Despre tembelizarea tinerimii studioase a României

Astăzi, printr-o întâmplare, am ajuns să asist, pentru câteva momente, la un examen în care câţiva studenţi au avut de susţinut un subiect, la prima vedere, interesant: Drapelul României (scurt istoric). Studenţi în anul terminal, aceştia au reuşit să mă înspăimânte prin lipsa totală de cunoştinţe referitoare la  principalul nostru simbol naţional.

Dacă culorile erau cunoscute de toţi participanţii la examen, restul informaţiilor erau cuprinse în trei-patru rânduri aruncate la mişto pe hârtie, sau în fraze care nu aveau nici cap, nici mijloc, nici coadă.  

Unii erau ferm convinşi că tricolorul a fost reintrodus în circulaţie după revoluţia din 1989, iar alţii se întrebau dacă are sau nu stemă şi cam care ar fi aceasta.

Alţii au explicat că Ceauşescu l-a inventat şi desigur asta nu e un lucru bun.

La auzul sintagmei “generaţia paşoptistă” majoritatea au crezut că sunt luaţi la mişto şi au reacţionat destul de ciudat.

Probabil am nimerit eu o grupă mai slabă sau dezinteresată de examenul propriu-zis, dar majoritatea întrebărilor erau de cultură generală şi nu de facultate. Nu generalizez, dar mă întreb, cu groază, câţi tineri din România au habar de semnificaţia simbolurilor naţionale. Şi câţi îşi asumă respectarea lor?

Vorbim aici de generaţii întregi sau de cazuri izolate? Aud prea des de liceeni care socotesc că Mihai Viteazul ar putea fi vreun fotbalist de succes sau că Nicolae Bălcescu este numele unui astronaut.

De cele mai multe ori, sesizez, în rândul tinerilor cu care intru în contact, interesul faţă de cluburile de fiţe în care vor să umble, maşinile de lux cu care vor să se afişeze, femeile de femei pe care vor să le aibă, ciorchine dacă este posibil…şi de alcoolul care trebuie neapărat băut în cantităţi industriale.

De prea multe ori aud, în jurul meu, despre modalităţi de a-ţi înşela aproapele, aduse la rang de virtute. Despre tot felul de cancanuri care ocupă mintea şi sufletul unor oameni, care, parcă au ochii prea goi pentru un suflet atât de tânăr.

Dar de unde să-şi ia aceşti tineri seva? Cine să le transmită şi să le cultive valorile şi să-i ajute să schimbe în bine o societate care pare că se afundă din ce în ce mai tare în ignoranţă şi delăsare?