Diverse anomalii lingvistice

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În articolul precedent am menţionat, printre alte erori curente, utilizarea pasivului în locul reflexivului. Tot mai răspândită în limbajul jurnalistic, este foarte posibil ca ea să urmeze soarta construcţiei „ca şi”, care, insinuându-se în vorbirea incultă la începutul anilor 2000, a devenit un loc comun în galeria de erori.

Recursul la diateza pasivă în situaţii în care până recent era naturală folosirea reflexivului dezvăluie doar uneori calchiere din engleză. Iată un astfel de caz: „Aflăm din documentul oficial că Eduard Radu a fost născut la Paris, în 1854[...].” Un reporter TV transmite: „vor fi aflate motivele acestei situaţii”, iar un exemplu delicios este afirmaţia unei realizatoare TV la începutul dialogului cu invitatul din studio: „vedem că spiritele au fost încinse”. Că a insistat să evite reflexivul – banala expresie „spiritele s-au încins” – este evident, după cum evident este că formula nu e influenţată de engleză. Pentru a desăvârşi imaginea propunem un complement de loc – „vedem că spiritele au fost încinse pe plită” –  sau un complement de agent – „vedem că spiritele au fost încinse de Ionel.”

Abandonăm situaţia termică descrisă pentru a menţiona alt fenomen la modă – antepunerea adjectivului posesiv. Auzind pentru prima dată o frază în care adjectivul posesiv se afla înaintea substantivului, am presupus că afirmaţia are o notă comică sau sarcastică însă azi au devenit banale construcţii precum a mea soţie, al meu soţ, al meu frate, ai mei copii. Într-un dialog cineva propune: „să vă spun de-al meu băieţel”, iar altcineva comentează o fotografie: „aşa se mănâncă în Germania cu ai mei colegi”. Iată şi alte exemple: „sunt mândră că sunteţi ale mele surori”; „weekendul trecut am fost cu ai mei colegi în team-building!”; „azi a fost o zi mai uşoară pentru ai mei elevi [...]”. Permisă doar în poezie (v. Ai noştri tineri a lui Eminescu), antepunerea adjectivului posesiv în vorbirea curentă pare o formă de exprimare kitsch.

Euforia folosirii construcţiei ca şi, menţionate la începutul textului, are o latură surprinzătoare. Mulţi nu recurg la ca şi exact în situaţiile în care ar fi folosită corect. Iată câteva exemple: „El e la fel de cuminte ca şi fratele lui”; „Andrei ştie engleza la fel de bine ca şi franceza”; „Ca şi latina, greaca este utilă în studiul etimologiilor”; „Istoria, ca şi filosofia, e o disciplină importantă.” În aceste situaţii ca este prepoziţie, iar şi adverb cu valoare intensivă fără funcţie sintactică.

Erorile curente includ şi pronunţia deformată, inclusiv a unor substantive banale. Auzim exemple precum furíe, búget, déja, míros, alíbi şi clasicul prevédere. În privinţa ultimului termen, este curios că cei care îl pronunţă astfel ignoră un detaliu care i-ar ajuta să evite eroarea – asocierea cu substantivul vedere, alt derivat al verbului a vedea.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite