Despre scopul vieţii, pentru 2014

În 2013 am realizat că societatea nu e pregătită să-mi ajute sufletul, ci numai eu însumi o pot face. Că în anul viitor, este bine să regret ceea ce am făcut, mai degrabă decât să regret ce nu am făcut, cum spune o butadă. Ce mi-am propus pentru 2014, pentru o viaţă personală mai bună, depinde doar de mine.

Care este scopul vieţii?

Dacă gândim în termeni evoluţionişti, scopul pentru care trăim este acela al evoluţiei speciei, prin procrearea continuă. Dacă gândim în termeni religioşi, scopul vieţii este mântuirea individuală, ce ţine de graţia divină. Dacă vorbim în termenii Declaraţiei de independenţă a Statelor Unite, scopul pentru care trăim este exercitarea drepturilor inalienabile ca viaţa, libertatea sau căutarea fericirii.

Majoritatea oamenilor cu care am vorbit până acum mi-au confirmat că viaţa nu constă doar în mersul la serviciu sau doar în susţinerea unei familii. Viaţa nu constă nici în privitul la televizor, nici la cititul ştirilor mass media, nici în activarea susţinută pe reţelele sociale. Nu înseamnă nici măcar mersul la cumpărături şi dăruirea de cadouri de sărbători. Uneori, privind în jur, mă întreb dacă viaţa constă într-un cont în bancă, o casă pe pământ sau o maşină luxoasă? Probabil că adevărul e pe undeva pe la mijloc, şi viaţa constă în toate acestea la un loc şi nu neapărat doar într-unul singur.

E vreodată societatea pregătită să ne ajute sufletul?

Cineva scria într-o carte că omul, dintre toate vieţuitoarele, este singurul care a încetat să se bucure de simplul fapt că trăieşte şi că poate privi, de pildă, luna. Am stat anul acesta lângă un om imobilizat la pat şi ştiu cât şi-ar fi dorit s-admire luna! Iar eu, sănătos fiind, în ce puţine nopţi mi-am aruncat privirea, măcar câteva secunde, la lună? 

Am stat anul acesta lângă un bolnav de cancer şi m-am întrebat: Dacă suntem noi, oamenii, aşa de puternici şi de tehnologizaţi, de ce n-avem la universitate făcut un curs – măcar opţional – despre cum să luptăm cu cancerul sau cum să ni-l facem suportabil. Deşi e plin de date ştiinţifice concrete despre Cernobîl şi despre creşterea incidenţei acestei boli în România. M-am întrebat, dacă noi, românii, suntem aşa deştepţi, de ce n-am obligat nici un politician să-şi pună cariera politică în slujba unui scop unic – crearea unui sistem acceptabil de sănătate sau a unuia de învăţământ adaptat la viaţa noastră de astăzi. M-am întrebat de ce nu m-au ajutat nici mass media, nici ştiinţa, nici banii să ies mai bine dintr-o nenorocire personală. Pentru că, oriunde aş trăi pe acest pământ, societatea în care trăiesc este prea nevolnică şi mereu nepregătită să-mi ajute sufletul – sau orice s-ar ascunde sub această noţiune.

Ce-mi doresc pentru 2014

Aşa încât, m-am decis, pentru noul an 2014, să-mi aleg ca scop al vieţii mele viaţa însăşi - să regret mai bine ceea ce am făcut, decât ceea ce nu am făcut – cum spune o butadă. Oare voi regreta la finalul lui 2014 că m-am plimbat mai mult decât am stat la serviciu? Că am privit mai mult luna decât laptopul?

La finalul anului 2014, voi regreta că am admirat un actor de pe scenă cu care am empatizat, şi că nu am criticat scălâmbăielile mincinoase ale unui politician?

Voi regreta la finalul lui 2014 că i-am spus de mai multe ori unui prieten că mă bucur de prietenia lui decât că l-am lăsat pe el să-şi dea seama? Că i-am spus iubitei de două sute de ori că o iubesc şi nu i-am reproşat c-a întârziat sau că nu i-a reuşit mâncarea?

La finalul lui 2014, voi regreta că am admirat zeci de faţade vechi din Bucureşti, şi n-am înjurat stăpânii de câini că nu curăţă mizeria de pe jos? Că m-am urcat în alt tramvai, în loc să ţip la un bătrân că nu s-a spălat? Că am admirat şi m-am bucurat de părţile frumoase ale unui om, în loc să-l dau la o parte din cauza defectelor lui? Că m-am abţinut de nu ştiu câte ori de la un comentariu răutăcios şi fără rost, şi am trecut mai departe, la ceva mai constructiv?

La finalul lui 2014, voi regreta că am admirat mai mult decât am criticat şi înjurat?

Cam aşa îmi doresc eu anul 2014, aşa îmi doresc eu viaţa în noul an, cu condiţia să fiu sănătos şi în facultăţi mintale întregi. Toate alegerile vor fi numai şi numai ale mele – doar să am destul curaj să le aleg, cojones, cum zic spaniolii.