Despre independenţa energetică şi (re)transformarea României într-un mare exportator de energie

Subiectul securităţii energetice a Europei ocupă un loc fruntaş pe agenda Consiliului European de mâine, unde România va fi reprezentată de Primul-ministru, şi va fi reluat în luna septembrie, la Bucharest Forum 2013. Pentru regiunea cuprinsă între mările Adriatică, Neagră şi Caspică, acest subiect oferă oportunitatea unei abordări coerente a politicilor energetice şi de transport de energie.

Faptul că statul român nu a abandonat proiectul Nabucco este un lucru bun. Întâlnirea de astăzi de la Bucureşti a Comitetului Nabucco, ce reuneşte statele şi companiile implicate în dezvoltarea gazoductului, arată faptul că guvernul României îşi asumă rolul determinant pe care îl joacă domeniul energetic pentru economia naţională. 

Mai mult, subiectul securităţii energetice a Europei ocupă un loc fruntaş pe agenda Consiliului European de mâine, unde România va fi reprezentată de Primul-ministru, şi va fi reluat în luna septembrie, la Bucharest Forum 2013. Pentru regiunea cuprinsă între mările Adriatică, Neagră şi Caspică, acest subiect oferă oportunitatea unei abordări coerente a politicilor energetice şi de transport de energie. 

Din ce în ce mai des, atât la nivel naţional cât şi european, apare discuţia despre cât păstrăm din vechile surse de energie bazate pe cărbuni sau gaz şi cât investim în surse noi precum energia solară sau eoliană. Dar sunt şi subiecte legate de rolul energiei nucleare şi a logicii tehnologice şi comerciale trans-regionale a energiei. În Germania, de exemplu, guvernul a decis, după accidentul de la Fukushima, să oprească până în 2022 toate centralele nucleare şi să crească procentul energiilor din surse regenerabile la 40%. Mai mult, guvernul federal îşi propune să optimizeze 4000 de km de linii şi alţi 1700 de km de "rute" electrice până în 2022. Acest plan include interconectarea la sistemul Baltic şi Nord European de electricitate - care prefigurează super-reţeaua europeană - dar şi un sistem de interconectări pentru transportul de gaz. 

În Statele Unite asistăm la aşa-numita "Revoluţie a gazului". După ce Departamentul pentru Energie a aprobat construcţia de noi terminale de LNG (gaz natural lichefiat) în Louisiana şi Texas şi permisiunea de a vinde şi către ţări cu care SUA nu are încheiat un acord de liber-schimb, cum este cazul Japoniei, specialiştii spun că America va deveni un mare exportator global. Mai mult, premierul polonez Donald Tusk vorbeşte despre o piaţă comună pentru gaz în cadrul Grupului de la Vişegrad, din care fac parte Polonia, Republica Cehă, Ungaria şi Slovacia. În logica viitorului Tratat de Parteneriat Trans-Atlantic pentru Investiţii şi Comerţ subiectul energiei va avea un impact important pentru modul în care se vor dezvolta pieţele în şi cu acest urias spaţiu de liber schimb occidental. 

Apar, aşadar, două mari teme de interes: sursele de energie şi cum găsim echilibrul corect între cele tradiţionale şi cele verzi, dar şi cum reuşim să construim infrastructura necesară astfel încât costul dezvoltării acestor reţele să nu se reflecte masiv în costul energiei către utilizatori. Probleme de competitivitate, sociale, dar şi de dezvoltare se suprapun în aceste alegeri, care nu mai sunt doar naţionale. 

În România, întrebarea cea mai importantă este: cum reuşim să folosim resursele energetice pe care le avem astfel încât să ne putem câştiga independenţa energetică şi din importatori să devenim exportatori şi participanţi activi la o piaţă globală de energie? Aşa cum spuneam într-un editorial la începutul lunii februarie, o politică energetică inteligentă se poate transforma într-o pârghie pentru o politică economică naţională, care să traducă un ideal de dezvoltare, de locuri de muncă, de creştere şi de convergenţă care astăzi pare îndepărtat.

Reamintesc faptul că avem încă motive să fim îngrijoraţi în legătură nu doar cu independenţa, ci şi cu securitatea şi viabilitatea noastră energetică. Doar câteva cifre din documentul "Elemente de strategie energetică pentru perioada 2011 - 2035" făcut public de Ministerul Economiei în 2011: circa 80% din grupurile termoenergetice din România au fost instalate în perioada 1970 - 1980 şi şi-au depăşit practic durata de viaţă; sistemele centralizate de încălzire urbană, de care beneficiază o treime din populaţie, nu doar că au randamente scăzute la generare, dar au şi pierderi la distribuţie între 10 şi 50%; grupurile hidro-energetice având durata de viaţă depăşită reprezintă circa 31% din puterea totală; reţelele electrice de distribuţie sunt caracterizate printr-un grad avansat de uzură fizică (circa 65%); circa 69% din lungimea totală a Sistemului Naţional de Transport al Gazelor Naturale are durata de funcţionare depăşită. Sunt probleme care necesită investiţii de zeci de miliarde de euro, pe care statul fireşte că nu îi are disponibili. Mai mult decât ce s-a stabilit în Acordul cu FMI, Romgaz, Transgaz şi Transelectrica au rapid nevoie de capitalizare.

De aceea, rămân la idea că obiectivul strategic al următorilor ani este independenţa energetică şi (re)transformarea României într-un jucător pe piaţa de energie trans-regională şi globală şi un net exportator de energie. Este, dacă vreţi, pe lângă şansa de dezvoltare economică accelerată - evitând corupţia şi leneveala care uneori însoţesc ţările producătoare - o garanţie de securitate în zona economică, echivalentul în plan geo-economic a ceea ce reprezintă articolul V al NATO în plan strategic şi militar.

Dar când vorbim despre poziţia noastră geostrategică, trebuie să ne uităm şi către Est. România are astăzi marea şansă de a putea juca rolul cheie de “placă turnantă” între Est şi Vest, pe acest Nou Drum al Mătăsii de care se vorbeşte din ce în ce mai des în marile cancelarii ale lumii. De aceea, între 23-24 mai 2013, la Bucureşti, Institutul Aspen România în parteneriat cu Adevarul Group, cu sprijinul Guvernului României – Departamentul pentru Energie din cadrul Ministerului Economiei, Comitetul Naţional pentru Dezvoltare şi GMF Black Sea Trust Fund organizează cea mai mare conferinţă regională în domeniul energiei – Bucharest Forum: Navigating Changing Currents New Energy Policies and Business Trends in the Black Sea - Caspian region.

În cadrul acestui eveniment, va fi prezentat un studiu realizat de Comitetul Naţional pentru Dezvoltare şi Aspen România pe “economia verde” . Studiul, elaborat pentru un proiect european al Global Climate Forum, vizează provocări, obstacole, dar şi oportunităţi pentru România şi pentru statele membre ale Uniunii Europene, în domeniul măsurilor de reducere a emisiilor de carbon, creştere economică şi de ocupare a forţei de muncă.

La eveniment vor participa, pe lângă reprezentanţi ai Guvernului României precum Constantin Niţă - Ministru Delegat pentru Energie, Varujan Vosganian - Ministrul pentru Economie, şi o delegaţie a Departamentului de Stat American condusă de Daniel Stein - Senior Advisor on Energy Resources, U.S. Department of State, Julian Popov - Ministru pentru Mediu şi Apă din Bulgaria, Petar Stanojevic – Ministru delegat pentru Petrol şi Gaze, din cadrul Ministerului pentru Energie din Bulgaria, Tudor Constantinescu - Principal Advisor, DG Energy, Comisia Europeană, precum şi reprezentanţi din Azerbaijan, Kazahstan şi ai marilor companii şi proiecte de energie din regiune (mai multe pe: http://www.bucharestforum.ro/home).

Conferinţa gândită ca un preambul pentru Bucharest Forum 2013 din 26-28 Septembrie, îşi propune să găsească răspunsuri la aceste întrebări şi să le pună la dispoziţia Guvernului României ca un element într-o nouă Strategie Energetică a României, care nu poate şi nu trebuie să nu ţină cont de evoluţiile din regiune şi de la nivelul Uniunii Europene. România are astăzi nevoie de o strategie energetică modernă, realistă şi finanţabilă, iar discutarea şi votarea ei în Parlament ar reprezenta o garanţie că se va implementa şi nu va rămâne doar la stadiul de vorbe frumoase, aşa cum s-a întâmplat în majoritatea cazurilor până acum.