Dezastru instituţional la Românii de Pretutindeni. Cum îşi bate joc PNL de românii din afara graniţelor ţării

În decembrie 2012, când a fost înfiinţat postul de ministru delegat pentru românii de pretutindeni,am salutat acestă decizie care părea, la vremea respectivă, un pas înainte pentru întărirea legăturilor cu românii din afara graniţelor ţării.

La mai bine de un an de la numirea PNL-istului Cristian David în acestă funcţie, instituţiile care au fost trecute în subordinea acestuia şi care ar fi trebuit să evolueze din punct de vedere instituţional sunt practic paralizate.

Motivele sunt simple şi ţin în primul rând de deprofesionalizarea personalului, al unui management bazat pe mica ciupeală şi pe o lipsă totală de transparenţă a acestor instituţii. Cele două instituţii publice care se află în subordinea Ministrului David, respectiv Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni (DPRRP) şi Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni, au suferit schimbări radicale şi s-au închis practic din punct de vedere al transparenţei instituţionale.

Situaţia în care se află cele două instituţii este exprimată cel mai bine de paginile de internet prin care acestea se prezintă publicului larg şi care ar trebui să fie, în raport cu evoluţia tehnologică, o carte de vizită a acestora. Să începem cu DPRRP:

1. Orice român din afara graniţelor ţării care accesează siteul www.dprp.gov.ro va afla că istoria relaţiilor cu românii de pretutindeni şi orice demers al statului român în acest sens, începe şi se termină cu Cristian David şi Stejărel Olaru. Restul istoriei instituţionale a acestui domeniu a fost practic eliminată de pe noul site al departamentului.

2. Nu există un raport public de activitate, nu sunt făcute publice finanţările acordate în anul 2013 organizaţiilor etnicilor români şi nu apare pe nicăieri bugetul instituţiei. Mai pe româneşte nu se precizează clar câţi bani au fost cheltuiţi şi cui au fost alocaţi.

3. La secţiunea proiecte proprii nu sunt specificate proiectele desfăşurate şi nici costurile acestora.

4. Dacă intenţionezi să soliciţi o informaţie de interes public, ai surpriza să constaţi că nu există un formular şi nici nu sunt specificate care sunt documentele considerate a fi de interes public.

5. La secţiunea comunităţi româneşti se face trimitere la o bază de date cu asociaţii româneşti fără a fi prezentată situaţia niciunei comunităţi româneşti din afara graniţelor ţării. Ba, mai mult, din punctul de vedere al DPRRP comunităţile româneşti din, Serbia şi Ungaria nu există dacă ar fi să ne ghidăm după harta interactivă prezentată aici.

6. Dacă încerci să afli cine conduce diferitele departamente al acestei instituţii nu ai nici o şansă şi nu poţi afla de pe pagina de internet câte posturi are şi care ar fi salariile încasate de bugetarii încadraţi acolo.

7. Singurele informaţii care par a fi considerate de interes major de către această instituţie se referă la întâlnirile ministrului David şi comunicatele de presă în care acesta urează diverse lucruri românilor.

Dacă mai puneam la socoteală că dintr-un buget de 2 milioane de euro, oricum insuficient pentru nevoile comunităţilor româneşti, departamentul a reuşit “performanţa” să dea înapoi la bugetul de stat aproape un sfert, avem o imagine clară a modului în care Cristian David a gestionat acestă instituţie. Acest fapt arată de ce nu a solicitat, aşa cum declara prin toate ziarele în 2013, mărirea bugetului alocat de statul român susţinerii proiectelor comnităţilor româneşti din afara graniţelor ţării.

În ceea ce priveşte Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi” situaţia este de-a dreptul hazlie. După ce a numit-o la conducerea acestei instituţii pe fosta sa şefă de cabinet parlamentar, Zvetlana Preoteasa, Cristian David a lăsat-o pe acesta să angajeze la institut o pleiadă întragă de pile, cumetri şi alte specimene care nu au nici o expertiză în domeniul relaţiilor cu românii de pretutindeni.

După care a început demersurile de înstrăinare a patrimoniului acestuia, singurul centru care este destinat românilor din afara graniţelor ţării, aparţinător statului român, fiind abandonat şi lăsat în paragină. Nici măcar un singur proiect nu s-a desfăşurat acolo în anul 2013 şi colac peste pupăză la începutul acestui s-a hotărât concedierea a 80% din personalul care deserveşte acest centru. Din informaţiile care le deţin, mai este foarte puţin până laînstrăinarea totală a acestui centru, considerat de mii de tineri din jurul graniţelor României, locul în care au redescoperit cu adevărat identitatea şi tradiţiile româneşti.

O simplă privire aruncată paginii de internet a institutului ne arată că cel mai mare proiect desfăşurat în ultimile 3 luni de Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” este să transmită un mesaj de la mulţi ani fotbalistului Gică Hagi. Pe site nu există secţiunea de transparenţă decizională, nu este publicat bugetul instituţiei, nu există bilanţ, nu există raport de activitate, nu există persoană de contact pentru informaţii de interes public, nu există un formular pentru cereri de acest fel, nu există secţiunea achiziţii publice, nu există istoric al instituţiei şi nu există nici măcar o prezentare a conducătorilor instituţiei, aceştia considerând că simpla postare a unei poze însoţită de nume este o informaţie suficientă pentru cei ce accesează www.hurmuzachi.com.

Pe scurt cam aşa se prezintă, la peste un an de la preluarea lor, de către PNL-istul Cristian David, instituţiile care se ocupă de românii de pretutindeni. Dacă e de bine sau de rău, fiecare e liber să judece cum crede de cuviinţă