Deoarece cam toţi mint în CV...

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Prezentarea realizărilor într-un CV (faimoasele „achievements”), a competenţelor, a listei de proiecte şi altele asemenea, e cea mai bună ocazie pentru candidaţi de a cădea cu mult aplomb într-o capcană şi a se face de râs.

Regula e simplă aici: ori le prezinţi cum trebuie, adică în aşa fel încât cel care citeşte să înţeleagă EXACT despre ce este vorba (şi să te creadă pe cuvânt, pe cale de consecinţă), ori nu le mai pui deloc! Dacă le redactezi în aşa fel încât să nu se înţeleagă nimic din ele (şi aşa fac, intenţionat sau nu, mai mult de 90% dintre cei care-şi scriu CV-ul,) primul gând al recrutorului şi angajatorului este fie că vrei să-i păcăleşti cu ceva fără susţinere, fie că pur şi simplu nu gândeşti si nu înţelegi lucruri elementare despre recrutare! Sau alte concluzii care nu te avantajează deloc, dar chiar deloc, oricum…

Dacă ai puţine astfel de astfel de competenţe sau achievements remarcabile, pe care puţini alţii le eu, şi eşti sigur că te avantajează, le poţi trece direct în CV. Însă daca sunt mai multe, şi, mai ales, chiar serioase şi care te pot scoate din mulţime, e obligatoriu să le listezi separat de CV. Ca o anexă, vreau să spun, adică în acelaşi document/ fişier, fireşte, doar că puse în secţiuni separate.

Toate studiile şi statisticile arată, fără să existe vreun echivoc, că aproape toţi oamenii mint în CV-uri. Şi e natural să fie aşa, nici nu se poate altfel. De la mici omisiuni aproape inocente şi până la falsuri grosolane. Recrutorii şi angajatorii ştiu asta (şi ei mint în CV-urile lor, în ce scriu şi ce spun, în oferte, în rapoarte şi peste tot pe unde au ocazia de a o face cu riscuri mici să fie prinşi), aşa că sunt foarte circumspecţi când citesc un CV.

Vă aşteptaţi ca angajatorul să vă creadă necondiţionat, să ia de bun tot ce scrie în CV, doar pentru că spuneţi că aşa este? Eu cred că riscaţi ca prima concluzie să fie că nu prea ştiţi cum merg lucrurile pe lume, şi cu atât mai puţin în management. Or, pentru moment (adică etapa „CV”), singurul mod în care puteţi face credibile acele afirmaţii este să le susţineţi cu informaţii credibile, în special cifre, locuri şi date din care să reiasă clar cine, ce şi cât a făcut. Altfel, rămân simple afirmaţii, păreri, iluzii, dorinţe…

Am făcut şi eu un astfel de model de prezentare a informaţiei (CV builder) argumentat în Managero, site-ul de recrutare pentru poziţii de management pe care îl lansez acum. Faceţi un test, s-ar putea să aveţi o surpriza: faceţi-vă un CV pe strctura propusă acolo (sau cu alta asemănatoare, dar bazată pe aceleaşi principii de rigurozitate), apoi daţi CV-ul pe care-l aveţi acum şi pe cel în formatul cu anexe la zece oameni care nu vă cunosc. Să le citeasca şi să vă spună ce a înţeles din fiecare şi ce concluzie a tras…

Sigur, ce spun eu aici ar fi de folos doar celor care au făcut ceva important şi valoros în cariera lor şi în viaţă, fiindcă ar fi păcat ca acele lucruri bune să nu fie prezentate cum trebuie, şi să nu fie înţelese sau crezute. Însă pentru ceilalţi, adică cei care nu prea au ce spune, formatul de CV cu impresii s-ar putea să-i avantajeze mai mult. Mai ales în faţa recrutorilor şi managerilor mari consumatori de lecturi corporatiste inspiraţionale şi motivaţionale, în care scrie că oamenii sunt plini de calităţi minunate, care sunt doar la un pas de a fi descoperite…

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite