Directorul Asociaţiei Telefonul Copilului: „Pentru că nimeni nu-i ascultă acasă, la noi sună unii copii care nu vor decât să ne recite poezia învăţată”
0
Peste 50.000 de apeluri au fost înregistrate în România în primele şase luni din 2013 la Telefonul Copilului 116 111, iar din ce în ce mai multe vizează consilierea psihologică, o nevoie resimţită atât de copii, cât şi de părinţi. Specialiştii prezenţi în studioul Adevărul Live au discutat joi, de la ora 11, despre „generaţia însingurată“.
Telefonul Copilului 116 111 este linia europeană de asistenţă pentru copii, gestionată în România de Asociaţia Telefonul Copilului şi Romtelecom. Apelul către 116 111 este oferit gratuit de Romtelecom şi Cosmote.
În primele şase luni ale anului au fost înregistrate 51.059 de apeluri la 116 111, iar dintre acestea 2.569 au reprezentat cazuri care au necesitat şi intervenţia instituţiilor abilitate pe de o parte, iar pe de altă parte consilierea şi monitorizarea continuă a specialiştilor Asociaţiei Telefonul Copilului. Discutăm de o creştere cu aproape un sfert a numărului cazurilor de abuz asupra copilului sesizate la această linie telefonică, faţă de aceeaşi perioadă din 2012.
Însă, principalele necazuri semnalate de copii, în acest an, la 116 111 sunt din spectrul problemelor de ordin psihologic. Nevoia de comunicare, neînţelegerile cu părinţii sau relaţia deficitară copil – părinti reprezintă aproape 70% din numărul total al apelurilor copiilor, principalii utilizatori ai liniei telefonice gratuite.
Însă şi părinţii sună pentru consiliere, de multe ori juridică, pentru a afla cum pot obţine diferite drepturi sau pur şi simplu pentru ajutoare din cauza sărăciei, dar şi pentru a primi sfaturi în privinţa relaţiei cu copiii lor.
Despre aceste probleme care afectează societatea românească, mai ales după criza economică, am discutat joi, la Adevărul Live, cu Cătălina Florea, directorul Asociaţiei Telefonul Copilului, Daniela Gheorghe, psiholog şi director executiv al Federaţiei Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC) şi Mihaela Gună, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Părinţi.
Cele mai importante declaraţii:
„La Telefonul Copilului au fost înregistrate peste 50.000 de apeluri, dar nu toate aceste cazuri au necesitat intervenţia instituţiilor specializate. În societatea de astăzi, vorbim tot mai mult de nevoia de consiliere psihologică. Vorbim despre copii, dar şi despre părinţi, în special mame, victime ale abuzului în familie“, a explicat Cătălina Florea, directorul Asociaţiei Telefonul Copilului.
„Am dorit să facem o evaluare a numărului apelurilor înregistrare pe perioada vacanţei şi am constatat că 2013 s-a înregistrat o creştere cu 70% a numărului de apeluri faţă de anul precedent. Suntem sunaţi de copii care ne povestesc despre lucruri care, în mod normal, ar trebui să le discute cu părinţii. Spre exemplu, ne spun ce lecţii au pregătit. Unii agenţi de la call center au rezolvat şi probleme de matematică. Nu există o limită. Pur şi simplu, suntem sunaţi de micuţii care se simt singuri. Iniţial, ei doresc ca aceste conversaţii să rămână confidenţiale. Totuşi, dacă cazurile sunt grave, nu aşteptăm acordul lor şi luăm direct legătura cu instituţiile locale cu care colaborăm“, susţine Cătălina Florea (în imagine).
În ce măsură faceţi diferenţa între numărul apelurilor reale şi simplele fabulaţii?
„Sunt anumite măsuri pe care le luăm. Spre exemplu, le punem anumite întrebări şi dacă copilul se blochează este clar că problema nu este una reală“, punctează directorul Asociaţiei Telefonul Copilului.
Există o tipologie a cazurilor identificate, a sesizărilor?
„Aşa cum am menţionat şi în comunicatul emis, vorbim de nevoia de consiliere psihologică pe care o atribuim nevoii de comunicare. Suntem contactaţi pentru diferite probleme. Nu lipsesc nici cazurile grave de abuz sexual“, aminteşte Cătălina Florea.
Avem o problemă cu relaţia copil-părinte?
„Problema este, de fapt, timpul pe care părinţii îl petrec în preajma propriilor odrasle. Copii din ziua de astăzi nu au probleme cognitive, ci afective. S-a schimbat foarte mult tipologia copiilor, gradul lor de dezvoltare. Astăzi nu mai vorbim de pubertate, ci direct de adolescenţă. Avem o altă generaţie, pe care nu o cunoaştem. Nu-i ştim nevoile. Dacă s-a ajuns să se discute de percheziţia copilului înainte de a intra în şcoală e clar că avem o problemă legată de violenţă. Însă violenţa este un răpuns al copilului la neglijare“, precizează Daniela Gheorghe, psiholog şi director executiv al Federaţiei Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Copil (FONPC).
„Se transmite modelul comportamental, iar copiii au învăţat că prin agresivitate se rezolvă lucrurile. Dacă am putea să ajutăm părinţii, am putea să-i ajutăm şi pe micuţi. Elevii manifestă comportamente agresive în şcoli şi pentru că instituţiile educaţionale nu mai răspund nevoilor celor mici“, a completat psihologul.
Există fenomenul bullying (hărţuire, agresivitate în şcoli - n.r. ) în România?
„Da, există. Tocmai de aceea, în maximum trei săptămâni, noi vom lansa un proiect care să stopeze şi să prevină acest fenomen. Ne bucurăm că putem face acest lucru în urma nenumăratelor apeluri pe care le-am primit la Telefonul Copilului. Va dura aproximativ opt luni până vom implementa proiectul, urmând ca, în această perioadă, să susţinem mai multe workshopuri în şcoli“, a declarat Cătălina Florea, directorul Asociaţiei Telefonul Copilului.
„Eu ştiu şcoli în Bucureşti unde, dacă trimiţi un chestionar, ţi se spune «la noi totul este perfect». Şi, totuşi, elevii din clasele I-IV nu au voie să iasă afară în pauză, pentru că riscă să fie agresaţi de şcolarii mai mari“, povesteşte psihologul. „Copilul trebuie ajutat să se adapteze. Cadrele didactice nu sunt învăţate să consilieze un copil şi, de multe ori, îl trimit la cabinetele noastre, spunând «ăsta e nebun, luaţi-l de pe capul nostru!». O şcoală vestită din Bucureşti îşi avertizează elevii că, dacă se comportă inadecvat, sunt trimişi la psiholog. Aşa apar etichetele“, a adăugat Daniela Gheorghe (în imagine).
De ce sună copiii şi părinţii la Telefonul Copilului, la Adevărul Live
Telefonul Copilului este valabil şi pentru părinţi
„Noi am început să consiliem şi părinţii încă din 2001, atunci când serviciul era o linie verde privind protecţia drepturilor copilului. Şi cum totul pleacă de la părinţi era natural ca noi să păstrăm această conexiune. Astăzi, părinţii se întreabă unde au greşit, unde s-a rupt acea comunicare cu cei mici. Ne-au fost semnalate şi probleme ce ţin de latura juridică, cum sunt cazurile de divorţ. În aceste situaţii, părintele are impresia că nu trebuie să discute cu copilul. Îşi spun că important este să nu-i lipsească nimic. De fapt, lui îi lipseşte afectivitatea“, explică Cătălina Florea, directorul Asociaţiei Telefonul Copilului. „Să ştiţi că toate cadourile primite din străinătate de la părinţi nu mai contează. Adulţii chiar ne sună şi ne spun că micuţii le refuză şi îşi doresc, în schimb, ca aceştia să se întoarcă acasă“, a adăugat aceasta.
„Am reuşit să repatriem doi copii din Italia şi am ajutat, în 2003, un tată să-şi recupereze copilul, câştigând un proces la CEDO. Acesta voia să locuiască alături de propria odraslă, din moment ce mama era decedată, dar nu reuşea să facă acest lucru din cauza părinţilor soţiei“, aminteşte Călălina Florea.
Directorul Asociaţiei Telefonul Copilului a povestit că s-a confruntat cu cazuri destul de tragice. „O mamă, în urma divorţului, îşi ruga copilul, atunci când acesta vorbea cu tatăl la telefon, să-i spună că are de gând să se sinucidă dacă nu se întoarce acasă. Cu alte cuvinte, copilul îşi ameninţa tatăl, la stăruinţele mamei, că are de gând să-şi ia viaţa dacă nu se întoarce acasă“, a povestit Cătălina Florea.
Citeşte şi:
Camera Deputaţilor a aprobat noua lege pentru protecţia copilului ce va fi publicată în Monitorul Oficial zilele următoare. Aceasta prevede printre altele ca părinţii care pleacă la muncă în străinătate să anunţe autorităţile cu 40 de zile înainte şi să desemneze un tutore pentru cei mici.
Primul recensământ al sistemului instituţional public, naţional şi local, al serviciilor pentru protecţia copilului în România, realizat într-un proiect european al Ministerului Muncii în parteneriat cu Fundaţia SERA România, arată că încă există probleme la nivelul direcţiilor de asistenţă socială din ţară: personal redus, diferenţe majore de costuri pentru aceleaşi servicii, evaluări ale angajaţilor pe hârtie, dar şi fonduri insuficiente.
Se încarcă comentariile...
