu era,  corecţie care te poziţiona corect în raport cu lumea şi nivelul tău.  Corecţia lăsa „prostul nedumerit” în mijlocul satului. În lumea bunicilor mei, faptele dădeau nota şi valoarea omului, nu vorbele sale.

În mica frizerie de cartier a poposit de curând o demoazelă cu ifose de mare cunoscătoare a lumii. Ca toţi românii cu bagaj de bun simţ zero, cu cunoştinţe şi mai puţine. Îi recunoşti de la o poştă. De gura lor atoateştiutoare şi de sfaturile lor nu mai încapi nicăieri. Demoazela crede că ştie totul pentru că s-a măritat în Austria unde a făcut şi un copil, iar acum vine să ne arate nouă cum se fac afacerile în România doar deh, a bătut vreo 900 de km după ce a trăit ca buruiana într-o ţară de adopţie unde n-a realizat nimic. E totuşi mare investitor datorită kilometrilor parcurşi, probabil. Predă lecţii de viaţă în coaforul-frizerie de cartier unde îşi plăteşte cursul ca să înveţe meseria de frizer. O întreb despre Austria pe care o cunosc binişor. Sare ca arsă:

„Aaa, nu! Austria nu e un loc bun de trăit! Acolo nu poate nimeni să pună o vorbă bună pentru tine, iar controlul de la Fisc e pe bune. N-ai cu cine rezolva nimic. Nu-i mai bine aici în România unde te poti descurca?”.

Ne lamentăm de conducătorii noştri. Ne lamentăm de soartă, de viaţă, de politic, privim cu sufletul la gură cum indivizi fără scrupule pe care românii i-au votat – să nu o mai dăm la întors – fentează şi justiţia după ce ne-au furat a doua oară banii şmenuiţi în primă fază de Ceauşescu „cel onest şi patriot” (nu-i aşa?!). Mai mult de jumătate din populaţia României consideră că criminalul cu patru clase era cinstit şi român patriot. Ca Ponta. Care e mare ortodox şi român. Şi Voiculescu e mare patriot şi român. Pe banii clientului a construit imperii media şi financiare. E regele „jmecherilor”, a ălora pe care românii i-au ridicat admirativ pe socluri mentale în toată istoria lor şi pe care de 25 de ani îi votează cu sârg. „Descurcăreţul”. De ce aşteptaţi să intre la puşcărie? Care din voi n-ar fi făcut la fel dacă ar fi avut puterea? Care din voi nu se bucură la mica „cioleală” din viaţa lui de zi cu zi?  Care din voi nu s-a bucurat „de vorba bună pusă unde trebuie”?  Care dintre voi şi-a făcut conştiincios datoria chiar şi atunci când nu era vreo sancţiune drastică pusă?