Despre minciuni mici şi oameni vili

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Acesta este articolul cu nr. 100, mă anunţă interfaţa mea pe Adevărul.ro. Asta înseamna ceva mai mult de un an de articole scrise aici, majoritatea despre filme, câteva despre swing şi jazz, şi câteva despre viaţa noastră comună. Am scris deja de câteva ori despre conversaţiile noastre cele mai facile--pe internet. Revin la acest subiect.

Poate că ar trebui să fie o ocazie de sărbătoare--probabil că ar fi arogant să sărbătoresc aşa ceva în public. Ce pot să ofer cititorilor mei sunt câteva reflecţii neplăcute. Nu vreau să vă stric ziua, aşa că nu vă pot cere să citiţi mai departe. Nu am nimic senzaţional de spus, dar am ceva de spus despre caracterele noastre şi cum se reflectă în asociaţiile noastre, mai ales acestea pe care le avem la îndemână gratuit şi fără obligaţii sau repercusiuni.

Articolul meu precedent este o scurtă menţiune a unui scriitor britanic care a murit recent. Mi-am dorit numai să amintesc părţile lui bune şi să ofer cititorilor săi ocazia de a şi-l aminti în cel mai bun fel. Dat fiind că era scriitor de comedii, m-am gândit că am putea să ne întoarcem cu ceva folos la glumele care ne-au impresionat cel mai mult. Câţiva cititori au răspuns în acest fel şi am putut astfel avea o conversaţie. Acesta este scopul acestui forum. Nu rezolvă mari probleme şi nu aduce mari beneficii--dar permite asocierea oamenilor cu interese comune pentru discuţii. În România, altă educaţia politică nu veţi găsi. Este o situaţie deplorabilă, dar este situaţia noastră astăzi, aşa că nu o putem ignora cu totul...

1. Nu avea nimic de spus despre subiectul articolului. 

2. Minimul respect pentru un articol care anunţă moartea unui om ar fi trebuit să îl îndemna la ruşine.

3. Într-un puseu de insanitate din fericire scurt, a găsit de cuviinţă să mai insulte alt om de curând mort, un erou--din câte înţeleg, pentru că de curând am scris despre filmul / cartea / omul din American sniper.

4. Apoi omul a trecut la o minciună mică: A spus că un băiat de 12 de ani a fost ucis în Ferguson, Missouri în America. Totul aici este un haos, o isterie, o neruşinare. Era vorba de un tânăr de 18 ani, nu un copil; de un specimen se pare remarcabil--peste 100kg, peste 1,90, aşa că nu o creatură lipsită de apărare, ci aş spune un tânăr care are de ce să fie mândru şi încrezător; mai departe, mai multe anchete au conchis că poliţistul care l-a omorât a acţionat justificat de necesitatea apărării şi că a fost atacat, în maşina de poliţie de acest tânăr.

Sunt multe lucruri de spus aici. Evident, acest caz nu avea nimic de a face cu ce se discuta, dar există oameni care nu par să fie opriţi de minima decenţă de a răspunde la ce spune articolul. Mai departe, a răspândi iresponsabil minciuni despre o luptă care a dus la moartea unui om trebuie că este unul dintre cele mai scârboase lucruri pe care le poate un cetăţean face legal. În lumea în care trăim, asemenea tactici au dus la revolte în străzile acelui orăşel, care au distrus proprietatea, liniştea şi demnitatea multor oameni. De curând, au dus la împuşcarea a doi poliţişti. Orice om decent se abţine de la un asemenea comportament chiar şi când situaţia nu este o asemenea criză...

Atât despre acel caz, care nu este subiectul meu acum, cum nu fusese nici atunci. De când am început să scriu aici, am încercat să dau atenţie comentariilor şi să le răspund, din obligaţie. Sunt mult mai mulţi oameni care comentează aici decât scriitori şi acest privilegiu de a adresa oameni care nu pot face ei înşişi asta angajează responsabilitatea de a-i lua în serios în conversaţie. Adesea, însă rezultatele sunt dezastruoase. Acest comentator este o dovadă. Sunt destui alţii. Cred la primul articol pe care l-am scris, primele comentarii erau nişte remarci anti-semite neruşinate.

Acum, ori cititorii pe adevărul.ro sunt neruşinaţi şi nepoliticoşi, fie în majoritatea lor, fie o minoritate semnificativă, ori cei neruşinaţi au domină comentariile. Faptul că vă adresez asemenea articole este el însuşi dovada că eu cred că majoritatea cititorilor sunt oameni decenţi--dar ce se poate face pentru a controla pe ceilalţi? Ruşinea şi politeţea evident nu au nici o forţă. Mai departe, forţa nu o avem la dispoziţie: Eu nu pot evacua aceşti oameni din comentariile mele, nemaivorbind de pe adevărul.ro. Mi-este ruşine că li se permite să scrie aici şi mi-este ruşine că ne tratează de parcă scopul nostru în viaţă este să fim insultaţi de oameni ca ei.

Nu am soluţii. Mă veţi crede când veţi citi propunerile mele. Cred că toţi avem la îndemână minime îndemne care ţin de morală şi de drept. Toţi suntem datori să practicăm un minim de civilitate, chiar când nu suntem de acord sau vorbim cu oameni care ne displac. Spre exemplu, eu nu cred că se cuvine să înjur sau să calumniez asemenea unor asemenea comentatori. Tot ce pot să fac este să le spun că sunt mincinoşi, să aduc ceva dovezi şi să le spun că sunt neruşinaţi. Nu am iluzia că îi va schimba, nu în ultimul rând pentru că nimeni nu vrea să audă adevăruri neplăcute despre el însuşi... Dar vă recomand să faceţi acelaşi lucru: Demnitatea noastră este mereu angajată, câte puţin, în aceste conversaţii. Pentru acest motiv trebuie să nu înjurăm, ci să respectăm şi să declarăm aceste limite: Să vorbim politicos cu oamenii politicoşi şi să le spunem celor neruşinaţi că sunt neruşinaţi.

Nici o comunitatea nu este o comunitate dacă nu se poate apăra de duşmani comuni. Aceşti comentatori sunt duşmanii noştri comuni, ai tuturor care caută ceva interesant de citit şi ocazia de a discuta cu alţi oameni cu interese similare. Trebuie să arătăm mai mult interes când vine vorba de ruşinarea oamenilor care înjura, calumniază, mint şi urâţesc conversaţiile noastre.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite