Doar 0,23% din vârstnicii români beneficiază de îngrijire la domiciliu

Vârstnicii români nu au parte de o bătrâneţe la fel de liniştită precum cea a occidentalilor FOTO Shutterstock

Doar 0,23% din populaţia de peste 65 de ani a României beneficiază de îngrijire la domiciliu, deşi peste 20% din aceasta ar avea nevoie de un astfel de tratament, conform statisticilor prezentate la Conferinţa Naţională a Furnizorilor de Îngrijiri la Domiciului, informează Mediafax. Acest tip de servicii este extrem de rar în mediul rural şi oraşele mici.

Serviciile de îngrijire la domiciliu pentru vârstnici nu sunt disponibile în număr suficient pentru cei care au nevoie de ele şi sunt extrem de rare în zonele rurale şi oraşele mici, spun ONG-urile. Totodată, prin dezvoltarea acestui tip servicii s-ar putea crea 100.000 de locuri de muncă, însă, acest sector de servicii este în continuare subdezvoltat şi subfinanţat.

Pe lângă faptul că serviciile nu sunt uşor accesibile, informaţia despre ele lipseşte, personalul calificat este insuficient şi deci accesul concret la servicii este limitat, mai spune societatea civilă. „Deşi legislaţia prevede gratuitate pentru un număr precis de zile de îngrijire, în realitate decontarea integrală a acestor zile este dependentă de bugetul limitat al caselor de asigurări. Costul real al serviciilor de îngrijire la domiciliu, mai ales al celor pe termen lung, este extrem de ridicat pentru veniturile unei familii. Acest cost pune o presiune foarte mare pe întreaga familie a persoanei vârstnice (dependenţe) şi conduce deseori la costuri secundare suplimentare: renunţarea la slujbă de către unul din membrii familiei, împrumuturi sau credite pentru acoperirea costurilor de îngrijire, alegerea internării într-o instituţie pentru persoane vârstnice etc.”, arată ONG-urile.

De asemenea, s-a adus în vedere  faptul că serviciile care nu beneficiază de co-plată din partea beneficiarilor riscă să devină nesustenabile. „Subfinanţarea cronică a serviciilor sociale, finanţarea dificilă a serviciilor integrate conduce la o lipsă acută de predictibilitate în ceea ce priveşte capacitatea furnizorilor (în special a celor privaţi de tip non-profit) de a furniza aceste servicii la parametri corecţi de calitate. În procent de 70%, finanţarea serviciilor oferite de furnizorii non-profit se bazează pe donaţii din străinătate şi granturi, în condiţiile în care organizaţiile sunt furnizori tradiţionali (experimentaţi) de servicii la domiciliu”.

ONG-urile prezente la conferinţă au mai evidenţiat că toate statele europene îşi construiesc strategii şi modalităţi de susţinere a sectorului de servicii pentru vârstnici, în contextul îmbătrânirii demografice, precum şi al presiunilor crescânde asupra sistemelor de pensii şi asigurări sociale, datorate scăderii populaţiei apte de muncă.