Societate

articolul anterior articolul urmator

Democraţie şi prostie

0
26 Mar 2012 22:30:10
Sabin Orcan

Într-o democraţie, orice zevzec poate lua microfonul ca să spună ce-l taie capul.

Dacă e să dăm crezare ultimelor sondaje de opinie, partidele populiste şi extremiste adună, în prezent, cam un sfert din opţiunile electoratului. Unul din patru români cu drept de vot declară că, la următoarele alegeri, va vota cu PP-DD, PRM sau PNG. Rezultatul nu mi se pare de speriat. Există în istoria noastră recentă momente în care reprezentanţii populismului şi ai extremismului s-au apropiat de procentaje şi mai mari. S-a întâmplat în finala prezidenţială din 2000. Vadim Tudor intra în turul al doilea, cot la cot cu preşedintele în funcţie, Ion Iliescu. „Tribunul" a obţinut, în cele din urmă, o treime din numărul voturilor exprimate. (Sigur, el o ţine pe-a lui, ţipând şi azi, din toţi rărunchii, că a fost furat la numărătoare!)

Un lucru e cert. În cele cinci cicluri electorale scurse din '90 încoace, formaţiunile care şi-au făcut o doctrină din demagogia cea mai deşănţată n-au trecut niciodată de 15-20%. Adică mai puţin de jumătate din cifra necesară pentru a forma o majoritate. La fel de adevărat este că, prin simpla lor prezenţă în Parlament, au reuşit uneori să încline balanţa într-o parte sau alta. În câteva rânduri, au ajuns chiar să fie cooptaţi la putere. Ca PRM pe vremea „Patrulaterului roşu" al lui Văcăroiu. Era prima clipă de glorie a lui Vadim Tudor care, de atunci, speră „să fie ce-a fost şi mai mult decât atât". Cea de-a doua performanţă, descrisă mai sus, îl ducea la doi paşi de Cotroceni. N-a fost să fie!

Peste ani, epigonii săi, Gigi Becali şi Dan Diaconescu, au şi ei vise de mărire. Unul e deja europarlamentar şi ar vrea să conducă ţara la braţ cu „Tribunul". Celălalt ni se recomandă, seară de seară, drept „viitorul preşedinte al României". Amândoi îşi exprimă pe şleau „opiniile politice", înjurându-şi adversarii cum le vine la gură, promiţându-le cetăţenilor vrute şi nevrute, încurajându-i să ia dreptatea în propriile mâini sau vânturându-le ameninţarea că vor stârpi corupţia prin arestări în 24 de ore.
N-ar fi o problemă. Într-o democraţie, orice zevzec poate lua microfonul ca să spună ce-l taie capul. Întrebarea este cum au ajuns asemenea personaje să se bucure de simpatia unei părţi însemnate a populaţiei.

Răspunsul nu-i uşor de pus pe hârtie. Căci observatorii se feresc, de regulă, să se pronunţe pe seama nivelului de ignoranţă al maselor. Sau despre sănătatea mintală a celor care, cum scriam acum o săptămână, sunt în stare să ia în serios un partid ca acela format după numele, chipul şi asemănarea patronului Zero TV. N-a trecut o zi, că acoliţii dumnealui au sărit să mă porcăiască pentru că mi-am permis să atrag atenţia cititorilor (unii mai inteligenţi decât noi, vorba „Caţavencilor") că există proşti şi în scumpa noastră patrie. Şi încă destui cu drept de vot! Ceea ce-mi aduce aminte de o înţeleaptă remarcă a lui Churchill: „Cel mai bun argument împotriva democraţiei este o discuţie de cinci minute cu alegătorul mediu".

Sabin Orcan este redactor-şef ediţii locale "Adevărul"

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii

Modifică Setările