Societate

articolul anterior articolul urmator

Discursul convenţional cu privire la copii şi avantajul de a avea copii mai devreme

10
7 Jan 2019 12:27:20
Cătălin Sturza

„E mai bine să faci copii când eşti mai tânăr“. „Devine tot mai obositor, după 30 de ani, să îi creşti“. „Dacă m-aş putea întoarce în timp, aş face copiii mai repede – şi poate aş face mai mulţi“.

Pun pariu că, la fel ca mine, mulţi dintre dvs. l-aţi auzit, cel puţin o dată, pe unul dintre prietenii dvs. spunând unul dintre aceste lucruri. Pun pariu că, la fel ca mine, când aţi auzit chestiile astea, le-aţi ignorat – dacă nu cumva l-aţi luat pe prietenul respectiv peste picior.

La fel, pun pariu că, la fel ca mine, unii dintre dvs., care poate aţi devenit părinţi după 30 de ani, aţi ajuns să le daţi până la urmă dreptate acelor prieteni.

Discursul mainstream, în societatea de azi, cu privire la copii are trei direcţii dominante.

(1) Să amânăm, pe cât se poate, momentul în care vom face copiii. Să ne terminăm studiile; să facem şi un master, ba poate chiar şi un doctorat – sau un MBA; să prindem burse pe afară; să ne distrăm şi să călătorim cât mai mult; să ne trăim tinereţea; să ne construim cariera; apoi să ne consolidăm cariera. Pentru toate acestea, copiii ne vor sta în cale. Aşadar, să profităm cât mai mult şi să ne distrăm cât mai mult în anii tinereţii; e timp mai încolo pentru copii.

(2) Devine, apoi, tot mai răspândită mentalitatea că un copil trebuie să vină nu doar peste o sumă de realizări, ci şi peste un cont bancar gras – naşterea copilului e condiţionată, de pildă, de acumularea a 50.000 de euro într-un cont. Dacă nu am 50.000 de euro (eventual, bătuţi pe muchie), nu pot să mă încumet să am un copil.

(3) În sfârşit, ni se transmite mesajul că un copil „e scump“. Un copil îţi ia tot – banii (sunt foarte multe lucruri pe care trebuie să le cumperi); timpul (trebuie să te ocupi foarte mult de copil); libertatea (că nu mai reuşeşti să te întâlneşti cu prietenii când ai chef – sau nu mai mergi în club sau la terase oricând îţi doreşti); pe scurt, un copil ţi-ar răpi viaţa (acum ai responsabilităţi, nu mai trăieşti după bunul plac). Aşadar, dacă vrei să te „răsfeţi“, să te pui pe tine însuţi pe primul plan, poate că e mai bine să nu faci copii deloc.

Voi discuta cele trei obiecţii pe rând – bazându-mă pe experienţa proprie, dar şi pe unele cercetări sociologice făcute pe temă. 

(1) Îmi amintesc că mi-a trecut acum ceva vreme prin faţa ochilor şi un studiu (pe care, din păcate, nu îl mai găsesc în arhiva de linkuri), studiu care compara evoluţiile sociale ale unor femei care au făcut copii de foarte tinere, cu restul. Ei bine, nu există mari diferenţe, ba chiar se sugera un mic avantaj pentru primele. În plus, conform unei cercetări realizate de University of New South Wales, femeile care au copii au o speranţă de viaţă mai mare, cu fiecare copil pe care îl aduc pe lume.

O altă cercetare conturează un profil al cuplurilor care vor copii, dar nu îi pot avea: au un statut social peste medie, sunt căsătoriţi, au venituri nete ce depăşesc 5.000 de lei pe lună şi deţin diplome universitare sau postuniversitare. Însă la baza problemelor de infertilitate stă, între altele, şi vârsta înaintată la care cuplurile decid să devină părinţi, avertizează specialiştii. Potrivit acestora, odată ce trec de 30 de ani, femeile încep să se confrunte cu diverse probleme de sănătate, care s-au accentuat faţă de anii precedenţi.

Pe calea experienţei proprii am ajuns şi eu, cu întârziere, la concluzia că amânarea deciziei de a deveni părinte nu este, neapărat, o alegere înţeleaptă. Constat că şi aproape de 40 de ani fiind mă simt la fel de tânăr şi plin de energie – şi mă gândesc cât de bine ar fi fost dacă aş fi făcut copiii pe la 23-25 de ani, la fel ca părinţii mei. Acum eram si bine aşezat cu cariera, cu veniturile, eram în floarea vârstei şi puteam să profit mai mult de aceşti ani, în loc să dădăcesc copii de grădiniţă; ba, văzându-i pe alţii, cred că la 25 de ani aş fi avut energie să mă şi distrez pe lângă creşterea copilului, iar acum aş fi recuperat prin călătorii şi vacanţe mult mai relaxate. Sau, cum spune vărul meu care are cam aceeaşi vârstă cu mine, şi care a făcut copii mai devreme: o să începeţi şi voi să simţiţi toate bucuriile vieţii de familie după ce scăpaţi de cărucioare, de biberoane şi de sterilizatoare. 

La această oboseală se adaugă faptul că părinţii mai înaintaţi în vârstă au tendinţa să devină hiperprotectivi şi să-şi dădăcească prea mult copilul. Aceşti părinţi devin mai stresaţi, mai anxioşi, mai panicaţi şi mai surmenaţi – iar consecinţa directă e faptul că scade entuziasmul faţă de ideea de a avea al doilea şi al treilea copil.

Uitându-mă în urmă, nu pot spune că am făcut mai multe lucruri în cariera mea pentru că nu am avut copii înainte de 30 de ani – şi nici că m-am distrat mai mult pentru că nu am avut copii. Nu am făcut mai multe lucruri în acel deceniu – dar nu am făcut nici copii. Din acest punct de vedere, pentru mine, unul, acela este un deceniu în care m-am risipit şi m-am irosit urmând fix mindset-ul (sau iluziile) pe care le-am aşezat în capul acestui eseu.

Privind lucrurile prin prisma copiilor, eu unul mă bucur, încă, de sprijinul părinţilor mei, care sunt „oameni în putere”. Pe de altă parte, nu ştiu dacă eu voi reuşi să fiu, la o vârstă înaintată, un bunic „în putere” pentru copiii copiilor mei – în special dacă şi următoarele generaţii vor urma trendul de acum.

(2) Un depozit bancar de 50.000 de euro nu garantează, de pildă, că nu te vei confrunta cu problemele de sănătate sau de infertilitate pe care le presupune înaintarea în vârstă – pe care le-am menţionat la punctul de mai sus. Ba chiar rezolvarea lor (dacă mai este posibilă) s-ar putea să coste mai mult de 50.000 de euro.

Iar românul mai are şi vorba: „Unde Dumnezeu îţi dă un copil, îţi dă şi o pâine să îl creşti” (care trebuie corelată cu vorba „Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi bagă în sac” – şi aceste mijloace materiale nu sunt garantate dacă hărnicia lipseşte cu desăvârşire sau dacă părinţii suferă de vicii cronice cu care nu se luptă în nici un fel; fie şi de dragul copiilor).

Poate că resursele financiare disponibile la 25 de ani sunt mai mici decât cele de la 35 de ani – dar şi energia şi încrederea părinţilor sunt mai mari, bunicii mai tineri – şi poate şi copiii mai zdraveni.

(3) Un copil îţi „fură” sau alungă, într-adevăr, multe. Îţi alungă egoismul (eşti capabil să îţi sacrifici timpul şi să te sacrifici pentru ca o altă fiinţă umană să se bucure de această viaţă); îţi alungă prieteniile superficiale care pot fi adesea distructive (nu mai ai timp să stai zi de zi „la terasă” cu aceiaşi prieteni din facultate care discută aceleaşi lucruri şi îşi plâng la nesfârşit de milă); îţi alungă comoditatea (deşi nu e deloc o corvoadă să te joci cu copilul – şi să redescoperi bucuria jocurilor simple). Deseori, un copil îţi alungă şi alte boli sau vicii – şi îţi „fură” inima; sau ţi-o vindecă şi ţi-o re-învie. Un copil nu îţi „fură” viaţa – un copil îţi împlineşte viaţa.

Există, aşadar, certe avantaje să faci copiii la tinereţe. Ai multă energie, mai mult curaj, şi o anumită inconştienţă. Prezenţa copiilor vine cu multe daruri şi cu multe binecuvântări; rolul de părinte este cel care te aşază într-o perspectivă matură, în timp ce redescoperi cu adevărat bucuria jocului – îţi retrăieşti copilăria prin ochii copilului tău.

Bazându-mă pe propria experienţă, eu unul vă îndemn să faceţi copiii mai devreme. Din păcate, discursul acesta despre amânarea sine die a momentului în care ar trebui să avem copii face victime în continuare. În timp ce noi, cei care i-am dat curs, putem da mărturie că părinţii noştri ştiau mai bine – şi făceau mai bine.

 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

10 Comentarii

A(n)
7.01.2019, 15:14:48

Sturza "Iar românul mai are şi vorba: „Unde Dumnezeu îţi dă un copil, îţi dă şi o pâine să îl creşti“ (care trebuie corelată cu vorba „Dumnezeu îţi dă, dar nu îţi bagă în sac“ Problema e ca nu mai da Dumnezeu copiii ! Problema copiilor este o problema foarte importanta in opinia mea si de aceea trebuie tratata prin doua directii care evident sunt una religioasa si una financiar lumeasca. Cea religioasa cred ca trebuie lasata jos, nu pentru a o ignora asa cum reiese si din textul dumneavoastra ci pentru ca este extrem de batjocorita. Practic te uiti la ea si iti vine sa ii dai un picior asa din senin ! Fecioara Maria s-a nascut acum 2000 de ani dintr-un mos si o baba. Mare minune pe omenire ca daca se rata atunci ocazia, azi ar fi fost lumea pa. Deci si eu as insista pe directia lumeasca: De ce sa faca doua fiinte umane, ca sa fim corecti politic, copii ? Adica de unde stim noi ca copiii care se nasc in societatea noastra vor fi fericiti? De exemplu se vorbea de un caz din Franta unde un copil nascut i-a dat un judecata pe parinti de ce l-au nascut pentru ca a venit cu un handicap. Era un domn Menghel care isi punea problema cum sa se nasca cat mai multi gemeni sau tripleti. Nu stiu daca a trait destul ca sa vada avansul tehnologic de azi !

-4 (4 voturi)
Aaron Aaronson
7.01.2019, 22:57:31

Și cum a apărut fericirea in discutie? De obicei, cand cineva mentioneaza „fericirea” are în vedere „ăăă...ăăăă....ceva așa care..ăăă....”. Ce-i aia fericire?

+1 (1 vot)
_wakki m
7.01.2019, 17:06:54

Comentariu considerat abuziv.

Paun Al
7.01.2019, 19:28:28

Nu stiu in ce masura va fi inteles comentariul , dar incerc . Homo sapiens a dobandit odata cu “civilizatia" o noua calitate , un nou atribut . Homo sapiens adevenit si un replicator "memetic ", adica de idei, de conceptii despre lume , de dorinte ...in general induse de mediul , de societatea in care traieste … Homo sapiens a fost si este , ca orice vietate un " replicator " biologic , adica are calitatea biologica de perpetuare a speciei . Dobandind si atributul “memetic ‘, adica dezvoltand in minte conceptii despre lume si viata , o imagine artificiala despre viata , despre rostul si scopul nostru , despre cariera , despre succes, despre satisfacerea placerilor …o parte din aceste concepte , dorinte , scopuri ...au atenuat , au venit in contradictie cu instinctele biologice de supravietuire si perpetuare a speciei sale . "Replicatorul" memetic din mintea lui homo sapiens a ajuns sa anuleze , sa altereze replicatorul biologic … Nu mai facem copii pentru ca ne satisfacem alte obiective , pentru ca avem alte planuri , alte dorinte induse de societatea "civilizata ", mai ales in Occident . Ba mai mult unii au fost dispusi ,sau sunt dispusi sa-si dea viata in numele unei religii , sau sa moara pentru "o credinta "( ei sunt martiri ai religiei respective ) sau sa moara in numele unei ideologii ( s-a murit in numele ideologiei comuniste de ex. ..si au devenit eroi ai comunismului ) Poate ar trebui sa explicam tinerei generatii ce se intampla cu noi , sa-i explicam ca suntem purtatorii a doi "replicatori ". Si ca nu ar trebui sa neglijam perpetuarea speciei , daca vrem ca civilizatia noastra , sau cea de tip occidental sa perpetueze ... Tanara generatie trebuie sa faca si copii . Altfel vor face altii , adeptii altor ideologii ,sau religii si civilizatia europeana se va stinge . Se va invata despre noi la istorie asa cum invatam noi acum de popoare disparute in trecut .

+3 (5 voturi)
A(n)
7.01.2019, 20:04:44

Paun Al "Nu mai facem copii pentru ca ne satisfacem alte obiective , pentru ca avem alte planuri , alte dorinte induse de societatea "civilizata ", mai ales in Occident " Copiii in general se fac prin sex. Omul Homo cum il numiti dumneavoastra Sapiens, este cel care frecventeaza cel mai mult sex dintre toate fiintele care traiesc in Univers. Si cu toate astea este cel care face cel mai putini copii dintre toate fiintele universului. Pentru ca foloseste anticonceptionale

0 (2 voturi)

Vezi toate comentariile (10)