Societate

articolul anterior articolul urmator

De vorbă cu schizofrenia II

4
25 Apr 2014 23:10:33
Vladimir Stoicescu

Răpus de mulţimea ce se încălzeşte la lumina becurilor eco, îmi iau New York Times-ul şi mă refugiez pe terasa biciuită de un uragan timid de primăvară. „Am hipotermie, deci exist!”, spunea Descartes cu burta plină şi aşa am spus şi eu lovit în dinţi de proteine: greieri, guzgani, tânţari, (păsări) îngheţate, o veveriţă, uneori câte-o felie de bordură de import, stele verzi, sirene, sireni, inorogi şi cucurbitacee.

Ghiftuit de această shaorma cu de toate, îmi iau dinţii în inimă şi-mi semnez, artistic, editorialul scris cu cafeaua ce se prelinge pe pagina A12 a ziarului cu pricina: “Gigi zis Furtună, vivir vida como los Sultanes”. Nu ştie eu ce este aştia sultanes, dar am vrut să fie şi eu şmecher şi să am valoare (fără număr, baby).

Nu înjur în limba lui Shakespeare, îmi exersez talentele de poliglot şi citez din sămânţarii clasici, profesionişti şi mioritici. Îmi revin, scuip pană de guguştiuc rămasă între dinţi şi îmi aprind o ţigară mai puţin legală. Nu mă înţelegeţi greşit, spun doar că, din nefericire, în “ţara oamenilor liberi” nu se fumează nici măcar afară. Însă, mânat de gândul că vântul şi bordurile zburătoare prezic apocalipsa, aleg să fiu rebel ca sa mă place şi pe mini fetili. În timp ce îmi savuram victoria împotriva “sistemului”, aud un tânăr fecior cum ţipă maiestos într-o minune a telefoniei mobile: “Toţi bărbaţii sunt nişte homosexuali şi toate femeile sunt nişte lesbiene”. Privesc în direcţia zdrăngănitului furibund şi îl observ pe el, pe “Bob”, un tânăr bolnav de schizofrenie. Ne-am cunoscut acum ceva vreme în condiţii similare şi sunt printre puţinii oameni în care pare să aibă încredere, pentru că îl ascult fără să-l judec şi îi dau ţigări când cere. A fost născut sărac, orfan de mamă de la o vârstă fragedă şi lovit adesea de viaţa pe care se luptă s-o trăiască. În copilărie, doctorii au spus că are ADHD şi i-au dat suficiente medicamente să supună un elefant cu tonaj mic. După liceu s-a înrolat în armata care l-a pensionat pe caz de boală. La vârsta de 21 de ani doctorii militari au decis că, printre altele, Bob este şi schizofrenic. Aude voici şi vocile îl aud pe el, însă, din câte am observat înţelege ce este real şi ce nu. Bob este de seamă cu mine, însă a făcut deja ani grei de puşcărie, după ce a fost prins facând trafic de droguri. Foloseşte, sau a folosit, orice substanţă menită să-ţi ia minţile şi supărarea lui cea mare este că doctorul nu vrea să îi scrie o reţetă pentru a atinge Nirvana cu amfetamine. A rămas fără adăpost şi a trăit trei luni într-o pădure, revenirea sa în societate fiind unul din marile sale regrete. Merge pe jos până îi sângerează picioarele, pentru că îi place. Cară după sine o armă albă, are un mandat de arestare pentru o infracţiune care, spune el, nu a fost violentă şi are tendinţa să sperie orice domnişoară pe care încearcă s-o impresioneze.

“Şefu’, asseyez-vous că vine po po şi ajungi iar la facultate”, îi spun în timp ce dăm noroc. Afară sunt cinci grade Celsius, însă Bob îşi închide umbrela pe care o folosea drept parasolar şi o aşează pe masa rece, de metal. Apoi, cu dibăcia unui expert, scoate din geaca de camuflaj o sticlă aproape goală de tequila şi mi-o pune-n braţe. Zâmbitor, îi spun că nu beau şi că, din nefericire, este ora 11 şi noi suntem pe terasă la Starbucks. Mă priveşte oarecum dezamăgit, ca şi cum i-am molestat pisica, şi purcede să bea fără mine. Îl întreb dacă a continuat să-şi ia tratamentul şi încerc să îl descos pentru a-i afla starea de spirit. Este important de menţionat că Bob este un tip foarte inteligent, însă starea lui mentală este afectată teribil de mult de către tratamentul sau lipsa tratamentului pe care trebuie să-l ia. Nu l-am vazut niciodată violent, însă mi-a menţionat că are antecedente şi am avut neşansa să observ şi eu, uneori, pentru câteva secunde, dispariţia omului şi apariţia altcuiva. 

Bob al nostru este îndrăgostit, sau suficient de însetat pentru a merge în Ecuador, pentru a o vizita pe o domnişoară pe care nu a văzut-o de 9 ani. El spune că fata pe el l-a aşteptat atâţia ani şi că abia aşteaptă să îl vadă. încerc să îi explic că, dacă este abandonat cu pantalonii-n vine în Ecuador, el nu ştie o boabă de spaniola şi că “undes estes aeroportes?”, poate să fie interpretat ca “eşti singur, ai nevoie de companie?”. Îmi spune ceva despre viaţă, soartă, noroc şi eu mă abţin să-i judec naivitatea. Îl intreb dacă are banii necesari să plece în Ecuador şi îi menţionez, prieteneşte, că poate domnişoara doreşte şi ea o limonadă şi este indicat să nu plece ca ţăranul. Începe să-mi vorbească despre consumerism şi despre denaturarea relaţiilor umane, despre cumpărarea sexului şi despre faptul că el nu înţelege aproape deloc societatea in care traieste. Îmi spune că el nu înţelege nevoia umană de a merge la “mall” şi că, în momentele de brută necesitate, merge la mall doar să fure câte un tricou. Îl întreb iar despre bani şi îmi spune că pensia pe care o primeşte pe caz de boală este trimisă unui asistent social, pentru că societatea a decis că el nu îşi poate gestiona singur finantele. 

Îl întreb ce cărţi citeşte şi începe să-mi vorbească despre criminalul în serie Ted Kaczynski. Ştiam că este fascinat de omoruri, mi-a povestit cu ceva timp în urmă despre emisiunile pe care le urmăreşte la televizor. Îmi spune că nu îi place biografia ucigaşului, pentru că acesta nu omoră doar datorită ideologiei sale. Îi cer să detalieze şi îmi spune că acesta omora şi oameni pe care pur şi simplu nu îi plăcea. Îl întreb de ce a ales să citească aşa ceva şi îmi spune că îl distrează. Îl întreb cum dracu poate să îl distreze aşa ceva şi, cu o privire absolut nonşalantă, îmi spune că îl distrează să citească descrierea rănilor suferite de victimele lui Kaczynski, însă, din nefericire nu poate să-mi explice, poate să-mi citească. Aşadar, la ora 11, pe terasă la Starbucks, Bob începe să-mi citească, cu prea mult curaj, descrierea omorurilor din biografia unui criminal în serie. Cert este că, în maxim cinci minute, terasa era goală. Îl întreb dacă a mai citit şi alte “capodopere” şi îmi menţionează că a citit şi biografia lui BTK, care, se pare, a omorât “doar” zece persoane în 30 de ani. Evident, îi spun că zece este un număr destul de ridicat, însă Bob îmi menţionează că alţii au omorât ataţia în cinci luni.

Problema lui Bob, în afara de faptul că suferă de ADHD şi schizofrenie, este faptul că el are şi tendinţe sociopatice. Nu înţelege suferinţa umană, nu se poate pune în situaţia altora şi nu înţelege cu adevărat emoţiile şi tragedia aproapelui. Pentru el, descrierea omorurilor lui Kaczynski este doar o înşiruire de detalii sângeroase ce sunt prezentate într-un stil mult prea poetic, stil pe care îl consideră amuzant. BTK a omorât “doar” zece oameni, pentru că alţii au omorât mai mulţi şi mai repede. Asta nu înseamnă că este imposibil ca Bob să devină un criminal în serie, însă, adevarul este că creierul uman este foarte complicat şi înţelegerea unui creier bolnav este şi mai complicată. Nu m-am simţit niciodată în pericol vorbind cu el, am impresia că discerne între ce e bine şi ce e rău. L-am întrebat dacă înţelege suferinţa umană, răspunsul lui a fost că o simte dacă o vede şi se întamplă lângă el. În lumea lui Bob, oamenii fără faţă nu există, nu simt, nu trăiesc.

Nota: De vorba cu schizofrenia I (LINK)

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

4 Comentarii

Aurel Novac
26.04.2014, 03:52:34

Vladimir Vladimirovici.....care dintre voi doi va fi convins de celălalt să comită o crimă virtuală ? Asta î-mi amintește de Don Juan de Marco discutînd cu Doctoru despre Iubire și arta de a satisface o femeie ..... http://youtu.be/SycitqX6lZ8

+2 (2 voturi)
Aurel Novac
26.04.2014, 04:59:58

Imaginația ne joacă feste,dar individu pare mai degrabă atins de de sindromu Post traumatic, specific militarilor ce revin de pe teatrele de operații. În 1993-94 mă aflam cu căștile albastre din MINAUR în Rwanda la dispoziția Generalului Maior Romeo Dallaire ce venise odată cu mine din Canada. Acolo sa produs cel mai mare genocid din istoria recentă. Trupele MINAUR fiind insuficiente ,nu am putut să oprim masacru perpetuat de triburile Hutu împreună cu trupele lor regulate.... FAR. Nu știu cît ma afectat pe mine,poate soția a constatat ceva în neregulă ,dar am trecut testu Centrului Medical Militar la întoarcere. Nu același lucru pot spune de General. A căzut în Ochiul Ciclonului și nu mai ieșea din el. Îl purta pe aripile lui și cînd vroia să iasă era atras din nou. Retras din cercu cadrelor active , în scurt timp devenise un adevărat boschetar,bețiv și hrănindu-se cu resturi de mîncare din spatele restaurantelor. Nu accepta nici un ajutor. Așa l-am întîlnit pe malul canalului Rideau din capitala Canadei. Ma recunoscut...și a început să discute în buclă despre vina sa privind genocidu. Asta îl măcina,vedea zi și noapte cadavrele dintr-o biserică omorîte cu maceta,vedea civilii hutu care nu omorau imediat,doar tăiau tendoanele la victime pentru a nu putea fugi și ei să poată aduna cît mai mulți pentru execuția...finală. Eu îi aminteam de cadavrele unflate care pluteau pe rîutile ce se vărsau în lacu Kivu. Mă întreba cum pot eu funcționa normal. I-am spus că am scris pentru niște edituri rusești cîteva scene din acele timpuri. Asta ma descărcat de o greutate ce mă apăsa real. I-am amintit că El a reușit să salveze practic cîteva zeci de mii de Tutsi,cu o forță armată neglijabilă. Asta se pare că la salvat ! .A prins ideea din zbor,a cerut Comandamentului Militar să-l sprijine ca să scape de alcolism. A reușit cu chiu cu vai,apoi a început să scrie un roman autobiografic ce a ajuns să fie de succes. ” J'ai serrè la main du diable ” ( am dat mîna cu Dracu ). Numai că Dracu i-a intrat sub piele și doar prin această formă de exorcism a reușit să-și revină. Azi ,pare că funcționează normal,medicii militari l-au ajutat dar subiectu tău de pe terasa cafenelei...... a fost lăsat uitării. Americanii au acest fel de comportament,abandonează pe cei care i-au servit dîndule o pensie de mizerie și rar o îngrijire medicală demnă de acest nume ! L-am văzut recent,pare normal dar o sticlire ciudată o văd încă în ochii lui. Asta î-mi aduce aminte de un banc romînesc : La spitalu 9 se primește ordinu de a elibera cît mai mulți ”ciudați” care pot funcționa și nu sunt periculoși în societate. Doctoru primar verifică un pacient. - Stimabile Domn...noi te-am îngrijit ca să nu te mai crezi șoarece. Ce spui ? - Domnule Doctor...sunt OM nu șoarec ! - Perfect, ești liber din acest moment. Pleacă zurliu...trece cîteva minute și se deschide ușa ,intră individu tremurînd și se ascunde sub masă. - - Ce faci omule....de ce ai panicat așa ? - Domu Doctor afară e o pisică. - Bine dar tu ești om....nu ? - Da Domnule Doctor...dumneavoastră știți,eu știu, dar Pisica nu știe încă ! Vezi Vladimire.....toate sunt relative în lumea reală ! So long !

+2 (2 voturi)
Romanul Popescu
26.04.2014, 09:02:52

toti isi baga coada in africa, rusi, frantzuji, amerikstanezi mai nou chinezi, deaia e macelul ala acolo.

+1 (1 vot)
Aurel Novac
26.04.2014, 18:24:14

În Africa se luptă marile companii din domeniul exploatării resurselor naturale ( petrol și gaze ,feroase și neferoase,diamante , cherestea ...etc. ). Băștinașii sunt fanatizați cu bună știință,ceea ce duce la un război permanent între așa zisele formațiuni paramilitare . În fapt ,rebeli înarmați și instruiți de mercenari europeni sau din lumea nouă. Un timp...dacă nu știai...și romînii au fost instructori ,mai ales în domeniul aviației. Avem chiar și eroi cu statui alături de ”frații ” lor din Russia,Coreea de Nord,Germania .....în plină Africă ! Sigur nu ai auzit niciodată despre astfel de ”acțiuni” sub acoperire guvernamentală românească. Asta rămîne doar în memoria noastră,a celor ce ne-am luptat pe acolo....și probabil în cărțile de istorie neoficiale,dar mult mai aproape de adevăr decît cele oficiale. Păcat că nu ai acces la revistele militare rusești de acum 20-40 de ani. Ai găsi relatări ale unor evenimente descrise de mine din acei ani : Operațiunea Coltan, Operațiunea L2A,Operațiunea Zanzibar, Zdrobiți ..UNITA !, Angola border war,Mig vs Mirage....etc. Limba romînă scrisă o stăpînesc mai puțin,de aceea evit să scriu .Apar tot felu de profesori ratați de gramatică care nu văd esența ,ci forma. Dar să nu cădem în melancolia acelor ani și să vedem pentru ce a fost pornit acel măcel din Rwanda ( Ruanda - Burundi ). Bineînțeles că o concluzie am tras abia după 10-20 ani. Această regiune trebuia destabilizată pentru ceva ce ascundea pămîntul acestei zone din juru Lacului Kivu. Coltan ! Sigur nu-ți spune nimic,dar fără el...azi nu ai mai vorbi la telefonu cellular,nu ai avea GPS, iar industria de armament ar fi cu 10-15 ani în urmă. În anii 90 ,cea mai mare rezervă de Coltan era în acea zonă. Prețu ? Peste 500.000 de victime repertoriate și probabil un milion dispărute pentru todeauna. Poate te întrebi ce căutau romînii în Angola ? De ce ne luptam cu Africa de Sud la frontiera dintre Namibia și Angola ? Ai auzit tu de Diamante cărate cu lăzile ? Poți să-ți imaginezi un helicopter romînesc cu o tonă de diamante brute făcînd o acrobație demnă de ”007” ca să scape de o missilă și să te trezești că peste tot ...pînă și în urechi să ai diamante ? Acum mi se pare amuzant,plăcut chiar,amintiri dintr-o altă viață,dar atunci te pîndea moartea la orice pas. Șoc Postraumatic ? Da ! dar ce plăcută este AVENTURA......Stress...Da ! dar cît de viu te simți atunci cînd scapi ca prin miracol de sub ploaia de gloanțe ? Schizofrenia este la ea acasă în Guvern,Administrație,Wall Street....Pentagon,Kremlin.....și este indusă științific de către specialiști pentru a exploata prostia omenească. Un exemplu e Ucraina de azi ! So long !

+2 (2 voturi)
Modifică Setările