Diferenţa dintre căsătoria timpurie şi viol

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
„Căsătoria timpurie şi aranjată reprezintă o politică de încuscrire, care se traduce prin cooperare, bună-voinţă, respect mutual, nu condiţionare, şantaj şi acţiuni penale”
„Căsătoria timpurie şi aranjată reprezintă o politică de încuscrire, care se traduce prin cooperare, bună-voinţă, respect mutual, nu condiţionare, şantaj şi acţiuni penale”

De multe ori, chiar şi în justiţie[1], se invocă tradiţia pentru a justifica un tip de căsătorie, numit de unii ca fiind tradiţională a romilor şi care, de multe ori, reprezintă un contrast puternic faţă de ceea ce căsătoria reprezintă în epoca noastră şi în societăţile occidentale.

Modelul căsătoriei aranjate şi timpurii nu este inventat de către romi, ci este documentat cu mult înainte în aristrocraţie. Scopul este evident şi acceptat, respectiv păstrarea averii într-un grup anume şi, totodată, consolidarea sau dezvoltarea unor relaţii de putere. Cu alte cuvinte, te asiguri că în familie intră doar persoane cu un dosar bun şi care pot aduce beneficii politice, economice, de prestigiu etc. 

Astfel, pentru unele grupuri căsătoria este de fapt o politică de încuscrire, dictată de interese pragmatice, nu de sentimente, emoţii sau alte trăiri pe care tinerii le-ar putea simţi. Competiţia iubirii faţă de căsătorie[ii] e un fapt relativ recent. În spaţiul românesc, atât boierimea, cât şi ţăranii, din generaţiile anterioare nouă, practicau peţitul[iii]Acum e o practică aproape dispărută, dar care ilustra tradiţia acestui tip de înţelegere, de contract politic de încuscrire între două familii. Nu ştiu dacă iubirea a învins sau dacă comunismul a destabilizat orânduirea practicată în diversele sate româneşti şi în această privinţă (prin urbanizare), dar este cert că tinerii care urmează să se căsătorească au o autonomie mai mare faţă de generaţiile anterioare.

Practica căsătoriei timpurii pare, cel puţin în spaţiul public, o tradiţie a romilor în contrast cu practicile societăţii contemporane, dar tolerată atât de autorităţi, cât şi de mass media care mai prinde prilej de audienţă exotică. Spun că pare pentru că ea nu este o regulă de căsătorie a romilor, a tuturor romilor, ci se reduce la câteva neamuri de romi, în special căldărarii, dar şi spoitorii sau gaborii. Romii vătraşi (cei din neamul lăutarilor, fierarilor sau a cărămidarilor) nu au păstrat această practică şi, aşa cum sociologul Mihai Surdu (2004) a identificat, această formă de căsătorie poate fi întâlnită şi la alte grupuri în România contemporană. În acelaşi sens, Antropologul Vintilă Mihăilescu (2014) consideră că practica de căsătoriei între grupuri, ca politică de încuscrire, istoric, a fost regula universală şi nu excepţia.

Explicaţia pe care unii etnologi (Grigore, 2011, p. 18)[iv] o oferă căsătoriei timpurii de azi a tinerilor romi din unele neamuri este adânc ascunsă în istorie, în timpul robiei, când boierii profitau de virginele rome, iar comunitatea a inventat o măsură de protecţie, respectiv căsătoria timpurie. Practica ius primae noctis este o realitate descrisă de Andrei Oişteanu (2012)[v] care, într-o serie de două articole în Revista 22, confirmă faptul că boierii profitau de “ţigăncile frumoase” care, în “iatacul boierului”, erau solicitate pentru “frecarea picioarelor boierului”, o practică răspândită în secolul XIX şi identificată ca fiind un abuz şi privilegiu sexual. Ulterior, speculând acest tip de informaţie, s-a generat ideea că măsura căsătoriei timpurii ar fi fost o reacţie a comunităţii la acest abuz, plauzibilă pentru a explica o ruptură culturală faţă de standardele mariajelor contemporane, dar fără niciun fundament documentar.

Sau, dintr-o altă perspectivă, căsătoria timpurie este asociată cu condiţiile economice precare şi cu sărăcia:

„căsătoria şi sarcina timpurie sunt, în opinia mea, tipuri de decizie raţională în condiţiile în care asupra unui segment important de familii de romi acţionează constrângeri economice. Aceste tipuri de comportamente demografice şi reproductive se regăsesc nu doar în cazul comunităţilor de romi, ceea ce ar valida existenţa unei specificităţi culturale în această privinţă, ci şi în cazul altor comunităţi etnice aflate în situaţia de sărăcie (…). În consecinţă, ipoteza tradiţionalismului trebuie privită cu moderaţie atunci când încercăm să ne explicăm mecanismele care conduc la căsătorie şi sarcină timpurie în cazul populaţiei de romi” (Surdu, 2004, p. 29).

În fine, chiar dacă nu este un tip de căsătorie specific (doar) unor neamuri de romi, în spaţiul public, în mod direct, această practică este asociată romilor. Argumentele pentru acest tip de reprezentare a romilor zac în strategiile de comunicare a unor activişti romi, experţi în problematica romilor, comunicatori, lideri ai unor comunităţi, politicieni sau simpli membrii ai comunităţilor căldărarilor (cu precădere). Practic, generalizarea acestui tip de căsătorie aduce o atingerere gravă cunoaşterii şi reprezintă o deformare a realităţii, complexităţii şi diversităţii comunităţilor de romi din România. 

Şi, atunci când se întâmplă, această formă de căsătorie cunoaşte diverse forme, de la logodnă până la abuz sexual. Este inadmisibil ca o persoană (cu ajutorul altora) să răpească o fata de 12 ani direct de la şcoala la care învăţa, să o  sechestreze într-o casă, să o violeze şi, culmea, să negocieze cu familia ei o potenţială căsătorie. Aceasta nu este tradiţie – nici romă, nici neromă -, ci o modalitate de a justifica o serie de infracţiuni (răpire, sechestrare, viol) prin argumentul specificităţii culturale a căsătoriei la romi. Aşa s-a întâmplat în comuna Bolintin Vale, cu doar o zi înainte de ziua interaţională a copilului, informaţie pusă la dispoziţie de Observator, Antena 1

Comunităţile de romi pe care le-am vizitat şi, mai ales, în cele pe care le-am studiat şi în care practica căsătoriei timpurii exista, fără excepţie, răpirea, violul, sechestrarea nu sunt practici aceptate. Căsătoria timpurie şi aranjată reprezintă o politică de încuscrire – cu scopurile amintite mai sus – care se traduce prin cooperare, buna-voinţă, respect mutual, nu condiţionare, şantaj şi acţiuni penale. Şi, totodată, este de intolerat toleranţa aparatului de justiţie asupra acestor practici. Poliţia nu intervine ca, deh, „aşa-i la ei”, iar cazurile care ajung în justiţie se lovesc de political correctness-ul asumat iresponsabil a unor judecători care invocă „clauze culturale” pentru astfel de practici, deşi legislaţia României nu conferă astfel de privilegii. Iată o parte din concluzia unui studiu pe această temă:

Răspunsul jurisprudenţei penale româneşti la conflictul dintre obiceiul mariajelor timpurii în comunitatea romă tradiţională şi normele legale privind infracţiunile de act sexual cu un minor şi rele tratament aplicate minorului reflectă o tendinţă de clemenţă, fără a crea standarde duble. Din cazuistica cercetată şi analizată, am dedus că raţionamentul etico-juridic al judecătorului şi al procurorului români nu este ostil specificului cultural şi nici imperativelor culturale, luând aceste aspecte în calcul, atât în faza cercetării şi deliberării, cât şi în faza decizională. Considerăm că această abordare sensibilă cultural este rezultatul intenţiei de a pronunţa verdicte echitabile în raport cu o minoritate. Cu toate acestea, asimilând factorul cultural, direct sau indirect, implicit sau explicit, unei circumstanţe atenuante, efectul soluţiilor pronunţate tinde să fie catalizatorul unor inechităţi preexistente (inegalitatea de gen din interiorul minorităţii) şi cauza unor noi inechităţi (între victimele aceluiaşi abuz)” (Constantin, Măriuca Oana, 2011, p. 35)


[i] Constantin, Măriuca Oana. 2011. Clauza culturală în jurisprudenţa penală din România.Cazul mariajelor timpurii în comunităţile rome tradiţionale, în Noua Revistă de Drepturile Omului, Nr.3., pp. 21-35

[ii] Stephanie Coontz, 2005, Marriage, a History: How Love Conquered Marriage, Penguin Group, New York

adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/petitul-obicei-tinut-greu-viata-1_50ae37527c42d5a6639abf4d/index.html

[iv] Delia Grigore, 2011. Educaţia şi Etno-cultura Rromani, disponibil la adresa http://www.oportunitatiegale.ro/pdf_files/Etno_cultura.pdf

[v] http://www.revista22.ro/ius-primae-noctis-privilegiile-sexuale-ale-boierilor-asupra-roabelor-tiganci-i-19307.html

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite